Numeri 22:1-14
DOMNUL, SCUTUL MEU
În capitolul 22, Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă două tipuri de oameni:
Un împărat viclean gata să blesteme, să defăimeze şi să distrugă poporul lui Dumnezeu, şi un prooroc lacom şi încăpăţânat, care vrea cu tot dinadinsul să pună mâna pe aurul şi argintul batjocoritorilor, dar nu oricum, ci în chip religios.
Însă Dumnezeu, nu îngăduie nici unuia nici altuia să-şi ducă la îndeplinire planurile, astfel că lui Balac, Domnul Îi arată dragostea, iubirea ce o poartă poporului Său, care este pus deoparte pentru El v.9b „Este un popor care locuieşte deoparte, Şi nu face parte dintre neamuri”
Iar pe Balaam îl mustră Domnul aspru pentru călcarea lui de Lege, printr-o măgăriţă care vorbeşte cu glas omenesc, punând, astfel, capăt nebuniei acestui prooroc.
Dacâ inima lui Balaam ar fi fost în totalitate dăruită lui Dumnezeu, ar fi isprăvit numaidecât cu veştile lui Balac, şi nu ar fi avut nici o şovăială înainte de a-i da răspunsul, pe care-l găsim în versetul 13: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, pentru că Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi”
Domnul nu îngăduie nici măcar să vorbesc de rău pe poporul Său, darmite să-l blastăm.
Cu inima, însă, s.-ar fi dus, fiindcă poftea aurul şi argintul lui Balac, dar în acelaşi timp avea un fel de respest pentru Dumnezeu.
O părută evlavie de slujitor...
Nu voi face o analiză a textului pe care l-am citit, dar cred că este de mare importanţă să privim întâmplarea aceasta care se desfăşoară pe înălţimile lui Baal, pentru ca să ne dăm seama cât de mult Îşi iubeşte Dumnezeu poporul răscumpărat şi ce luptă duce El cu vrăşmaşul pentru ca nici unul din micuţii, sau dintre marii Săi să nu se piardă.
„Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi numeni nu le va smulge din mâna Mea”Ioan 10:28.
Poate că poporul lui Israel cârtea în corturile sale, chiar în clipa când Dumnezeu le vestea desăvârşirea prin gura proorocului.
Şi nu ar fi de mirare, pentru că şi astăzi se întâmplă ca să cârtim în inimile noastre chiar atunci când Domnul ne transmite mesajul Său de iubire....
Balac ar fi vrut ca Israel să fie blestemat, să fie învins, să fie nimicit de pe faţa pământului.
Însă Dumnezeu nu îngăduie nimănui să blesteme sau să se atingă de aleşii Săi.
Poate El Însuşi, să mustre, să certe, să spună multe lucruri în dreptul celor ce sunt ai Săi, dar nu îngăduie nimănui să vorbească de rău pe poporul Lui, cu atât mai mult să-l blesteme.
Poate Domnul să pedepsească poporul pentru neascultare dar nu îngăduie nimănui altuia să se atingă de aleşii Săi.
Zaharia 2:8 „...Căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui”.
Iată deci.... cât de scumpi suntem noi în ochii Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce şi-a dat viaţa pentru ai Săi.
(Întâmplarea cu copilul care s-a pocăit...)
Cap 23:23 „Descântecul nu poate face nimic împotriva lui Iaciv, nici vrăjitoria împotriva lui Israel: ce lucruri mari a făcut Dumnezeu!
Înaintea lui Dumnezeu, nu are importanţă ce crede vrăşmaşul despre poporul Său, nici ce crede poporul despre el însuşi, dar nici ce cred unii despre alţii, ci înaintea Domnului, de mare valoare şi importanţă este ceea ce crede El despre popor, ce crede El, Domnul despre mine şi despre tine s.d.
Pentru că El, Domnul, ştie totul cu privire la poporul Său, El ştie tot ce faci, tot ce gândeşti, tot ce vorbeşti, El îţi cunoaşte, şi îmi cunoaşte fiecare mişcare.
Totul înaintea Lui este gol şi descoperit, totul este sub privirea Lui pătrunzătoare, şi nimic nu este ascuns de ochii Săi.
(În tinereţea mea, aveam un hobi, adică am lucrat ca ceasornicar amator,şi aveam o lupă specială cu care cercetam fiecare piesă, fiecare rotiţă, fiecare şurub, şi observam cu ea orice fir de praf, pe care cu ochiul liber nu-l puteam vedea, chiar dacă în vremea aceea aveam vederea foarte bună).
Aşa suntem noi sub privirea pătrunzătoare a lui Dumnezeu, aşa ne vede Domnul în fiecare zi şi în fiecare vede ceea ce cu ochiul de carne nu se observă.
Totul înaintea ochilor Săi este descoperit şi cele mai lăuntrice ascunzişuri ale firii pământeşti şi ale vieţii, tale, şi ale vieţii mele Îi sunt cunoscute. Psalmul 139..dacă vom citi acest Psalm, vom vedea că nici măcar gândurile noastre nu sunt ascunse înaintea lui Dumnezeu..
Nici îngerii, nici oamenii, nici demonii, nici vrăşmaşii nu ne cunosc aşa cum ne cunoaşre Dumnezeu.
Dumnezeu, ne vede, se gândeşte la noi, vorbeşte cu noi, lucrează pentru noi, vorbeşte despre noi: Dumnezeu se laudă cu noi:
Cap. 23:18b, 21 „Scoală-te Balac, şi ascultă!
Ia aminte fiul lui Ţipor!
Domnul nu vede nici o fărădelege în Iacov, El nu vede nici o răutate în Israel. Domnul, Dumnezeul lui , este cu el, El este Împăratul lui, şi veselia lui”
Dar ce vede Dumnezeu în poporul Său?
El vede ceea ce a pus prin Domnul Isus Fiul Său. Aceasta dă valoare fiecărui credincios. Şi aceasta este valoarea pe care Dumnezeu şi-o apără şi nu dă voie nimânui să o dispreţuiască.
Vrăşmaşii pot să vadă multe greşeli şi slăbiciuni la noi, dar Dumnezeul nostru nu ne vede decât prin frumuseţea Domnului Isus Cristos, şi ne vede desăvârşiţi în El. Şi cine vede altfel, nu este după voia lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu priveşte la poporul Său, vede în el, lucrarea mâinilor Sale.
De aceea când vrăşmaşul, sau pârâşul începe să lucreze împotriva aleşilor Săi, El însuşi vine să primească pâra şi să-i răspundă: De aceea am intitulat predica aceasta, Domnul, scutul meu.
Şi răspunsul Domnului nu este întemeiat pe ceea ce vede vrăşmaşul, sau pe ce este poporul în el însuşi, ci pe ceea ce Dumnezeu l-a făcut să fie potrivit cu desăvârşirea lucrării Sale.
Ştiţi de ce?
Pentru că Dumenezeu a unit Slava Sa cu poporul Său şi apărându-l Îşi apără slava Sa. Exod.32:12......
Iată de ce Dumnezeu nu îngăduie ca poporul Său să fie ponegrit, blestemat, defăimat. Cap. 23:8 „Cum să blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu? Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul? V. 9”Iată îl văd din vârful stâncilor, îl privesc de la înălţimea dealurilor: Este un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri”
Suntem averea lui Dumnezeu şi El îşi apără averea.
De aceea atunci când vrăşmaşul vine să blesteme, să pârască, să defaime, Dumnezeu îi răspunde arătându-şi veşnica plăcere în cei ce sunt aleşii Săi şi pe care i-a învrednicit să stea înaintea Lui. Apoc. 1:5b „..noi suntem ai Celui ce ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu Sângele Său, şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său:..”
Pot să vină vrăşmaşii, pot să vină pârâşii şi să zică:
Ce ai făcut, te-ai pocăit? Ţi-ai distrus viaţa, ţi-ai închis viaţa, te-ai prostit, ai înebunit, aşa cum împăratul Agripa îi spune lui Pavel, dar Domnul Isus Cristos Mirele se uită şi zice vrăşmaşului : Tu nu vezi ce mireasă frumoasă am?
Nu vezi ce frumoasă s-a făcut de când am venit să locuiesc în inima ei? Eu îi dau frumuseţea.
Cânt. Cânt. 4:7 „ Eşti frumoasă de tot Iubito, şi n-ai nici un cusur”
Pot să zică pârâşii tăi că eşti urâtă şi că ţi-ai distrus viaţa, dar Eu nu văd în tine, zice Domnul, decât frumuseţe şi desăvârşire. Ştiu că mulţi vor cârti în inimile lor....dar un alt argument...
În Ioan 13, Domnul privind la ucenici le spune „voi sunteţi curaţi”, deşi după câteva ceasuri unul din ei se leapădă de Domnul jurând că nu-L cunoaşte.
Aşa este deosebirea dintre ceea ce vede vrăşmaşul în poporul Domnului, sau chiar ce vede poporul în el însuşi, care poate să zică ca şi mireasa din cântarea cântărilor „sunt neagră”, şi ceea ce vede Domnul în aleşii Săi, adică ceea ce suntem în El.
Aceasta nu înseamnă că noi am fi desăvârşiţi sau că am fi fără slăbiciuni, fără coborâşuri, fără handicapuri spirituale, dar Duhul Sfânt se slujeşte de ceea ce a pus Domnul Isus în noi, adică de nădejdea mântuirii, ca să ne îndemne mereu să alergăm spre desăvârşire.
Nu v-a zice niciodată Domnul Isus vreunui micuţ de al Său: tu nu ai să ajungi niciodată în cer, tu nu ai să ajungi niciodată la desăvârşire, sau tu eşti irecuperabil.
Nu fr. Şi surori, ci Domnul ne îndeamnă să alergăm spre desăvârşire. Este adevărat că unii aleargă mai repede şi alţii mai încet, dar Domnul Isus ne vrea pe toţi, cu gelozie pentru El....
Col. 3:1-5: „Dacă deci aţi înviat împreună cu Cristos, să umblaţi după lucrurile de sus,... unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. Căci aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu...”.
Iată de ce mireasa Domnului Isus este frumoasă de tot şi nu are nici un cusur, pentru că ea a murit faţă de lume şi trăieşte prin Cristos şi în Cristos...
Uitaţi-vă împreună cu mine în textul de astăzi:
Zadarnic ar căuta vrăşmaşul să descopere o meteahnă în zidirea despre care Dumnezeu spune că este foarte bună.
Zadarnic ar căuta vrăşmaşul să aducă vreo învinuire împotriva mântuiţilor lui Dumnezeu. Pentru că ei strălucesc în toată frumuseţea în care i-a îmbrăcat Domnul şi pentru ca vrăşmaşul, pentru ca defăimătorul, să vadă strălucirea aleşilor lui Dumnezeu, trebuie să se suie „pe vârful stâncii” 23:9, apoi „să deschidă ochii,24:3, şi să privească din punctul de vedere al lui Dumnezeu, adică „prin vedenia Celui Atotputernic”24:4.
Balaam spune cu glasul Celui Atotputernic: „Cum să blastăm eu pe cel ce nu-l blastămă Dumnezeu?
Cum să defaim eu pe cel ce nu-l defaimă Domnul?
Îl văd din vârful stâncilor, îl privesc de la înălţimea dealurilor: este un popor care locuieşte deoparte, şi nu face parte dintre neamuri...”.
„Noi avem o ţară minunată, Ţara noastră nu-i de pe pământ, E acolo-n slava mult visată, e Ierusalimul nou şi sfânt.
Ierusalim cu temelii de iaspis. O, ce dor sfânt de tine ne-a legat; Noi despre tin- cântăm şi noaptea în vis, Ierusalime sfânt şi minunat.”
Poate să fie vrăşmaşul pe înălţimi şi să-şi bată joc de aleşii Domnului, poate să strige Satan împreună cu batalioanele lui împotriva poporului din vale. Pentru că Domnul vede în poporul său frumuseţe şi desăvârşire. Ba mai mult:
„Când trec aceştia prin valea umbrei morţii nu se tem de nimic, pentru că Domnul şi Păstorul lor este cu ei” Ps.23:4.
Sau „Când străbate poporul Domnului valea plângerii o preface într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuntări”.Ps.84:6.
Noi suntem ... un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri, chiar dacă acum poate suntem în vale, vrăşmaşul nu ne poate atinge.
Aşa spune Domnul Isus Cristos „voi sunteţi în lume dar nu mai sunteţi din lume”
Dar dacă lui Dumnezeu îi place să se unească cu poporul Său, îl cheamă să fie un popor desăvârşit, să locuiască singur în mijlocul lumii, şi să strălucească pentru Domnul, în mijlocul celor ce stau în întuneric şi în umbra morţii.
Şi în poporul care trăieşte aşa, Domnul nu vede nici o fărădelege, ci „cât sunt cerurile de departe de pământ atât de mare este bunătatea Lui faţă de el” Ps 103.
Şi aşa cum Balac împreună cu toţi împăraţii Moabului, şi cu toate înălţimile lui Baal, nu au putut să se atingă de poporul lui Dumnezeu, tot astfel, descântecul nu poate face nimic împotriva aleşilor Săi şi nici vrăjitoria şi nici blestemul, şi nici acatistele şi nici o altă răutate a celui Rău.
Pentru că poporul Domnului este al Domnului.
El, Domnul priveşte spre ai săi „prin vedenia Celui Atotputernic”, şi îi vede fără cusur, fără zbârcitură, fără altceva de felul acesta; toate urâciunile fiind şterse din vederea Sa. „Cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult îndepărtează El fărădelegile noastre de la noi”Ps.103:2.
Din pricină că cei ce sunt ai Săi sunt îmbrăcaţi în frumuseţea lui Dumnezeu. Sunt îmbrăcaţi în Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Ei au Duhul Sfânt care-i păzeşte şi-i păstrează curaţi.
Ar fi putut Balaam şi Balac să găsească multe cusururi la poporul Domnului, ar fi putut găsi multe pricini de blestem şi defăimare la adresa poporului lui Dumnezeu, dar lăudat fie Domnul, că din pricina lucrării Sale, poporul stă în picioare, pentru că temelia pe care se bizuie poporul Domnului, este tot atât de puternică, tot atât de nezguduit ca şi Scaunul de Domnie al lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
Dacă Dumnezeu stă între noi şi vrăşmaşii noştri, de cine să ne mai temem?
Dacă Domnul răspunde pârâşului în locul nostru, atunci trebuie să avem pace şi linişte în sufletele noastre.
Ce bogăţie de har străluceşte în cuvântarea a treia a lui Balaam:
24:5 „ Ce frumoase sunt corturile tale Iacove! Şi locuinţele tale Israele!
Ele se întind ca nişte văi, ca nişte copaci de aloe pe care i-a sădit Domnul, ca nişte cedri pe lângă ape”
Dacă s-ar fi coborât cineva să cerceteze aceste corturi şi locuinţe, „în vedenia omului”, adică cu ochii de carne, poate că le-ar fi văzut „negre cum sunt corturile Chedarului”.
Însă văzute în „vedenia Celui Atotputernic”, erau frumoase şi ori cine nu le vede aşa trebuie să deschidă ochii, şi să privească prin ochii Domnului care le vede îmbrăcate în frumuseţea lui Cristos, desăvârşite în El, frumoase în El.
Aceasta ne dă imbold să mergem împreună cu cei mântuiţi
Să fim împreună cu ei la rugăciune,
La Casa lui Dumnezeu,
Să avem părtăşie unii cu alţii...
Aceasta ne dă imbold să trecem peste greşelile fraţilor, peste slăbiciunile lor, peste neputinţele lor.
Nu înseamnă însă să nu fim disciplinaţi, să dispreţuim rânduiala în Casa Domnului. Dimpotrivă suntem datori să judecăm răul moral şi învăţăturile greşite şi să ne despărţim de cei ce nu umblă după dreptarul Cuvântului Scris 1Cor.5:12-13.
Dacă însă nu vom privi pe fratele nostru prin ochii Domnului, prin vedenia Celui Atotputernic, atunci ochii noştri se vor opri asupra greşelilor, asupra slăbiciunilor, asupra răutăţilor, şi lucrul acesta ne va tulbura mersul împreună cu ei, ne va vătăma dragostea, care treptat, treptat se va răci.
Domnul să ne ajute să alergăm spre desăvârşire, rămânând sub pavăza scutului Divin, pavăză sub care nici o săgeată arzătoare a celui Rău nu ne poate ajunge.
Pentru că atunci
Când Satan te vede că aşa trăieşti
Şi prin Sângele Sfânt eşti spălat,
Te încearcă-ntruna, dar îl biruieşti
Şi el pleacă atunci ruşinat.

Vrei să fii mântuit
Şi de tot păcatul curăţit?
Vi-n te spală pe Golgota-n Sânge Sfânt
Şi-ascultă al lui Isus Cuvânt.