Luca 24:13-25
"În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
El le-a zis: "Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?" Şi ei s-au oprit, uitându-Sse trişti.
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis:"Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în zilele acestea?"
"Ce?" Le-a zis El. Şi I-au răspuns:"Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte, şi L-au răstignit?"
Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus disdedimineaţă la mormânt, nu i-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu.
Unii din cei ce erau cu noi, s-au dus la mormânt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut".
Atunci Isus le-a zis: "O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii."
„Atunci, Isus le-a zis: O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii”!
Nu trebuie să ne minunăm de faptul că suntem atât de uşor de manipulat, şi atât de uşor suntem clintiţi în credinţa noastră.
Şi nu spun că suntem clintiţi de pe calea credinţei.
Pentru că noi credem cu tărie în jertfa de la Golgota, în jertfa mântuitoare prin Sângele Sfânt al Domnului Isus.
Dar suntem clintiţi când este vorba să credem toate făgăduinţele Domnului Isus.
Şi nu trebuie să ne minunăm, aşa cum spuneam, pentru că şi ucenicii s-au îndoit de multe cuvinte ale Domnului, şi chiar uneori s-au îndoit de dumnezeirea Lui.
Ian botezătorul a trimis pe ucenicii săi, pe când era închis de către Irod împăratul, să-L întrebe pe Mântuitorul: „Spune-ne dacă eşti Tu Acela făgăduit, sau aşteptăm pe altul?”
Atunci când ucenicii erau pe mare şi au văzut o „nălucă”, ziceau ei călcând pe ape, s-au îndoit de Domnul.
Şi au zis: Dacă zici că eşti Tu, atunci, dovedeşte-ne. Porunceşte-mi să vin la Tine, a zis Petru, şi dacă voi reuşi să calc şi eu pe ape, voi crede.
Tot aşa suntem şi noi astăzi. Nu credem până nu vedem. Ba, alteori vedem cu ochii noştri şi nu credem.
Tocmai de aceea, şi astăzi, Domnul Isus ne spune la fel ca şi ucenicilor: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi TOT ce au spus proorocii”
Ce ne spunnouă proorocii? Ce ne spune nouă Domnul Isus?
Mai întâi ne spune, fiecăruia dintre noi: „atât de mult te iubesc, încât Mi-am dat viaţa pentru tine.”
Te- am săpat în palmele Mele.
Te port nu numai în rănile Mele, dar te port şi în inima Mea, nu un an doi, nu până la moarte, ci te port veşnic.
Am luat asupra Mea păcatele tale.
Şi toate bolile tale au un antidot aici, în rănile Mele, zice Domnul.
Lasă-Mă să-Mi pun mâinile peste tine
Lasă-Mă să te ating, ca să te mângâi şi să te vindec.
Pentru că Eu sunt Cel ce vindecă toate bolile tale. Numai să crezi!
Dacă oasele tale s-au gârbovit, crede în puterea Mea pentru că Eu pot să le îndrept, zice Domnul.
Uită-te la femeia gârbovă din templu.
Dacă ai pietre la rinichi să ştii că Eu pot să le sfărâm, pentru că Eu pot să sfărâm şi munţii. Crede, doar!
Dacă Diavolul va veni să te ispitească, nu te spăimânta, împotriveşte-te lui în credinţă, pentru că Eu l-am biruit zice Domnul.
Dacă moartea îţi va da târcoale, nu te teme zice Domnul pentru că Eu îţi dau viaţa.
Dacă vei vedea zeci de mii căzâd în jurul tău, tu stai ca un viteaz, pentru că de tine nu se v-a atinge nimic.
Vei vedea cu ochii tăi izbăvirea, numai să crezi tot ce ţi-am făgăduit.