Roada Duhului Sfânt
Galateni 5:22.
Bucuria
"Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucrurin nu este lege."
În Ioan 14:16-17, Domnul Isus spune: „Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mâng’ietor, care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L poate cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi”.
Ca urmare a făgăduinţei Mântuitorului, inainte de a Se urca la cer, Duhul Sfânt a coborât la Cincizecime peste ucenici(cei 120 adunaţi în camera de sus), şi de atunci Duhul Sfânt este în Biserică (în pietrele vii), şi rodeşte „ dragoste, bucurie, pace, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”
De aproximativ 70 de ori în Noul Testament se vorbeşte despre BUCURIE ca sentiment al fericirii spirituale, duhovniceşti.
Ce înseamnă lucrul acesta?
Faptul că Bucuria ca roadă a Duhului Sfânt este cel mai adânc sentiment de BUNĂSTARE DUHOVNICEASCĂ.
BUCURIA rodeşte în dragoste şi niciodată nu se manifestă înafara ei.
Neemia spune în Cap 8:10 „Bucuria Domnului va fi tăria voastră...”
Cu adevărat, atunci când primeşti pe Duhul Sfânt în inima ta, El, rodeşte bucuria care te face să rămâi tare pe Stâncă, chiar şi în mijlocul furtunilor, a necazurilor.
Pavel plin de Duhul Sfânt, putea să spună în Romani 5:3 „ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre...”
De altfel, Domnul Isus , înainte de moartea Sa spunea ucenicilor în Ioan 16:20 „ Adevărat, adevărat vă spun, că veţi plânge, şi vă veţi tângui...., vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie.”
Când?
Despre care bucurie vorbea Domnul Isus?
Despre o bucurie firească, omenească?
Nicidecum!
Ci Domnul Isus vorbea de bucuria pe care avea să o rodească în inima ucenicilor dar şi a credincioşilor până în zilele noastre, Duhul Sfânt care fusese făgăduit.
Bucuria aceasta nu este de obârşie omenească, firească, tocmai de aceea nu are deaface cu împrejurările vieţii de fiecare zi.
Ci este o bucurie născută în dragostea faţă de Mântuitorul.
Cine Îl iubeşte pe Domnul Isus are BUCURIE cerească, semănată de Duhul Sfânt.El, Însuşi, Domnul Isus, „om al durerii şi obişnuit cu suferinţa”, „pentru ca bucuria ce-I era pusă inainte, El, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi acuma stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumneueu.
Şi pentru că bucuria este o roadă a Duhului Sfânt, născută în dragostea turnată din belşug peste copiii Domnului, Cuvântul Sfânt porunceşte: Filipeni 4:4 „ Bucuraţi-vă totdeauna, iarăşi zic bucuraţi-vă”.
„Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în mâncare şi băutură, ci (este), neprihănire, pace şi BUCURIE în Duhul Sfânt” Romani 14:17.
Nu întâmplător spune Domnul Isus în Ioan 16:24 „ cereţi şi veţi căpăta pentru ca bucuria voastră să fie deplină”.