Coborârea Duhului Sfânt.
Faptele Apostolilor cap. 2:1-4
„În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească”.
Botezul cu Duhul Sfânt, nu este o invenţie a ucenicilor Domnului Isus, şi nici a bisericilor, nici a vreunui mare evanghelist, ci este făgăduinţa Domnului Isus, Mântuitorul nostru. F.A. 1:8 „Ci voi ve-ţi primi o putere, când se va Pogorî Duhul Sfânt peste voi,...”
Umplerea, sau botezul cu Duhul Sfânt, a celor mântuiţi şi subliniez, a celor născuţi din nou, nu este şi nu trebuie să fie o emoţie de moment, (aşa cum foarte mulţi credincioşi cred), nu este nici măcar înzestrarea credinciosului cu puteri miraculoase, supranaturale.
Ci aşa cum continuuă Luca în versetul 8, din care am citat „...ca să-Mi fiţi martori, zice Domnul, în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria, şi până la marginile pământului.”
Adică, Duhul Sfânt , când se va pogorî peste voi vă va da putere şi îndrăzneală să vestiţi mântuirea prin jertfa Mea zice Domnul. Avem ca exemlu practic în sensul acesta pe ucenicul Petru, care de frica iudeilor, stătea ascuns şi cu uşile încuiate, dar în clipa când a fost umplut de Duhul Sfânt, s-a ridicat şi în câteva cuvinte simple a întors inimile a trei mii de suflete către Domnul.
Lucrul acesta nu înseamnă nicidecum că Duhul Sfânt a fost la dispoziţia lui Petru, aşa cum nu este niciodată la dispoziţa vreunui om, ci înseamnă că Duhul Sfânt când coboară ia în stăpânire omul, gura, inima, sentimentele.
Duhul Sfânt ia în stăpânire limba, mădularul acesta mic, ce face ravagii în lume. Duhul Sfânt ia în stăpânire mâinile şi picioarele şi urechile şi întreaga fiinţă.
Botezul cu Duhul Sfânt nu este administrat credinciosului, aşa, doar ca să mai aibă un motiv de mândrie, să mai aibă un motiv de laudă la adresa personală.
Dimpotrivă, credinciosului botezat cu Duhul Sfânt i se dă arătarea Duhului spre folosul altora: 1 Corinteni 12:7-10.
De pildă unuia îi este dat, prin Duhul să vorbească despre înţelepciune; altuia să vorbească despre cunoştinţă, altuia darul credinţei, altuia darul vorbirii în felurite limbi, altuia darul tălmăcirilor, altuia darul tămăduirilor, altuia puterea să facă minuni, altuia proorocia şi toate acestea le face Unul şi Acelaşi Duh care dă fiecăruia după cum voieşte El.
Şi acum, dacă suntem deacord cu ceea ce scrie Pavel inspirat de Acelaşi Duh Sfânt, atunci ne putem pune întrebarea pertinentă:
De ce este oprită lucrarea Duhului Sfânt în bisericile secolului 21?
Oare nu mai are valabilitate Cuvântul lui Dumnezeu?
S-a învechit cumva, şi avem nevoie de o nouă Evanghelie?
Dacă opreşte cineva lucraea cerului pentru că pe pământ sunt imitaţii şi înşelăciuni, oare lucrează sub călăuzirea Duhului?
Spre exemplu, dacă nu am mai folosi bancnotele, pentru că au apărut şi falsuri, unde am ajunge?
Sau dacă nu ne-am mai lupta lupta cea bună pentru că Satan şi-a înşirat batalioanele împotriva noastră, am fi nişte biruitori?
Dacă sunt cristoşi mincinoşi, oare nu trebuie să mai credem şi să slujim pe Adevăratul Isus Cristos?
Sau dacă sunt prooroci mincinoşi ( ceea ce confirmă dealtfel Domnul Isus), nu se mai manifestă darurile Duhului Sfânt, pentru că cineva le falsifică?
Nici decum!
Dimpotrivă, noi trebuie să cerem tot mai mult umplerea cu Duhul, Cea mai gingaşă persoană din Dumnezeu, pentru că numai aşa vom ieşi învigători în lupta pe care o avem de dus cu stăpânirile veacului acestuia. Cf. Efeseni cap. 6.
De aceea, trebiue să cerem cu stăruinţă umplerea ; „vaselor” cu puterea de la Cincizecime, adică să cerem stăruitor Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, pentru ca să ne fie mângâiere, călăuză spre cer şi putere de mărturisire a credinţei din inimă.