Mântuirea
Marcu 16:16
"Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.
Aceasta este ordinea lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire, lăsată omului: să creadă şi apoi să se boteze. Nu poate să fie m'ntuit un om care nu crede în jertfa Fiului lui Dumnezeu, în Crucea Domnului Isus.

Cuvântul mântuire vine din grecescul „sotero”, care cuprinde două înţelesuri:
a) Iertarea păcatelor şi eliberarea păcătosului de sub puterea şi de sub robia păcatului,
b) Dobândirea vieţii veşnice şi moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Din punct de vedere spiritual, mântuirea acoperă trei perioade distincte:
Trecutul păcătos - Efeseni 1, 2.
Prezentul- prin actul de mântuire, eliberare,îndreptăţire, de sub robia păcatului şi trăirea unei vieţi noi, sfinte în Cristos Domnul 2 Cor.3:18; Gal. 2:19-20.
Viitorul strălucit în prezenţa Domnului Isus, Mântuitorul, în Împărăţia lui Dumnezeu Romani 8:29; 1 Petru 1:5; 1 Ioan 3:2.
Mântuirea înseamnă absolvirea de păcate, curăţire, iertare, spălarea sufletului în Sângele Sfânt al Mielului lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos. Ioan 3:16.
Omul nu se poate mântui singur. Nu se poate mântui nici prin fapte, nici prin tradiţie şi nici prin obiceiuri strămoşeşti sau ritualuri.
Mântuirea este personală şi se bazează pe două elemente esenţiale:
-Jertfa Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (fără jertfă de sânge nu există ispăşire, mântuire, absolvire de păcate, jertfele din Vechiul Testament)
Neprihănirea Domnului Isus care deasemenea trebuia să îndeplinească două condiţii:
Să ce facă om(să se nască din femeieĂ 1 Cor. 15:21; Gal.4:4-7.
Să fie om fără păcat, fără cusur 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:22; 1 Ioan 3:5.
Venind în lumea noastră, în chip de om, Domnul Isus Cristos, S-a jertfit pe Crucea de pe Dealul Golgota, plătind astfel, ceea ce eram noi datori să plătim şi anume, moartea.
Prin jertfa Sa, Domnul Isus a împlinitc erinţele unui Dumnezeu Sfânt şi a Legii Sale Sfinte, împăcându-ne astfel cu Dumnezeu. Efeseni 1:2-14.
Păcatul este un zud de despărţire între om şi Dumnezeu. Venind Domnul Isus şi jertfindu-se pentru noi, plătind cu viaţa Sa pentru răscumpărarea noastră de sub robia păcatului, a dărâmat zidul de despărţire, unindu-ne astfel cu Dumnezeu.
Dar lucrulacesta este valabil numai pentru cei ce primesc mântuirea, primindu-L pe Domnul Isus ca Mântuitor personal.
Iniţiativa mântuirii omului a aparţinut lui Dumnezeu, care în mila Lui cea mare şi în bunătatea Sa nemărginită, ne-a scos din mocirla păcatului, ne-a spălat în Sângele Fiului ţşi ne-a dăruit viaţă din viaţa Sa.
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuirea a fost arătat, prin Fiul” Tit 2:11.
Dumnezeu a făcut tot ce a depins de El pentru mântuirea omului de sub robia păcatului, dar mai era nevoie ca şi omul să-şi facă partea lui în procesul de mântuire.
Prin urmare era nevoie de al doilea element pentru mântuirea omului şi anume:
Credinţa în jrtfa Domnului Isus Cristos, acceptarea ei în viaţa personală, şi apoi umblarea în credincioşie şi curăţie de inimă, urmând exemplul Mântuitorului.
Pentru că Domnul Isus n-a venit să-i răscumpere pe cei neprihăniţi ci să-i mântuiască pe cei păcătoşi, cu preţul suprem, cu viaţa Sa. Matei 9:13; Luca 15:7.
Pentru aceasta ănsă omul trebuie să se recunoască păcătos şi să recunoască faptul că numai Jertfa Domnului poate să-l salveze.
Şi atunci când se întâmplă aşa, în cer se face sărbătoare pentru fiecare păcătos întors la Dumnezeu.
Şi cu fiecare păcătos întors la Dumnezeu, biruinţa Domnul Isus este tot mai mare asupsa Satanei.
De altfel Iov spune în cartea sa în cap. 25:4:”Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat”?
„Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” Ps. 51:5
Rezultă că toţi oamenii au nevoie de mântuire pentru că nu este nici unul fără vină înaintea lui Dumnezeu.
Mântuirea se capătă prin credinţa în jertfa Domnului Isus şi în recunoaşterea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu Romani 4:20-25; Evrei 9:22.
Mântuirea, sau îndreptăţirea este bazată pe harul lui Dumnezeu Romani 3:24; Tit 3:5-7.
În Romani 4:1-5 se spune că Avraam n-a fost socotit neprihănit, (mântuit), prin fapte, ci prin credinţa în Dumnezeu, în sigurul Dumnezeu adevărat.
Tatăl lui Avraam era politeist, idolatru şi confecţiona idoli Gen. 15:5,6; 16:15; 17: 23-26.
Preţul mântuirii noastre este nespus de mare pentru că a fost plătit prin moartea Fiului lui Dumnezeu pe Crucea Golgotei.
Prin sângele vărsat de Domnul avem iertarea păcatelor, sau mântuirea Matei 20:28; 2 Cor. 5:21; Evrei 2:14-15; 1 Petru 1:9; Fapte 20:28.
Pentru aceasta însă avem nevoie de pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu metanoia- schimbarea minţii, întoarcerea cu o sută optzeci de grade de pe drumul pe care mergeam până acuma.
Cine ne conştientizează de faptul că suntem păcătoşi? Duhul Sfânt a reia Persoană din Dumnezeu.
În Ioan 16:7 Domnul Isus spune: „Vă este de folos la cer... pentru că dacă Mă duc vi-L voi trimite pe Duhul Sfânt.. care va dovedi lumea în ce priveşte păcatul.”
Duhul Sfânt dă putere omului să învingă păcatul, să creadă în jertfa Domnuli Isus şi să trăiască xca un copil de Dumnezeu Ioan 1:12; Fapte 20:21; Tit 3:5-8.
Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosulu, ci, dimpotrivă doreşte ca toţi oamenii să vină la mântuire. Ioan 3:16; 1 Tim. 2:4-6; 4:10; 1 Ioan 2:2; 4:14.
Cei ce nu acceptă mântuirea, salvarea în jertfa Domnului Isus, şi nu-L primesc ca Domn şi Mântuitor în vieţile lor sunt sortiţi pieirii, morţii veşnice Luca 16:19-31.
Ex. Închisoare pe viaţă.
De ce caută Dumnezeu să mântuiască pe cei pierduţi în păcat? Unul din răspunsuri îl găsim în Ps. 25:8 unde se spune: „Domnul este bun.... de aceea arată El păcătoşilor Calea”.
Mântuirea nu se poate primi pe nici o altă cale decât pe Calea Domnului Isus, nu se primeşte mântuirea rugându-te la sfinţi ori cum s-ar numi ei: Fecioara Maria Sf. Apostol Pavel, Sf. Petru, etc, ci numai prin jertfa Mântuitorului Isus.
În Fapte 4:12 se spune: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.
Mântuirea este personală Isaia 12:2; Ps. 27:1; ps. 62:2.
Mântuirea nu este ereditară, nu se poate moşteni, nu se poate cumpăra, nu se poate dărui ci se dobândeşte în mod personal prin credinţa sinceră în jertfa Mielului lui Dumnezeu, Isus Cristos şi este realizată pe deplin de către Fiul lui Dumnzeu, acceptându-L ca Domn şi Mântuitor personal.
Mântuirea este darul lui Dumnezeu Efeseni 2:8.
Mântuirea este condiţionată de un lucru incontestabil şi anume, rămânerea în această stare de curăţi şi legătură personală cu Mântuitorul zi de zi până la capăt.
Noul Testament arată de 115 ori că mântuirea depinde de voinţa omului iar de 35 de ori arată că mântuirea depinde de credinţa în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Mântuirea trebuie să caracterizeze întreaga noastră fiinţă: raţiune, sentimente, voinţă.
Ce rezultă sau ce câştigă omul în urma mântuirii?
Absolvirea de pedeapsa veşnică 2 Cor.5:19; Rom.4:7-8.
Pacea cu Dumnezeu Rom. 5:1; Efeseni 2:14-16.
Recăpătarea chipului lui Dumnezeu, prin naşterea din nou şi prin sfinţire. Facerea omului.
Îmbrăcarea omului mântuit în neprihănirea Domnului Isus Cristos Rom.4:5; 1 Cor. 15:53; Gal. 3:27; Efeseni 2:24.
Intrarea în drepturi egale de moştenire a împărăţiei cereşti împreună cu Fiul lui Dumnezeu. Tit 3:7.
Ca rezultat practic, trăirea unei vieţi noi, sfinte în Domnul Isus Cristos 1 Ioan 3:7.
Primorea Duhului Sfânt ca arvună Efeseni cap 1, care printre altele are rolul de a ne face biruitori în fiecare zi asupra isputelor, a păcatuuli şi asupra diavolului care ne ispiteşte în multa feluri şi ne instigă la păcat.
În concluzie, prin mântuire, omul este iertat de toate păcatele atunci când Îl primeşte ca Domn şi Mântuitor pe Fiul lui Dumnezeu.
Este izbăvit de păcat prin primirea unei naturi divine noi 2 Petru 1:4, puterea de a trăi ca un adevărat copil de Dumnezeu.
Augustin spunea în anul 1530: „Iertarea păcatelor şi neprihănirea lui Dumnezeu nu se pot dobândi prin merite, fapte sau ispăşire personală (flagelare), ci prin iertare. Şi devenim neprihăniţi pentru meritele lui Cristos Isus din Har, prin credinţă, dacă vom crede că Isus Cristos a pătimit pentru noi şi că noi datorită Lui dobândim iertare, neprihănire şi viaţă veşnică”.