Căsătoria

Genesa 18-24 „Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.
Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.
Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.
Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om”.
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.”
Domnul Isus a coborât din cer pe pământ pentru ca să mântuiască sufletele pierdute în negura păcatului, prin jertfa Sa supremă, de la Golgota, dar în acelaşi timp, Mântuitorul a venit la noi pentru a unifica IUBIREA CU VIAŢA.
De aceea estenţa vieţii de familie este şi trebuie să rămână LEGĂTURA IUBIRII CU VIAŢA ÎN DUMNEZEU.
Pentru că fără Dumnezeu nu există nici o legătură de dragoste şi fără Dumnezeu nu există viaţă.
Căsătoria nu se limitează la plăceri, la voluptate..., pentru că în ele se risipeşte Darul divin de iubire şi viaţă.
De asemenea căsătoria nu înseamnă INTERES, ci înseamnă DĂRUIRE reciprocă.
Dăruire din partea soţului,
Dăruire din partea soţiei.
Prin urmare familia trebuie să crească şi să se înmulţească mai întâi în DRAGOSTE, IUBIRE, AFECŢIUNE, şi abia apoi prin naştere de copii.
Familia unită prin căsătorie trebuie să rămână intactă, curată, nealterată, în dragostea Făuritorului.
Familia este creaţia lui Dumnezeu şi trebuie să rămână întotdeauna sub autoritatea Creatorului.