"Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
Îmi înviorează sufletul, şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei;
îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele."
Psalmul 23, este cel mai iubit cuvânt al Vechiului Testament.
Dacă-l citeşti cu atenţie, descoperi cel puţin douăsprezece râuri de binecuvântare, care izvorăsc din unul şi acelaşi Izvor, inima Marelui Păstor ceresc, şi curg ca nişte râuri binefăcătoare spre inimile trudite şi împovărate ale credincioşilor.
Cineva spunea despre acest Psalm faptul câ: " A zburat ca o pasăre, de-a lungul şi de-a latul pământului, cântând cea mai dulce cântare auzită vreodată.
O cântare ce a alinat suferinţele şi durerile celor ce au auzit-o, mai mult decât toate filosofiile lumii la un loc.
Şi acest Psalm v-a continua să cânte pentru copii noştri şi pentru copiii lor până la sfârşitul veacului.
Iar când îşi va isprăvi lucrarea, va zbura înapoi la pieptul lui Dumnezeu de unde a coborât şi unde îşi va strânge aripile şi acolo va continua să cânte, în veci de veci, în corul celor pe care i-a ajutat să ajungă în cer."
Lasă-l să-ţi cânte şi să-ţi încânte inima şi prin cântarea lui lasă-te condus la izvorul dătător de viaţă şi de fericire veşnică. Inima Marelui Păstor ceresc!
Adapă-te mereu din izvorul cristalin care îţi aduce sănătate sufletului tău.