Înălţarea Domnului Isus la cer.

Faptele Apostolilor 1:8-11
„Domnul a zis: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi până la marginile pământului.
După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.
Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Credinţa noastră se bazează pe faptul că, după planul Tatălui ceresc de a oferi lumii întregi un DAR nepreţuit, Domnul Isus, Fiul Său a coborât din slava cerească, a luat chip de om şi S-a dat pe Sine ca jertfă de ispăşire penru păcatele lumii întregi.
„Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, (adică omul), încât a dat pe Singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, şi să aibă viaţa veşnică”.
Şi după ce Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru păcatele mele şi pentru păcatele tale suflete drag, şi după ce trupul Lui a fost pus într-un mormânt rece, Domnul Isus a înviat atreia zi după Scriptură (adică aşa cum era scris în Cartea Sfântă), şi începând chiar cu prima zi a învierii, Domnul Cel Înviat din morţi, S-a arătat ucenicilor prin multe dovezi, stând de vorbă cu ei timp de patruzeci de zile, sfătuindu-i, îmbărbătându-i, dar mai ales vorbindu-le despre Casa de sus, despre o împărăţie ce va să vină.
Fapte. 1:3 „După patima Lui, li S-a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu”.
Îi plăcea tare mult Domnului Isus să vorbească despre Casa de sus şi despre Tatăl care Îl aştepta cu drag să sosească acasă.
Ucenicii, ca şi mulţi credincioşi de-alungul timpului şi până în zilele noastre, erau foarte curioşi şi mai ales interesaţi de vremea în care Mântuitorul Îşi va instala Împărăţia, pentru că tot nu înţelegeau faptul că Fiul Omului nu are o împărăţie pământească, omenească, trecătoare, ci are o Împărăţie cerească, nepieritoare, o Împărăţie veşnică în care nu sunt „robi” şi nici „supuşi” ci numai fii şi fiice, prinţi şi prinţese împreună moştenitori cu Marele Împărat, Isus Fiul lui Dumnezeu.
Tocmai de aceea, Mântuitorul le spunea: „Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile şi soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa”. V.7.
Dar care este treaba noastră? Poate au întrebat ucenicii.
Ce să facem în aşteptarea Împărăţiei?
Voi veţi rămâne în cetate (în Ierusalim), încă puţine zile, şi veţi lucra şi vă veţi ruga şi veţi veghea aceasta este treaba voastră, şi apoi, veţi primi o putere când se va pogorâ Duhul Sfânt peste voi, după aceea veţi ieşi şi veţi merge în toată lumea până la marginile ei şi veţi vesti tuturor oamenilor ceea ce aţi văzut la Mine, ce aţi auzid de la Mine, dar mai ales ceea ce vă va învăţa Duhul să spuneţi.
La patruzeci de zile de la învierea Sa din morţi, Domnul Isus S-a înălţat din mijlocul ucenicilor, de pe muntele Măslinilor, suindu-Se la cer ca Împărat al sfinţilor.
El, Domnul, a coborât pe pământ ca om smerit, lovit adesea, batjocorit, nebăgat în seamă, ba încă socotit ca un învins atunci când stătea ţintuit cu piroane pe lemnul crucii, atârnat între cer şi pământ în arşiţa Palestinei.
Dar S-a urcat la cer ca un Învingător pentru că a învins moartea şi boldul ei şi a luat robia roabă, a smuls pe mulţi din robia păcatului şi i-a făcut fii ai Împărăţiei cereşti.
Martori la aceste evenimente, petrecute acum două mii de ani în Israel, au fost ucenicii Domnului Isus şi ni le-au lăsat şi nouă scrise pe paginile Sfintelor Scripturi, pentru ca să ne putem şi noi bucura că avem în cer la Tatăl un Mare Preot şi Mijlocitor, pe Isus Cristos Domnul care S-a înălţat. S-a dus acasă!
Scripturile vorbesc despre Dumnezeu întrupat, ca om al durerilor, despre umilinţa la care S-a supus, despre faptul că Mesia a fost încătuşat de mâini nelegiuite şi răstignit pe cruce. Dar tot Scripturile vorbesc despre Un Fiu care a înviat din morţi şi care S-a suit în prezenţa lui Dumnezeu ca apărător al omului, despre un Dumnezeu în Persoana Domnului Isus, care iarăşi va veni cu putere şi slavă mare, pe norii cerului unde Îşi va întâmpina Biserica.
Prin înălţarea vizibilă a Mântuitorului sub ochii celor cinci sute de martori prezenţi la marele eveniment, multe teorii şi învăţături despre cer au fost schimbate.
Dacă până la înălţarea Domnului din mijlocul ucenicilor, Petru se uita la cer doar ca să vadă vremea, sau să se orienteze noaptea pe mare după steaua polară, de acuma Petru, ca şi ceilalţi ucenici dar şi noi astăzi ne uitam la cer ca la Patria în care cu adevărat suntem cetăţeni împreună cu sfinţii.
Acum ne uităm la cer ca la casa pe care ne-a pregătit-o Însuşi Marele Ziditor al universului, Domnul Isus Cristos. Ioan 14. „Să nu vă pierdeţi nădejdea...”aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine...”
Acum cerul nu mai este undeva, departe, de neajuns, ci este chiar aici lângă noi. Putem să-l atingem cu mâna. Pentru că Cel ce S-a suit la cer locuieşte şi în inima mea şi în inima ta. El a adus cerul în inima tuturor acelora care L-au primit ca Domn şi Mântuitor personal.
„Şi pe când stăteau ucenicii cu ochii pironiţi spre cer, pe când se suia Domnul, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: „Bărbaţi Galileeni de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus( şi nu altul), care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.”
Maranata! Domnul nostru vine. „Încă puţină vreme şi Cel ce vine v-a veni şi nu va zăbovi...”