Nici o lacrimă!

Pe bună dreptate spunea cineva că viaţa omului începe cu un strigăt şi se sfârşeşte cu un suspin.
Aşa a fost de la început.
Adam, când a deschis ochii pentru prima dată, după ce Creatorul i-a suflet suflare de viaţă, a strigat plin de bucurie: AVA, adică Tata; dar, apoi, datorită păcatului neascultării a fost nevoit să-şi ducă traiul, cu trudă şi cu suspinuri.
De câte ori nu a plâns Adam în cei 960 de ani pe care i-a trăit pe pământ despărţit de Creatorul său.
Câte lacrimi amare au vărsat ochii lui văzând pe fiul său pe Abel ucis de către fratele său Cain.
Avraam a plâns la mormântul Saarei.
Iosif a plâns la întâlnirea cu fraţii lui, aşa că l-a auzit Egiptul.
Domnul Isus, Mântuitorul a plâns pentru Cetate.
Dar a lâns şi în faţa mormântului lui Lazăr.
Şi aici Domnul a plâns nu pentru că Lazăr era mort, pentru că ştia că numai după câtena clipe Lazăr va ieşi din mormân viu.
Ci Domnul plângea din pricina necredinţei celor din jurul Său.
Astăzi suntem aici în faţa unui tablou care stârneşte lacrima.
Însă avem o nădejde vie. O nădejde bazată nu pe ritualuri nici pe mituri ci pe Adevărul lui Dumnezeu care spune în Apocalipsa 21:4 „Domnul va şterge orice lacrimă din ochii noştri şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire nici ţipăt, nici durere, pentru că lacrimile dintâi au trecut”.
Dar lacrimile ni le-a dat Creatorul.
Mai întâi ca să ţină globul ocular umed şi curat.
Dar în acelaşi timp, Domnul ne-a dat lacrima şi ca o supapă de eliberare.
De multe ori te podidesc lacrimile din pricina văii umbrelor morţii prin care treci pe pământul acesta.
Alteori din pricina durerilor, a suferinţelor, a întristărilor de tot felul.
Lacrimile sunt simbolul compasiunii „plângeţi cu cei ce plâng” spune Scriptura.
Apoi sunt lacrimi de căinţă. În Ps. 84:18 Cuvântul Domnului spune: „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă, şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit”.
După o noapte plină de suferinţă şi lacrimi, vine o dimineaţă cu veselie.
Când Însuşi Domnul nostru Isus va şterge orice lacrimă din ochii noştri şi ne va muta din „valea” aceasta pe meleagurile cereşti în Casa Tatălui ceresc unde S-a dus să pregătească loc tuturor celor ce vor fi crezut în El.Ioan cap.14.