1 Ioan 4:7-11 "Pera iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii."
În apocalipsa 2:1 citim faptul că Ioan a avut o viziune în care în plină strălucire a apărut Domnul Isus Cel înviat din morţi.
Era o viziune de noapte, cu sfetnice care luminau, dar şi cu stele strălucitoare.
Era deasemenea o viziune ca în miez de zi când soarele străluceşte în toată puterea lui.
În această viziune a lui Ioan, în bezna întunericului de afară, strălucesc sfetnicele care îşi iau lumina de la Cel ce cu adevărat este lumina lumii, soarele strălucitor.
Putem spune că Ioan a văzut Biserica Domnului Isus din toate timputile, strălucind în lume, sau luminând în lumea de păcat şi întuneric, prin Acela care este Luminătorul lumii şi Mântuitorul.
El, Domnul este Lumina ce luminează în viaţa urmaşilor Săi, pentru ca fiecare să fie purtători de lumină.
De aceea spune Cuvântul Sfânt în Iuda versetul 21: „Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică.”
Ce înseamnă lucrul acesta?
Că tot aşa cum nu poţi aştepta trenul în altă parte decât în gară, şi cum nu poţi aştepta avionul în altă parte decât în aeroport, şi cum nu poţi aştepta tramvaiul în altă parte decât în staţie, tot aşa nu poţi aştepta pe Domnul în altă parte decât în dragoste.
Pentru că prin credinţa că Domnul Isus vine şi printr-o umblare în dragoste paşii noştri ne vor purta pe urmele Mântuitorului spre Edenul fericirii veşnice.
Acolo nu vor mai fi lupte, nu vor mai fi istoviri şi nici dureri şi nici doruri şi nici lacrimi ci numai veşnice bucurii şi binecuvântări lângă Cel ce este Dragostea dintâi lângă care suntrm îndemnaţi astăzi să ne întoarcem şi să rămânem.
luni, 26 iulie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu