Domnul este la cârma vieţii.
Psalmul 37:1-8 (23)
"Nu te mânia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul; căci sunt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.
Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie.
Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra, El va face să srtrălucească dreptatea ta ca lumina, şi dreptul tău ca soarele la amiază.
Taci înaintea Domnului, şi nădăjduieşte în El.
Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care-şi vede împlinirea planurilor lui rele.
Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra căci supărarea duce numai la rău."
De când se naşte, omul, îşi începe călătoria spre veşnicie.
Însă credinciosul are o ţintă precisă, el nu pluteşte în derivă, pentru că la cârma corăbiei lui este Cel ce niciodată nu a scufundat nici o navă. El este Domnul Isus Cristos.
Credinciosul porneşte de pe un ţărm, care se cheamă ţărmul suferinţei, a deznădejdilor, a eşecurilor, a dezamăgirilor şi continuă călătoria spre un alt ţărm care se cheamă ţărmul fericirii veşnice unde domneşte Fericitul Dumnezeu.
Şi în toată călătoria aceasta, aşa cum spune psalmistul în versetul 23, „Domnul întăreşte paşii omului, când îi place calea pe care merge.”
Niciodată, niciodată, în viaţa crdinciosului, niciodată în umblarea copilului lui Dumnezeu nu este întâmplare, şi nu este noroc.
Chiar dacă în limbajul nostru, limbaj de care nu am putut să ne debarasăm, spunem de multe ori:
Am avut noroc. Sau: noroc, cu fratele, noroc cu sora...
Nu fraţi şi surori.
Dumnezeul nostru nu ne lasă la voia întâmplării.
Nu ne lasă în voia soartei sau a norocului.
Ci Dumnezeul Cel viu care ne este Tată, contoleză fiecare mişcare a noastră;
Controlează fiecare gând al nostru;
Controlează fiecare pas pe care-l facem pe Cale.
„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie.” Psalmul 34:7
Sau în Psalmul 91: 11-12 Cuvântul Domnului spune: „Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale şi ei te vor duce pe mâini ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.”
„Ci cum se îndură, cum se îngrijeşte un tată de copiii săi, aşa se îndură şi aşa se îngrijeşte Domnul de cei ce-L caută cu toată inima.
Pavel, apostolul, care a fost părăsit de toţi pe când era închis la Roma, nu a spus: ce noroc am avut.
Ci a spus în 2 Timotei 4:17 „Toţi m-au părăsit, însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit.
Domnul stă lângă mine şi lângă tine.
Dacă stăm în picioare, dacă avem pâine pe masă, dacă încă ne mai putem bucura de un lucru sau altul, nu este noroc şi nu este întâmplare, ci este binecuvântare.
Dacă astăzi suntem aici, nu este întâmplare, ci este Harul Domnului care ne-a strâns să ne binecuvinteze.
Primeşte binecuvântările Domnului!
Domnul este cu noi ca să ne întărească paşii şi să ne ajute să părăsim ţărmul acesta al durerilor şi să ajungem la ţărmul fericirii veşnice.