Despre Dumnezeu, sau Sfânta treime

Cunoaşterea lui Dumnezeu:

Biblia nu încearcă să dovedească existenţa lui Dumnezeu, ci pur şi simplu proclamă existenţa Sfintei Treimi spunând: „La început Dumnezeu...” Genesa 1:1.
În cartea Exodului, Domnul Dumnezeu îi spune lui Moise: când te vei duce la poporul tău să-i spui: Cel ce se numeşte „Eu sunt” m-a trimis”.
Şi de aici rezultă faptul că Dumnezeu „Este” la prezentul continuu fără început şi fără sfârşit.
Dumnezeu este infinit, etern, neschimbat în esenţa Lui.
Cuvântul Dumnezeu, în limba română, derivă de la două cuvinte latine:
Dominus- care înseamnă Stăpân,
Şi Deus care înseamnă –Acel căruia I se închină.
Neemia 9:6: Tu, Doamne, numai Tu, ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, şi pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce cuprind ele. Tu dai viaţă tuturor acestor lucruri, şi oştirea cerurilor se închină înaintea Ta”.
Poate fi cunoscut Dumnezeu?
Iov spune în cap. 11:7: Poţi tu spune că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu?”
Sau Isaia în 40:18: „Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?”
Iar la Ioan 17:3: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Cristos, pe care L-ai trimis Tu.”
În general, există trei feluri de cunoaşteri, la baza cărora stă întotdeauna o doză mai mică sau mai mare de credinţă:
Cunoaşterea logică sau matematică;
Cunoaşterea ştiinţifică sau generală;
Cunoaşterea personală sau experienţa.
Despre Dumnezeu:
Există un singur Dumnezeu în trei persoane distincte:
Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.
Trei persoane distincte şi totuşi un singur Dumnezeu.
Duhul Sfânt, este cea mai gingaşă persoană din Sfânta Treime; de aceea trebuie să ne purtăm cu multă delicateţe cu Duhul Sfânt ca să nu-L întristăm....
Domnul Isus spune în Ioan 10:30: Eu şi Tatăl una suntem”.
Dumnezeu este fără început şi fără de sfârşit, pentru că este necreat.
Este neschimbat în esenţă pentru că este nemuritor.
Se numeşte Dumnezeu, (Dominus Deus) sau Stăpânul, pentru că le-a aşezat pe toate prin tăria Lui.
El poartă de grijă, El conduce cu dreapta Sa biruitoare, El dă viaţă tuturor lucrurilor, pentru că El Însuşi este viaţa.
Este Domn, pentru că Domneşte peste toate lucrurile. El le stăpâneşte. Şi toate lucrurile se ţin prin tăria Lui.
Este Tată pentru toţi cei născuţi din nou, înfiaţi prin jertfa Fiului.
Ioan 1:11-13: A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Cunoaşterea lui Dumnezeu se bazează pe revelaţia divină care aduce după sine credinţa şi experienţa, trăirea credinţei, şi pe raţiune.
Dumnezeu a pus în om, încă de la început gândul veşniciei.
Revelaţia generală a lui Dumnezeu.
Revelaţia lui Dumnezeu în natură:
Ps. 8:1; Ps. 19:1-2; Isaia 40:12-14.
Romani 1:19-20 „Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, adică în oameni, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi Dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii când te uiţi cu băgare de seamă la ele, în lucrurile făcute de El.”
Revelaţia lui Dumnezeu în istorie:
Ps. 75:6,7; Daniel 2:21,22; Fapte. 17:26 şi următoarele.
Cunoaşterea istoriei poporului Israel ne demonstrează planul divin a lui Dumnezeu de mântuire a omului.
Revelaţia lui Dumnezeu în conştiinţa omului:
Conştiinţa omului este locul în care se produce judecata „tribunalul intern”, Romani 2:14-16.
În conştiinţă are loc judecata de sine, judecata interioară.
Revelaţia specială.
Este actul prin care Domnul Dumnezeu S-a descoperit pe Sine şi adevărul Său la un anumit moment, direct anumitor persoane, aşa cum a fost cazul lui Avraam când I-a zis: Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare.”Genesa 12:1-3.
Domnul Isus Sa-a descoperit pe Sine lui Saul pe drumul Damascului.
Duhul Sfânt ni S-a descoperit prin puterea pe care ne-a dat-o să mărturisim pe Fiul.
Dumnezeu S-a descoperit prin semne şi minuni vizibile:
În rugul aprins i s-a descoperit lui Moise. Exod 2:3.
Apoi prin minuni, fapte şi evenimente neobişnuite prin care s-au întrerupt anumite legi ale naturii pentru puţin timp. Iosua 10:12 şi următoarele; 2 Împăraţi 20 9-11; Ioan 3:14-16.
Prin profeţii care reprezintă comunicarea verbală directă din partea lui Dumnezez, făcută prin gura proorocilor şi prin gura Fiului. Evrei 1:1,2.
Prin Isus Cristos: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” Coloseni 2:9; Evrei 1:2.
„Filipe, zice Domnul, în Ioan 14:9 De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ati cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl....şi următoarele.
Prin Domnul Isus avem o revelaţie întreită a lui Dumnezeu:
Prin experienţa Sa Ioan 11:41; 12:48-49.
Prin natura Sa divină Ioan 17:11-25
Prin iubirea Sa fără margini Ioan 3:14-16.
Prin Sfânta Scriptură, „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos...”.
Prin experienţa unor oameni sfinţi şi deosebiţi: Enoh, Noe, Avraam, Moise, Ilie, Pavel, ş. a.m.d.
Scopul revelaţiei lui Dumnezeu:
În primul rând este acela de a se face cunoscut omului, ca şi Creator unic şi suveran.
Apoi ca să ne ilumineze mintea, ca să putem înţelege toate lucrurile Sale.
Ca să ne îndrume şi să ne atragă la El prin persoana Fiului Divin şi prin Duhul Sfânt care a coborât la Cincizeci de zile de la ânvierea Domnului Isus, şi la patruzeci de zile de la Înlţarea Sa la cer.
Umplerea noastră cu iubire din iubirea Lui. O iubire sfântă.
Minunile în revelaţia lui Dumnezeu.
Minunea este un fapt săvârşit nu împotriva legilor naturii, fireşti, ci deasupra şi înafara legilor naturii cunoscute de noi.
Este lucratea săvârşită de Dumnezeu pentru un scop divin, folosind mijloace pe care omul nu le poate utiliza.
Spre exemplu, Dumnezeu a creat soarele şi l-a aşezat pe cer, şi are dreptul şi puterea să-l oprească din mersul lui Iosua 10:12. Sau să-l întoarcă din mersul lui 2 Împăraţi 20:11.
Zilele se vor scurta în necazul cel mare din pricina celor aleşi. Matei 24:22.
Minunile sunt fapte reale şi nu imaginare. Ele nu sunt rodul hipnozei sau al autosugestiei. Prin Hipnoză sau autosugestie nu se linişteşte marea Matei 8:26, şi nici nu se potoleşte vântul, şi nici nu învie morţii, şi nici nu se înmulţesc pâinile şi peştii prăjiţi pe munte.
Există minuni în natură şi minuni interioare (naşterea din nou este o minune de la Dumnezeu, botezul cu Duhul Sfânt, vindecările bolilor incurabile, etc.
Sunt şi minuni false, sau lucrări ale diavolului (vrăjitorii egipteni în vremea lui Moise, minunile lui Anticrist în vremea din urmă, lucrările proorocilor mincinoşi) Aceste minuni sunt însoţite de comportări imorale, de învăţături împotriva Cuvântului Sfânt, crează confuzii, urmăresc interesele personale, şi în final îndepărtează pe om de Dumnezeu.
Dovezile existenţei lui Dumnezeu.
Pe Dumnezeu nu-L putem cunoaşte deplin aici pe pământ, dar vine o vreme când Îl vom cunoaşte deplin: „Ce vom fi nu sţa arătat încă, dar ştim că atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este „ Ioan 3:2.
Cine ne spune că există Dumnezeu?
Creaţia întreagă, cerul stelele, galaxiile, plantele, omul însuşi.
Scriptura Ioan cap1.
Conştiinţa omului dacă se lasă iluminat.
Experienţa personală cu Dumnezeu.
Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în om.
Esenţa lui Dumnezeu.
Dumnezeu este imaterial El este Duh, un duh nu are nici carne nici oase Luca 24:39. Există multe texte biblice însă în care se spune că Dumnezeu are trup şi părţi corporale aşa cum are omul. Aceasta este o prezentare simbolică ce arată calităţile Lui de a percepe şi de a fi în contact cu lumea umană.
Dumnezeu are mâini Isaia 65:2; Evrei 1:10; Psalmul 8:3.
Dumnezeu are picioare Genesa 3:8.
Dumnezeu are ochi 1 Împăraţi 8:29; 2 Cronici 16:9; Zaharia 2:8.
Dumnezeu are urechi Neemia 1:6; Psalmul 34:15.
Dumnezeu este invizibil Deuteronom 4:15; Exod 33:20; Ioan 1:18; Apocalipsa 12:4
Şi totuşi sunt texte biblice care afirmă că unii oameni L-au văzut pe Dumnezeu Genesa 32:30; Exod 13:36; 24:9-10; Deuteronom 34:10; Isaia 6:1.
Dumnezeu este viu Iosua 3:10; Iov 19:25; Ps. 84:2; Matei 16:16.
Este un singur Dumnezeu în trei persoane distincte.
Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, şi fiecare persoană din Dumnezeu posedă raţiune, Genesa 18:19; Fapte 15:18, sensibilitate Genesa 6:6; Ioan 3:16, sentimente.
Dumnezeu este dragoste şi este lumină.
Dragostea lui Dumnezeu este întâi milostivă Exod 34:6, apoi îndurătoare Ps. 103:17, apoi îngăduitoare Romani 2:4, apoi binevoitoare Romani 11:12, apoi credincioasă Deuteronom 7:9.
Omul nu-L poate percepe pe Dumnezeu cu simţurile sale deoarece prin căderea în păcat, el a fost despărţit de Dumnezeu 1 Cor. 2:14; Efeseni 4:17-18.
Ochiul nostu păcătos n-ar putea suporta priveliştea Dumnezeului celi viu şi Sfânt Exod 33:20; 1 Timotei 6:16.
Dumnezeu este Duh şi aparţine lumii nevăzute. Ioan 4:24.
Totuţi există posibilitatea ca omul să-L cunoască pe Dumnezeu în toată splendoarea Sa. Cum?
Apropiindu-se cu smerenie şi cu pocăinţă de Domnul Iacov 4:4-8.
Crezând în Domnul Isus Cristos, că este Fiul lui Dumnezeu, coborât din cer pentru ispăşirea păcatelor noastre pe Calvar, primindu-L în inimă ca Mântuitor personal, Stăpân şi Domn al vieţii de zi cu zi Ioan 14:6; 1:16; 3:16 etc.
Îl poţi cunoaşte pe Dumnezeu cu adevărat, numai dacă te laşi iluminat, călăuzit de Cel ce a coborât special pentru ca să descopere lumea păcătoasă şi să o întoarcă la Domnul, adică Duhul Sfânt, a treia persoană din umnezeu 1 Cor. 2:10-16.