Relaţiile frăţeşti
Iacov 5:1-20 (9) "Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată Judecătorul este chiar la uşă."

Duminica trecută ar fi trebuit să vorbim, aici, la ora de învăţătură biblică, despre apostolul Iacov, fratele Domnului Isus Cristos, şi despre relaţia pe care trebuie să o avem cu Dumnezeul Cel viu şi Adevărat.
Era vorba despre o relaţie de supunere voii Sale, de umblare în smerenie şi credincioşie.
Adică, ne spunea apostolul, şi noi ar fi trebuit să învăţam lucrul acesta, că trebuie să ne apropiem de Dumnezeu cu smerenie, cu credincioşie şi cu înţelepciunea care vine de la Domnul.
Astăzi, avem înaintea noastră un text în care apostolul ne învaţă despre relaţiile noastre frăţeşti; despre modul cum trebuie să ne raportăm unul faţă de celălalt, şi împreună, uniţi în iubirea cerească, cum trebuie să ne apropiem de Domnul.
Dacă citim cu atenţie capitolul patru a epistolei , vom observa faptul că Iacov ne spune în sensul acesta, că trebuie să răspundem cu faptele noastre în dragoste, rugăciunii Domnului Isus din Ioan 17:21, unde Domnul se ruga înaintea Tatălui ceresc, aşa: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să Mă vadă pe Mine în ei şi să creadă că Tu M-ai trimis”.
Tot aşa cum Tatăl şi Fiul sunt uniţi în Duhul Sfânt, tot aşa şi noi fraţilor,... trebuie să fim uniţi şi călăuziţi de acelaşi Duh.
Aceasta înseamnă că noi toţi trebuie să fim sădiţi, sau legaţi strâns de Viţa care ne dă viaţa şi fiinţa. De Domnul Isus Cristos.
De fapt, despre epistola aceasta, sobornicească a lui Iacov, se spune că este o carte de proverbe creştine, care tratează în mod special credinciosul, viaţa de credintă, faptele care însoţesc viaţa de credinţă, relaţia cu Dumnezeu şi relaţiile frăţeşti despre care, aşa cum spuneam, vom vorbi astăzi pe îndelete.
Chiar dacă ştim toate lucrurile acestea, Duhul Sfânt, vrea să ni le reamintească în dimineaţa aceasta, pentru ca să ni le întipărim bine în minte şi în inimă, ca să fim nu numai ascultători, dar şi împlinitori ai Cuvântului Sfânt, aşa cum ne spune Iacov, în capitolul 1:22!
Aşa cum tabla înmulţirii de exemplu, am învăţat-o în clasele mici, şi dacă nu mai facem câte un exerciţiu de aducere aminte, atunci este posibil ca să uităm cât fac 70 ori 7 şi prin aceasta să trecem cu vederea, că după porunca Domnului trebuie să iertăm pe fratele nostru de 490 de ori pe zi, şi să trăim în pace, în dragoste şi în unitate frăţească.
Dacă în capitolul 4, Cuvântul Domnului ne îndeamnă cu stăruinţă, parcă, să ne apropiem de Dumnezeu, astăzi, şi mai stăruitor, vrea să ne spună: „pregătiţi-vă să daţi faţă cu Marele Judecător”!
Cum? În dragoste, în unitate frăţească, în adorare, în iubire faţă de Domnul, în împlinirea Cuvântului Sfânt!
În primele şase versete, apostolul, inspirat, spune că lumea îşi aşteaptă răsplata după faptele ei rele şi versetul 5 spune: „voi v-ati cheltuit anii aici pe pământ în distracţii şi în satisfacerea oricărui capriciu iar acum inimile voastre sunt gata de tăiere”!
Însă în ceea ce vă priveşte pe voi iubiţi fraţi, spune apostolul în versetul 7, „ voi care aşteptaţi întoarcerea Domnului Isus, voi fiţi răbdători ca un gospodar care aşteaptă până în toamnă, să-i dea în pârg preţioasa recoltă”. Şi apoi în versetul 8 întăreşte cuvântul acesta şi spune:” Da! Aveţi răbdare şi prindeţi mai mult curaj, căci venirea Domnului este aproape”!
În sensul acesta spune Iacov în versetul 9 „Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor şi surorilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă”!
În capitolul 1:19, se spune: „Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi, de aceea, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu!
Lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele”.
Ce vrea să ne spună apostolul cu aceste cuvinte?
Pe scurt, învăţătura este aceasta:
Ai grijă, şi păzeşte-ţi limba, mădularul acesta mic, care poate să facă aşa de mult rău, şi care este pricina atâtor necazuri!
Apoi, stăpâneşte-ţi nervii! Fii răbdător în orice lucru! Pentru că se apropie ziua când Domnul va veni şi toate se vor sfârşi!
Cu multă stăruinţă, parcă vrea să ne spună apostolul: Aţintiţi-vă privirile şi inima şi toată atenţia spre acea zi de bucurie, în care vă ve-ţi întâlni cu Mântuitorul.
Ce înseamnă aceasta?
Să ascultăm aşa cum se cuvine Cuvântul Sfânt, şi să-L împlinim în vieţile noastre cu vorba, cu gândul, cu fapta, cu trăirea noastră de credinţă.
Să nu rosteşti vorbe murdare, pentru că sunt urâciune înaintea Domnului!
Cel mai bun lucru şi mai plăcut înaintea lui Dumnezeu, spune Iacov în versetul 13:, este „că dacă ai o supărare, o suferinţă, să te rogi. Iar dacă ai bucurii şi ai inima bună, să cânţi spre slava Celui Înviat din morţi, să cânţi, spre slava Domnului Isus Cristos!
Şi dacă găseşti să te uneşti în căntare, în rugăciune cu fraţii tăi pentru care a murit Cristos Domnul, atunci plăcerea şi bucuria Domnului este şi mai mare.
Îmi spunea un frate care participă în fiecare zi la rugăciune aici la Betel, că se roagă şi acasă, dar aici împreună cu fraţii este cu totul altceva. Acolo unde doi se adună să laude pe Domnul, şi cer un lucru, oricare, le este dat cu bucurie de Tatăl care se bucură de relaţiile frăţeşti în unitate şi dragoste.
Nu vreau să intru prea mult în detalii, şi vreau să las ca Duhul Sfânt să ne vorbească în continuare prin Scritură.
Totuşi pentru cunoştinţa noastră vreau să spun câteva cuvunte despre sfârşitul apostolului Iacov, fratele Domnului.
Se spune că puţin timp înainte de distrugerea Ierusalimului, de către armatele romane, sub comanda lui Titus, în anul 70, pe când evreii se se întorceau la Domnul în număr mare, Ananus, marele preot, împreună cu cărturarii şi fariseii, au convocat Sinedriul şi au hotărât şi i-au poruncit lui Iacov citez: „fratele lui Isus care se numea Cristos”,să proclame de pe una din înălţimile Templului că Isus nu este Mesia.
Dar în loc să facă aşa, Iacov a strigat în gura mare că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi judecătorul lumii.
Atunci, duşmanii Domnului, înfierbântaţi de mânie, l-au aruncat la pământ şi l-au lovit cu pietre până a murit. În timpul acesta Iacov striga: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac”.
Iacov, ascultător de Domnul până la moarte, poate să ne spună şi nouă astăzi tuturor: „apropiaţi-vă de Dumnezeu, cu smerenie, cu bunătate unii faţă de alţii, cu dragoste frăţească, uniţi de acelaşi Duh Sfânt!