Nu rata ocazia!

Faptele Apostolilor 26:27-29.
„Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?...Ştiu că crezi.”
Şi Agripa a zis lui Pavel: „-Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
„Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă azi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
Aproape că m-ai convins să mă fac creştin.
Ascultând predica de apărare a apostolului Pavel, care în loc să vorbească despre nevinovăţia sa, a vorbit despre Mântuire şi despre Mântuitorul, împăratul Agripa, aproape că s-a lăsat convins să-L primească pe Domnul ca Mântuitor.
Aproape convins, însă departe încă de împărăţia lui Dumnezeu.
Aproape găsit, dar încă pierdut în lumea de păcate.
Tânărul bogat, prezentat de către Evanghelia după Matei în cap. 19, L-a întrebat pe Învăţătorul: „Ce să fac pentru ca să moştenesc împărăţia lui Dumnezeu?”
Aproape că a făcut tot ce trebuia pentru ca să fie mântuit.
Un singur lucru lipsea:
Nu a putut cu nici un chip să-şi scoată bogăţiile din inimă.
A citit Legea, a împlinit tot ce ţinea de ea, încă din copilărie, însă nu putea să se despartă de lucrurile lumii acesteia.
Un singur lucru ar fi trebuit să mai facă pentru ca să împlinească tot ce trebuie împlinit.
„Du-te şi vinde tot ce ai şi dă săracilor, apoi vino şi urmează-Mă”, zice Domnul.
Pentru tine suflete drag, tu care frecventezi Biserica Domnului de mult timp, asculţi Cuvântul Sfânt, ai învăţat multe cântări şi imnuri spre lauda Mântuitorului, te rogi cu înflăcărare, dar încă nu ai luat hotărârea să-L primeşti pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal. Încă nu ţi-ai predat viaţa în mâna Lui bună, să ştii că eşti „aproape” mântuit.
Eşti, dacă vrei la poarta de îmbarcare, iar avionul gata de decolare la capătul pistei.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Mântuitorul APROAPE ar fi murit pe Cruce pentru păcatele noastre?
Sau dacă APROAPE ar fi înviat din morţi a treia zi după Scriptură?
Sau ce s-ar fi întâmplat dacă APROAPE ar fi mers la cer ca să ne pregătească un loc, pentru ca acolo unde este El să fim şi noi?
Iubite cititorule, mai îngăduie-mi o întrebare:
Ce ar fi fost dacă Domnul Isus, APROAPE ar veni în ajutorul credincioşilor atunci când este chemat?
Aşa cum noi de cele mai multe ori APROAPE Îl ascultăm!
Sau ca împăratul Agripa care APROAPE a crezut în propovăduirea lui Pavel!
Sau ca tânărul bogat care APROAPE a împlinit tot ce trebuia pentru ca să aibă viaţa veşnică.
Suflete drag, Domnului, eşti în Adunare, sau eşti în faţa acestei pagini scrise, şi ştiu că eşti APROAPE, poate chiar foarte aproape să-L primeşti pe Domnul ca Mântuitor.
Şă ştii că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu îţi spune prin apostolul Pavel în Scrisoarea către Evrei în cap. 3:15: „Astăzi, acum şi aici, dacă auzi glasul Domnului, nu-ţi împietri inima...”
Nu sta nepăsător în faţa unei aşa de mari chemări: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu, vă voi da odihnă.” Zice Domnul în Matei 11:28.
Nu rata şansa să primeşti în dar viaţa veşnică din Mâna bună a Celui ce a murit şi a înviat din morţi: Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Nu rata şansa de a pertece veşnicia cu Domnul Isus în Ierusalimul cel nou.
Să ştii suflete drag, că Domnul Isus, cu ADEVĂRAT a murit şi cu adevărat A ÎNVIAT.
Cu ADEVĂRAT S-a suit în cer şi cu adevărat VINE să-Şi ia acasaă ce este al Său.
Astăzi este ziua ta!
Nu rata ocazia aceasta.
Mâine, cine ştie? Mâine nu este ziua noastră.
Mâine nu este ziua mea şi nu este ziua ta.
Astăzi predă-ţi viaţa ta lui Dumnezeu prin Fiul.
Şi zic: Domnul să te binecuvinteze. Amin.

Mărturiseşte-ţi păcatele!

"Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!
După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta.
Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Îzbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea v-a lăuda îndurarea Ta.
Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.
În îndurarea Ta, varsă-ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului!
Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei."


Psalmul acesta este un psalm de pocăinţă. Defapt este o rugăciune de pocăinţă, şi de mărturisire înaintea lui Dumnezeu.
„Ai milă de mine Dumnezeule, în bunătatea Ta!... David apelează la bunătatea lui Dumnezeu şi se roagă: „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile..” Doamne, îmi cunosc păcatele, îmi ştiu nelegiuirile, şi pe toate le aduc astăzi înaintea Ta, le mărturisesc astăzi înaintea Ta, pentru că: împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta.”

Dacă până astăzi, n-i s-a părut că mărturisirea este cea mai grea şi mai neplăcut moment într-o rugăciune, atunci astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă, prin mărturisirea făcută de împratul David şi prin răspunsul pe care l-a primit de la Dumnezeu, că nici o altă rugăciune nu îţi aduce mai multă împlinire, şi nu îţi dă mai multă speranţă, şi nu-ţi oferă mai multă eliberare decât rugăciunea de mărturisire.

Mărturisirea sinceră, te va ridica mai mult ca orice altceva din starea în care te afli.
Mărturisind, vei simţi o mare eliberare şi o mare bucurie, ştiind că în bunătatea Lui, Domnul Cel Viu S-a coborât la tine şi cu o mila Sa care întrece orice pricepere şi cu o dragoste care nu poate fi descrisă te va ierta şi te va spăla în Sângele Sfânt al Fiului Său, Domnul Isus Cristos.
Te va ierta de toate nelegiuirile, care, nemărturisite îţi zdrobesc oasele, aşa cum spune David în versetul 8b.

În Psalmul 32:3 spune David: „ Din pricina păcatului nemărturisit, mi se topeau oasele, şi gemeam înlăuntrul meu neîncetat”!
Vina şi ruşinea, însă, l-au adus pe David înapoi lângă harul Dumnezeului Cel Adevărat care-i aduce aminte de bunătatea, de mila, de iubirea Sa fără margini.
„Atunci, spune David, când mi-ai adus aminte de marea Ta bunătate, Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea”
„Când strigă un nenorocit, Domnul aude...”!

Cuvântul Domnului ne învaţă că mărturisirea păcatelor, plină de credinţă este urmată de binecuvântări, care întotdeauna aduc curăţirea inimii, eliberarea de vină şi de ruşine.
Mărturisirea păcatului poate fi comparată cu renovarea unei case.
Tot ce este rău, putred, nefolositor, este aruncat şi reînnoit.
Starea veche: de frică, de ruşine, de vină, s-au dus. Acum am o inimă nouă, curată, o inimă care-L preamăreşte pe Salvatorul.

Ultimul verset din psalmul 32 spune: după ce ne am mărturisit păcatele şi după ce am fost iertaţi, spălaţi, având de acuma o inimă nouă, curată, o inimă veselă, să strigăm de bucurie şi de veselie lăudându-L pe Domnul, care în bunătatea Lui cea mare ne-a restaurat, ne-a reînnoit şi ne-a primit iarăşi cu bunăvoinţă.

Ce cale ţi-ai ales?

Psalmul 1
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui,
şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire."
Iubite cititorule, să ştii că în viaţă există două căi: una care duce în cerul lui Dumnezeu şi alta care duce în focul gheenei.
O cale care duce în Raiul lui Dumnezeu şi alta care duce în Iadul Diavolului.
O cale pe care merge Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, conducându-Şi poporul spre Ţara fericirii veşnice şi o cale pe care merge Satan împreună cu argaţii săi spre judecata veşnică.
Există o cale care te duce spre viaţă veşnică şi alta care te duce spre moarte veşnică.
Astăzi, acum când ai citit pagina aceasta, te invit suflete drag, să alegi Calea mântuirii. Calea care te duce în cer.
Nu te uni cu cei răi, nu te duce la sfatul lor, nu te aşeza pe scaunul batjocoritorilor, ci, după cum te îndeamnă Cuvântul de mai sus, caută-L pe Domnul Isus, găseşte-ţi plăcerea de a sta de vorbă cu El, citind şi cugetând la Legea Sa, la Cuvântul Sfânt şi El Domnul care este Dumnezeu îţi făgăduieşte împreună cu viaţa veşnică, binecuvântări şi biruinţă.
Domnul să te binecuvinteze!

Dumnezeu întreabă

Filipeni 4:19

„Şi Dumnezeul meu să îngrijească de trebuinţele voastre, după bogăţia Sa în slavă, în Isus Cristos.”

Dacă cercetăm Scriptura vom găsi faptul că Domnul Dumnezeu pune cel puţin trei întrebări capitale, omului de care Îi pasă şi căruia vrea cu tot dinadinsul să-i poarte de grijă şi să-i vină în ajutor.
Încă din grădina Edenului şi până în vremea în care Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu era pe pământ, şi până în zilele noastre Domnul din cer îl caută pe om şi-l întreabă, aşa cum l-a întrebat pe Adam:
Genesa 3: 8, 9 :” Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: Unde eşti?”

Oare, nu ştia Domnul Dumnezeu unde este ascuns Adam împreună cu nevasta lui Eva?
O, ba da, ştia foarte bine pentru că Domnul cunoaşte chiar şi gândurile noastre.

În Psalmul 139 psalmistul David întreabă pe Domnul: „Unde mă voi duce să mă ascund de faţa Ta?” Şi continuuă: „dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;... dacă mă voi duce să locuiesc la marginea mării, chiar şi acolo mâna Ta este peste mine;... şi David continuuă: nici întunericul nopţii nu mă poate ascunde de faţa Ta.?
Domnul Dumnezeu ştia foarte bine că Adam a săvârşit păcatul neascultării, prin faptul că a mâncat împreună cu nevasta lui din pomul interzis, şi că acum de frică şi de ruşine se ascundea printre pomii din grădină.
Dar Domnul a încercat sinceritatea lui Adam.

Astăzi Domnul Cel Viu te întreabă şi pe tine suflete drag, în acelaşi scop: să-ţi vadă sinceritatea: „Unde eşti?”
Adam a fost sincer şi a răspuns fără şovăire: „Sunt aici Doamne, dar sunt gol.”
Tu poţi să-ţi recunoşti goliciunea înaintea lui Dumnezeu?
Poţi să spui şi tu: Sunt aici Doamne, dar sunt murdar, sunt în mocirla păcatului şi mi-e ruşine să-Ţi văd faţa?
Dacă recunoşti lucrul acesta, atunci ieşi din „ascunzătoare” şi predă-ţi viaţa în mâna bună a Domnului Isus, iar El te va primi cu bucurie, te va spăla în Sângele Său Sfânt şi te va îmbrăca cu o haină nouă, curată, imaculată, haina neprihănirii şi astfel nu vei mai umbla gol, nu ţi se va vedea ruşinea goliciunii tale şi vei trăi fericit pe pământ iar veşnicia o vei petrece lângă Mântuitorul în cerul Său.

A DOUA ÎNTREBARE.
În Genesa 4: 9-10: „ Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „NU ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la mine.”
Oare nu ştia Domnul Dumnezeu ce a făcut Cain? Şi cum a omorât pe fratele său Abel?

În Evrei 13:9 Cuvântul Domnului spune: „Totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.”
Nimic nu este ascuns de ochii Dumnezeului Celui Viu.
Şi astăzi Domnul Dumnezeu îţi pune aceeaşi întrebare: Unde este fratele tău? Ce ai făcut?

Şi să ştii că Domnul aşteaptă un răspuns deosebit de cel al lui Cain, care la întrebarea Creatorului a spus: Ce? Sunt eu păzitorul fratelui meu?
Fii sincer astăzi înaintea Celui ce te întreabă şi spune-I: Doamne, de mult timp nu am mai cercetat pe fratele meu.
De mult timp nu l-am întrebat măcar de sănătate.
Este adevărat că Domnul Dumnezeu nu ne-a pus păzitori peste fraţii noştri, dar ne spune în Evrei 10:24: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.”

A TREIA ÎNTREBARE pe care Domnul Dumnezeu o adresează omului mântuit este scrisă în Evanghelia după Luca 18:41: „Ce vrei să-ţi fac?”
Răspunsul lui Bartimeu a fost: „Doamne, să-mi capăt vederea.”
Să ştii dragă cititorule că Cel ce a creat munţii şi văile şi te-a creat şi pe tine după chipul şi asemănarea Lui, cunoaşte toate nevoile tale, toate dorinţele tale.
El, Domnul îţi cunoaşte viaţa, îţi cunoaşte amărăciunile dar şi bucuriile.
El, Domnul Isus ştie când îţi este foame sau sete, ştie când eşti bolnav tu sau cel drag de lângă tine.
Şi totuşi îţi pune această întrebare: „Ce vrei să-ţi fac?”
Pentru că Domnul şi Mântuitorul lumii vrea să-ţi vadă din nou sinceritatea şi smerenia şi să-I spui Lui toate durerile şi toate nevoile.
Însă înainte de a-I spune Domnului nevoia materială, sau nevoia de vindecare a trupului tău, te invit să-I spui, curat, din toată inima că ai nevoie de El.

Cheamă-L pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Isus în inima ta ca Domn şi Mântuitor şi atunci toate celelalte nevoi vor fi ca şi rezolvate.
În Psalmul 103:3-6 Cuvântul Sfânt spune: „El, Domnul, îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
Domnu face dreptate şi judecată tuturor celor ce sunt ai Lui.”

Suflete drag, inspirat de cuvintele acestei pagini, te îndemn în Numele scump al Mântuitorului meu, Isus să-ţi pleci genunchii înaintea Lui şi să-I spui: Doamne, până acuma m-am ascuns de Tine pentru că eram gol, şi mă târam în mocirla păcatului dar astăzi vin şi îmi cer iertare pentru toată viaţa mea pe care am trăit-o departe de Tine.
Astăzi mă întorc cu pocăinţă şi Te rog să mă ierţi, să mă speli în Sângele tău Sfânt şi să-mi faci după voia Ta, pentru că voia Ta este bună.
Domnul să te binecuvinteze!

Mare putere are rugăciunea firbinte...

Rugăciunea pune în mişcare puterea lui Dumnezeu! Iacov 5:13-18.
"Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme prezbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate îi vor fi iertate.
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit."

Biblia ne învaţă să ne rugăm lui Dumnezeu atunci când suntem în suferinţă.
Pentru că tot Biblia ne spune că rugăciunea stăruitoare are mare putere.
Cu toate că de multe ori nu ştim nici măcar să ne rugăm, după cum spune la Romani 8:26b : „...căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar totuşi, Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”.
Cu toate acestea, „rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere”. Versetul 16b.
Nu pentru că ar avea cuvintele noastre putere în ele însele, ci pentru că Cel căruia Îi sunt adresate este puternic.

Rugăciunile noastre au putere pentru că Tatăl din cer răspunde.
„Când strigă un nenorocit, Dumnezeu din cer se apleacă să-i vină în ajutor”
Psalmul 40:1:„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a aplecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.”
Mi-a dat putere din puterea Sa.

Aşa a lăsat Domnul Dumnezeu, omului, metode de a ieşi din dificultăţi, de a ieşi din strâmtorare, de a căpăta putere de izbăvire.
Rugăciunea, este puterea care stă la îndemâna fiecăruia care crede!
Uneori, rugăciunea stă la îndemâna noastră ca leac de vindecare: „Este vreunul din voi în suferinţă? Să se roage! V. 13.

Îmi aduc aminte că în vremea stagiului militar am avut funcţia de instructor sanitar.
Şi în armată, soldaţii sufereau de multe ori.
Nu întotdeauna, însă aveam la îndemână medicamente.
Uneori foloseam pentru ameliorarea suferinţelor lor, apa rece.
Am avut un caz în care un soldat avea febră mare, tremura în pat şi am udat un cearceaf cu apă rece, şi după ce l-am stors l-am înfăşurat pe soldat în el. După un ceas m-am dus să văd ce face camaradul şi l-am găsit cu temperatura corpului normală.
Asta am avut la îndemână : apa rece.

Naaman , căpetenia oştirii împăratului Siriei, bolnav de lepră, a venit la Elisei ca să-l vindece de lepra lui.
Şi Elisei l-a trimis să se scalde de şapte ori în râul Iordan.
În apa rece.
O metodă simplă de vindecare. CREDINŢĂ ŞI APA RECE!

Astăzi Domnul ne pune la îndemână un lucru atât de simplu: RUGĂCIUNEA.
V-a spune cineva: eu nu ştiu să mă rog!
Nici nu-ţi cere Dumnezeu o mare ştiinţă în rugăciune.
În cuvinte sărace, în cuvinte slabe, vino înaintea Celui ce are toată puterea în cer şi pe pământ.
Pentru că rugăciunea, fie ea cât de simplă, este cheia care deschide toate cămările Harului divin şi a puterii nemărginite ale lui Dumnezeu.

Nu rugăciunea vindecă, nu rugăciunea izbăveşte pe cel nenorocit din necaz, ci Cel ce este la capătul rugăciunii, adică Domnul Dumnezeu.
Prin rugăiunea ta simplă, Domnul din cer poate să mute munţii din loc, sau poate să schimbe inimile semenilor noştri, sau poate aduce pacea în familii, în cartiere, în ţară.
Pentru că rugăciunea este sursa care pune în mişcare puterea lui Dumnezeu. Putere care se află şi la îndemâna ta!

De aceea te îndemn suflete drag, acuma după ce ai parcurs această pagină să te pleci pe genunchi înaintea Tronului de milă şi de îndurare al lui Dumnezeu şi cu cuvintele tale să ceri îndurarea Lui, nu înainte de aţi preda viaţa în mâna bună a Domnului.

Şi El, Domnul îţi făgăduieşte izbăvirea.
Vei vedea cu ochii tăi o mare biruinţă!

Nu te îngrijora!
Matei 6: 25-34
"De aceea vă spun: "Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului; ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
Aşa, că dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: "Ce vom mânca?" Sau: "Ce vom bea?" Sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?"
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostu cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.
Ajunge zilei necazul ei."

Iubite cititorule, aşa cum ne spune Domnul Isus în Cuvântul acesta, de multe lucruri ne îngrijorăm noi.
Uneori ne îngrijorăm de ce vom mânca, alte ori ne îngrijorăm de ce vom îmbrăca, alte ori ne îngrijorăm de lipsa banilor şi ne îngrijorăm, şi iarăşi ne îngrijorăm privind mereu în jos, de parcă am căuta în adânc pe cineva sau ceva să ne izbăvească.
Alte ori nu ducem lipsă de nimic şi avem totul deplin, şi totuşi ne îngrijorăm pentru că vrem mai mult.

Şi privind mereu în jos, uităm făgăduinţele nespus de mari ale lui Dumnezeu, şi apoi intervine îndoiala, desnădejdea şi uneori panica.
Şi Cuvântul lui Dumnezeu, în textul citit ne strigă parcă din înaltul cerului: „Priveşte aici”. Aici sunt! Priveşte aici sus!
De aici din cer îţi vine mântuirea şi izbăvirea şi ajutorul.
Nu mai privi în jos...
„Căuta-ţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu...”

Suflete dragi Domnului, ceea ce ne spune Cuvântul acesta este da şi amin, este adevărul ceresc.
Şi dacă nu vom căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, întotdeauna ne vom îngrijora de ceva.
Dar pentru cei ce caută împărăţia cerească şi Neprihănirea lui Dumnezeu, adică pentru cei ce au privirea aţintită la Căpetenia credinţei noastre, La Domnul Isus, pentru ei Cuvântul Domnului are făgăduinţe care risipesc orice fel de îngrijorare, de temere, de nelinişte.

De altă parte, îngrijorarea poate fi asemănată cu un balansoar, care toată ziua te ţine în mişcare , te leagănă toată ziua, dar care nu te duce nicăieri.
Aşa spune Cuvântul Sfânt în versetul 27:
„Şi apoi cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”
Nu vă îngrijoraţi, zice Domnul, priviţi, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi de celelalte lucruri necesare vouă, Mă îngrijesc Eu.
Ba, încă spune Cuvântul Sfânt în Filipeni 4:7.”Că El ne va păzi inima şi gândurile în Isus Cristos, Domnul”, chiar în mijlocul strâmtorărilor, a necazurilor, a lipsurilor de tot felul, dar şi în belşug.
De ce?
Pentru că am căpătat trecere înaintea Tatălui ceresc.

Ai, suflete drag, îngrijorări în ziua aceasta?
Dacă da, atunci caută Împărăţia, şi ia de urgenţă legătuta cu Cel ce Şade pe Tronul Universului.
Ia de urgenţă legătura cu Tatăl şi El îţi va rezolva problemele, în Numele Scump al Fiului.
Este făgăduinţa Împăratului împăraţilor: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Adică toate celelalte lucruri de trebuinţă vieţii de zi cu zi vi se vor da ca bonificaţie.

Dragă cititorule, poate că până astăzi te-ai tot frământat şi nu ai găsit nici o soluţie pentru a ieşi din criză, astăzi te îndemn în Numele Domnului Isus să cauţi o biserică Evanghelică apropiată şi te interesezi cum poţi intra în legătură cu Domnul care are făgăduinţe atât de mari şi minunate.

Şi zic: Domnul să te binecuvinteze.

Gustă din bunătatea Domnului.

Psalmul 91.
"Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
El te va acoperi cu penele Lui, şi te va ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui.
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare.
O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!"
Şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
"Fiindcă Mă iubeşte- zice Domnul- de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Când Mă va chema, îi voi răspunde, voi fi cu el în strâmtorare,, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi, îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea."

Iubite cititorule, am să-ţi spun un secret. Domnul este bun!
Bunătatea Lui a străbătut cerurile ţşi a ajuns până la noi.
Nu-l ştim numai noi şi toţi aceia care citesc Scriptura, Scrisoarea aceasta duioasă de dragoste a Domnului.
Domnul este bun!
Bunătatea Lui a străbărut cerurile şi a ajuns până la noi.
Bunătatea Lui poate ajunge şi la inima ta.
Deschide-o larg în timp ce citeşti pagina aceasta şi vei vedea rezultatul.
În Ps. 145:8-9 Cuvântul Sfânt spune:
„Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător ţi plin de bunătate.
Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrurile Lui”.

Iubite cititorule, să ştii că Domnul este bun, şi bunătatea Lui nu este condiţionată de starea mea şi nici de starea ta.
El este neschimbat.
El, Domnul este bun chiar şi atunci când eu am fost rău şi neascultător.
El Acelaşi Dumnezeu bun, ca şi ieri şi astăzi şi mâine şi în vecii vecilor.

Şi vreau să vă mai spun ceva. Şi anume, faptul că în dragostea şi în bunătatea Lui, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a jertfit, a murit în locul nostru, atârnat pe lemnul crucii întere cer şi pământ în arşiţa Palestinei.

Mărturisesc faptul că n-am ştiut până acuma ce înseamnă arşiţa Palestinei, până în anul 2008 când am vizitat Ţara Sfântă, când doamna care ne era ghid turistic ne spunea dimineaţa: „să vă luaţi mâine dimineaţă când plecăm pe traseu, cuvoi apă şi şepci pe cap pentru că v-a fi foarte cald. Şi am întrbat: câte grade vor fi?
Şi ghidul îmi spunea 29 grade.
La început am râs. Şi i-am spus: tu, Roxana ştiii de unde venim noi, din România de la temperatura de 40 de grade, şi tu ne spui căva fi arşiţă?
Dar apoi am înţeles, atunci când am simţit pe pielea noastră.
Seara ajungeam la hotel epuizaţi din pricina arşiţei Palestinei.
Aşa am înţeles ce mult a suferit Domnul Isus pentru mine şi pentru tine.

El a murit dar, minune: Domnul nostru nu a rămas un Dumnezeu mort, ci a înviat din morţi şi este viu în vecii vecilor.
Glorie jertfei Sale.
Glorie Sângelui care a curs pentru noi.
Glorie Învierii Sale. Glorie prezenţei Sale.

Şi pentru că La-m primit pe El pe Domnul Cel înviat din morţi, în inimă ca Domn şi Mântuitor, suntem părtaşi ai naturii Sale divine.
În bunătatea Lui cea mare, Domnul ne-a făcut părtaşi vieţii Sale.
Părtăşia zilnică cu Domnul este vitală pentru mine şi pentru tine.
Despărţiţi de El suntem nu numai neputincioşi, dar suntem în mare pericol.
Pentru că aşa cum am citit în Psalmul acesta, pericolul pândeşte la tot pasul în jurul nostru. Săgeţi din toate direcţiile, ciume, molime, groază de vremuri care sunt, groază de vremuri care vin.
Dar cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, cel ce are părtăşie cu Domnul în fiecare zi, el este la adăpost de orice rău.

Părtăşia cu Domnul în fiecare zi, îţi păstrează mintea sănătoasă.
Părtăşia de ficare zi cu Domnul îţi păstreată sufletul şi duhul sănătos şi liniştit.
Părtăşia cu Domnul în fiecare zi îţi păstrează tot trupul sănătos.
Părtăşia de fiecare zi cu Domnul îţi împrospătează viaţa şi-ţi păstrează gândurile curate în El, în Domnul...
Având părtăşie zi de zi cu Domnul Isus, chiar dacă trăieşti în trupul acesta de carne, nici molima nici ciuma nici săgeata nici laţul vânătorului nu te poate atinge, pentru că prin tine curge viaţă din viaţa Lui.

Prin noi curge viaţă îmbelşugată din Viaţa Domnului.
Noi nu mai suntem nişte oameni obişnuiţi ci suntem nişte oameni neobişnuiţi.
Pentrucă prin noi curge viaţă din viaţa Domnului.
Noi suntem mlădiţele care îşi trag seva din viţa nobilă, care are Numele cel mai frumos: ISUS!
Când ai părtăşie cu Domnul Cel bun, şi când stai sub ocrotirea Lui, atunci nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care umblă în amiaza mare”.
Când satai în părtăşie cu Domnul Vieţii El, te face imun la boli, la necazuri, pentru că El este scutul nostru.
El este cetăţuia care ne ascunde până trece primejdia.
El Domnul ne dă sănătate trupului, sufletului dar şi minţii noastre.
El, Domnul Vieţii îţi dă viaţa.
Moartea nu mai are biruinţă asupra noastră pentru că El, Domnul este locul meu de adăpost.
Unsprezece mii de netăiaţi împrejur cu inima să cadă în jurul meu, răpuşi de criza financiară, de ciumă, de boli, de săgeţile celui rău, de mine nu se va atinge nimic, pentru că Domnul este scutul meu.
Şi chiar dacă se atinge boala de mine, prin rănile Lui sunt vindecat.
El te ocroteşte şi dacă Îl vei chema, nu numai că te va auzi, şi că te va asculta, dar îţi va răspunde.
Ştiţi de ce?
Pentru că Domnul este bun, şi bunătatea Lui a ajuns până la noi.
Primeşte-L în inima ta ca Domn şi Mântuitor, şi vei gusta din marea bunătate a Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.