Isus la mijloc ( Matei 18:19-20)
"Vă mai spun iarăşi, că dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri.
Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sunt şi Eu în mijlocul lor."

Profetul Daniel, scrie în cartea sa în C. 7:9 „Mă uitam, cu băgare de seamă, la toate lucrurile până când s-au aşezat nişte scaune de domnie. Şi un îmbătrânit de zile s-a aşezat jos....”.
Tot aşa ca şi Daniel, mă uit şi eu cu băgare de seamă, de multe ori când vin la Casa Domnului şi mă întreb: Unde şade Domnul Isus Cristos, Mântuitorul?
Unde Îşi aşează tronul de milă şi de îndurare atunci când vine la întâlnirea cu copiii Săi?
In versetul 20, spune Domnul că dacă doi sau trei se adună în Numele Lui, El vine în mijlocul lor.
Acuma, dacă ar fi să măsurăm mijlocul acestei săli, atunci, cred că ar fi undeva acolo pe scările de la intrare.
Dar, oare să-Şi aşeze Domnul Isus tronul îndurării acolo pe scări?
Sau poate pe culuarele de trecere, sau la balcon undeva ca să nu deranjeze pe nimeni?
O! Nu! fr. şi s. În Domnul!
Mântuitorul vine întotdeauna acolo unde se adună poporul Său, El vine întotdeauna la întâlnirea cu cei pentru care Şi-a dat viaţa, aşa cum am citit în versetul 20, dar nu se aşează undeva deoparte ca să nu deranjeze pe nimeni, dimpotrivă, El trece printre rânduri, cercetând inimile, ascultând rugăciunile, şi ducând urgenţele la tronul de îndurare al Tatălui ceresc.
În versetul 19 citim că Domnul ascultă rugăciunile, ia aminte la ele, şi dacă cerem un lucru oarecare, oricare, ne va fi dat de Tatăl, pentru că El este în mijlocul nostru şi mijloceşte pentru noi....
Ascultaţi cu atenţie: „Vă mai spun iarăşi, că ,dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci, sau pentru că, acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu ,sunt şi Eu în mijlocul lor”.
Dar nu numai atât face Domnul Isus Cristos. El trece printre rânduri împreună cu Duhul Sfânt şi mângâie inimile întristate, ridică poverile de pe umeri, cercetează şi vindecă durerile trupeşti şi sufleteşti.
În Luca 4:40 se spune că: „...toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boli, îi aduceau la Domnul. El Îşi punea mâinile peste ei, şi-i vindeca”.
Şi astăzi Domnul lucrează la fel, şi dacă doi, spune Domnul, se unesc să ceară vindecarea cuiva, El se va atinge de bolnav.
De aceea vine Domnul în mijlocul nostru, dar nu numai pentru aceasta, ci ca să ne înveţe Calea Sa, să ne arate cărarea cea dreaptă, care duce spre Ţara fericirii de sus, astfel ca să nu ne rătăcim, să nu ne abatem nici la stânga nici la dreapta ci să-L urmăm pe El.
...cănd Domnul Isus spune : ...Eu sunt în mijlocul lor”, înseamnă că El şi numai El trebuie să în centrul atenţiei.
Ori de câte ori ne adunăm în Numele Lui, ochii noştri trebuie să fie aţintiţi spre El, gândurile noastre trebuie să fie îndreptate spre Mântuitorul...
Aşa spune Eclesiastul în Cap. 12, că aici este locul unde poţi medita în linişte, fără să fii deranjat, la Cel ce ţi-a salvat viaţa murind în locul tău, dăruindu-ţi viaţa veşnică prin învierea Sa.
A Domnului şi Mântuitorului nostru să fie toată slava, gloria, cinstea şi onoarea, acum şi în vecii vecilor, pentru că El este singurul care le merită pe toate. Amin!
El, Domnul Isus, nu lipseşte niciodată de la întâlnirea cu ai Săi.
Chiar dacă sunt numai doi sau trei adunaţi în Numele Său, Mântuitorul este întotdeauna prezent în mijlocul lor.
Pentru că acolo Îi place Domnului să locuiască, în mijlocul celor ce caută Faţa Sa şi ascultă învăţăturile Sale. Dcă aţi luat aminte la predica.... ea se intitulează: Isus la mijloc, Isus în centrul atenţiei.
I. Dacă citim în Evanghelia după Luca în cap.2, spune Cuvântul Sfânt, că Maria şi Iosif, L-au pierdut pe Fiul, când avea 12 ani şi după ce l-au căutat printre rudele şi cunoscuţii lor, L-au găsit, V.46: „după trei zile în Templu din Ierusalim şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări.
Apoi în v. 47, se spune că îi uimea pe toţi cu învăţăturile, cu priceperea Sa şi cu răspunsurile pe care le dădea.... Şi astăzi Domnul Isus vine în mijlocul nostru şi ne uimeşte cu lucrările şi cu binecuvântările Sale.
Este şi astăzi în mijlocul nostru, ascultând rugăciunile şi laudele pe care I le aducem, dar în acelaşi timp punând întrebări în dreptul fiecăruia dintre noi:
Cum te simţi? Ce te doare? Care este problema ta? Care este dorinţa ta? Poate că uneori Domnul întreabă aşa cum l-a întrebat pe Ilie în pustie: Ce faci tu aici? De aceea trebuie să-I spunem Domnului tot ce avem în inimă. Să nu ascundem nimic.
II. Când Domnul Isus, Mielul de jertfă al lui Dumnezeu, a fost răstignit, spune Cuvântul în Ioan 19:18, că a fost aşezat între doi tâlhari, unul la stânga şi altul la dreapta, iar Mântuitorul la mijloc.
Vedeţi, chiar şi în suferinţele Sale, chiar şi în moartea Sa, Domnul Isus este la mijloc. Este în centrul atenţiei.
Dispreţuit de mulţi, batjocorit de mulţime, chiar şi acolo pe cruce este în mijlocul atenţiei tuturor, dar mai ales în centrul atenţiei Tatălui ceresc, şi a celor ce-L cinstesc şi-L iubesc ca pe Fiul lui Dumnezeu, Regele regilor şi Împăratul împăraţilor.
Întotdeauna la mijloc. Acolo este Domnul Isus întotdeauna, în mijlocul celor ce se adună pentru Numele Său şi învaţă căile Sale. De ce? pentru că aşa cum spune profetul Maleahi în cap.3:16, „să ia aminte la toate lucrurile şi asculte; şi o carte de aducere aminte este scrisă înaintea Sa pentru toţi aceia care cinstesc Numele Lui”.
Domnul este întotdeauna în mijlocul celor ce se bucură de prezenţa Lui.
El este întotdeauna în mijlocul lor ca să mângâie, să îmbărbăteze şi să vindece, aşa cum spune psalmistul în Ps.103 „...toate bolile tale”.
Domnul nu se aşază undeva deoparte să urmărească programul. Nu !...
Domnul slujeşte în dreptul fiecăruia. Aceasta este plăcerea Sa.
III. După înviere, citim în Ioan 20:19: că „În seara aceleiaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii, erau încuiate, de frica iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, şi le-a zis:”pace vouă”.
Domnul Isus Cristos vine întotdeauna la întălnire, cu pacea Sa.
Nu vi s-a întâmplat niciodată să veniţi la întâlnirea cu Domnul mai neliniştiţi, mai tulburaţi, mai întristaţi şi când aţi plecat de la Casa Domnului să aveţi o linişte şi o pace în inimă?
Să ştiţi că este pacea şi liniştirea pe care nu o poate da altul decât Domnul Păcii.
„Vă las pacea Mea, zice Domnul Isus în Ioan 14:27, vă dau pacea Mea. Mu cum v-o dă lumea.”.
Eu vă dau o pace zice Domnul care nu tulbură inima şi nu o înspăimântă.
Domnul este astăzi în mijlocul nostru ca să ne dea pacea Sa.
IV. În F. Ap. 1:10-11, citim că „aşa cum stăteau cei cinci sute de martori ai înălţării Mântuitorului la cer, pe când se suia Domnul, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb şi le-au zis: „bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer?”
Acest Isus (şi nu altul), care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer”.
Poate că acei bărbaţi care se aflau în jurul Domnului Isus, pe Muntele Înălţării ar fi vrut să-L apuce de poala hainei pe Mântuitorul şi să nu-L mai lase.
...Odată L-au pierdut pe Domnul, atunci când a fost omorât şi L-au aşezat în mormântul rece. Dar L-au regăsit. Pentru că Domnul a înviat.
O, cum să lase să plece de la ei pe Cel ce nu a putut să-L ţină lespedea mormântului şi nici peceţile romane, şi nici chiar armata de preoţi farisei împreună cu armatele romane.
Cum să lase să plece de la ei un aşa mare Împărat care cu doi peşti şi cinci pâini satură o mulţime de popor?
Cum să lase să plece de la ei pe Cel ce dă vedere orbilor, pe Cel ce scoate dracii din cei îndrăciţi, pe Cel ce deschide urechile ca surzii să audă. Cum să-L lase?
Ar fi vrut să-L ţină lângă ei. Dar n-au putut pentru că pământul de sub ei, parcă fugea, parcă se îndepărta tot mai mult....
Şi între ei şi Domnul Isus Cristos care trei ani şi jumătate a umblat în mijlocul lor, pe pământ, învăţându-i şi făcând multe minuni, se deschidea un gol tot mai mare.
Acest gol ar fi putut rămâne până în zilele noastre, dar Domnul nu a dorit acest lucru. El a spus: nu vă voi lăsa orfani. „Eu, zice Domnul, voi ruga pe tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. Ioan cap 14:16.
El a umplut acest gol,
cu credinţa că ori de câte ori ne adunăm în Numele Domnului, El este în mijlocul nostru.
Acest gol l-a umplut Duhul Sfânt, cu credinţa că Acela care a murit pentru noi pe Crucea de pe dealul Golgota, n-a rămas un Dumnezeu mort, ci a înviat şi S-a înălţat la cer aşezându-se la dreapta Tatălui ca Mare Preot şi Mijlocitor pentru noi, şi iarăşi v-a reveni cu Slavă mare şi se va aşeza în mijlocul Bisericii Sale.
Pentru că El este centrul atenţiei.
De fapt, acest gol, aşa cum a spus Domnul Isus Cristos la umplut Duhul Sfânt, care la Cincizecime a coborât cu mare putere creatoare în mijlocul ucenicilor, şi de atunci şi până în zilele noastre, şi până când Harul va mai fi pe pământ, Duhul Sfânt lucrează la fel:
Mângâind inimi zdrobite, întărind suflete trudite, desţelenind inimi împietrite, botezând şi îmbrăcând pe cei ce sunt ai Domnului cu putere divină.
Şi Domnul Însuşi nu vrea să lase un gol între noi şi El, de aceea spune că acolo unde doi sau trei se adună în Numele Lui, El este în mijlocul lor.

Prin Harul lui Dumnezeu am vizitat Ţara Sfântă în perioada 13-22. 04 2010, împreună cu un grup, condus de D-l.Profesor Traian Aldea.
Am pornit din Tel Aviv, am trecut prin Berşeva, pe la Marea Moartă şi apoi pe la Eilat am intrat în Egipt unde am urcat muntele Sinai, locul în care Moise a primit Tablele Legii scrise de Însuşi Dumnezeu. Apoi am urmat calea Exodului prin Iordania, cu un mic popas în oraşul pierdut "Petra", apoi am urcat muntele Nebo de unde Moise a văzut Ţara Sfântă înainte de a muri. Am coborât pe drumul urmat de Iosua şi am intrat din nou în Ţara Sfântă, unde am vizitat locurile importante din viaţa Domnului Isus, pe când era pe pământ.
Mai sus prezint câteva din locurile vizitate în ordinea prezentată.
De jos în sus şi de la dreapta la stânga: La Berşeva, răsărit de soare pe Muntele Sinai, pe Muntele Sinai la ora şase dimineaţa, Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai, la Petra în Iordania, şarpele de aramă de pe Muntele Nebo, pe Muntele Nebo, peştera naşterii Domnului Isus în Betleem, Dealul Căpăţânii, la mormântul gol din Grădina unde Domnul Isus a fost înmormântat. Nu mai este acolo pentru că a înviat!, uşa mormântului gol, la zidul de vest din Ierusalim, la mormântul lui David, măslinii din Ghetsimani, măslini care dăinuie de două mii de ani.

Psalmul 84:5,6,7.
"Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
Când străbat aceştia Valea Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvântări.
Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion."
Nicăieri în Scriptură, nu promite Domnul Dumnezeu o călătorie uşoară, fără suişuri şi fără coborâşuri spre Casa cerească.
Nicăieri nu am găsit scris că Domnul ne duce în cer pe un covor de flori.
Dimpotrivă, chiar Domnul Isus spune în Ioan 16:33 „...În lume ve-ţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, „ veniţi la Mine, zice Domnul, pentru că Eu am biruit lumea”.
Poeţii au cântat: „În cer pe flori nu poţi fi dus când alţii s-au luptat şi pentru Regele Isus, chiar viaţa ei şi-au dat”.
Calea spre cer este presărată cu amărăciuni, cu primejdii, cu dezamăgiri uneori, cu lupte fel de fel şi uneori cu bucurii.
Şi este deasemenea, presărată cu văi adânci şi cu coline, aşa cum ne spune psalmistul în versetele 6 şi 7.
Mai întâi coborâm în vale: „Când străbat aceştia valea plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări”.
Acolo în adânc de vale, atunci când calea ni se pare grea, Domnul Dumnezeu coboară ca să ne întâlnească şi să ne dea binecuvântări în încercări:
Nădejde în încercare,
Bucurie în necaz,
Putere de învingere în slăbiciune.
Acolo unde ni se pare că este mai greu, acolo, Domnul Dumnezeu, în persoana Domnului Isus coboară şi ne ia povara grea de pe umeri.
Şi apoi spune psalmistul, că cei „ ce-şi pun tăria în Domnul şi în inima cărora locuieşte încrederea, ei urcă munţii bucuriei
V7 „Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion”.
Cei ce-şi pun nădejdea şi tăria în Domnul, ei nu umblă bâjbâind în întuneric, pentru că înaintea lor merge Lumina lumii, Domnul Isus.
Nu o lumină care se consumă, nu o lumină care se poate stinge la cea mai mică adiere de vânt, ci o lumină care nu se stinge niciodată, o lumină care arde veşnic pentru că este lumină din Dumnezeu.
Ei, cei ce-şi pun încrederea în Domnul,nu umblă în întuneric şi nu umblă din slăbiciune în slăbiciune, ci umblă în lumină şi din putere în putere prin Cel ce este puterea, prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt.
Întocmai ca şi David care l-a învins pe Goliat nu prin puterea lui ci prin puterea Domnului.
La fel vom învinge şi noi dacă ne vom pune încrederea şi tăria în Domnul.
De aceea te invit prin această scrisoare, suflete drag Domnului, să Îl inviţi pe Mântuitorul lumii, pe Fiul lui Dumnezeu în inima ta ca Domn şi Mântuitor.
Şi vei găsi pace, odihnă şi belşug de binecuvântare cerească.
Citeşte Psalmul 84.

Domnul este tăria ta!
1 Petru 5:6-11

M-am uitat în Sfânta Scriptură şi am găsit că psalmistul David, împăratul David, cel, care avea putere asupra tuturor supuşilor săi, cel ce putea să decidă soarta oamenilor, având drept de viaţă şi de moarte asupra celor din jurul lui (Avem un exemplu foarte clar în privinţa aceasta în 1 Samuel 11:15, unde citim că David a trimis scrisoare prin Urie la Ioab, spunându-i în conţinut, să-l pună pe Urie în faţa vrăşmaşilor ca să fie omorât, pentru ca apoi David să poată lua pe Batşeba soţia lui Urie de nevastă), într-un moment de cercetare, David, s-a uitat la armata din jurul său, şi s-a uitat la el însuşi, şi a zis: „nici o nădejde în puterea armatei, care de altfel îi era loială, nici o nădejde în oameni, nici o nădejde în puterile mele.Vă aduceţi aminte că a fost singurul om din Israel care l-a înfruntat pe Goliat, şi totuşi a zis:nădejdea mea nu stă în puterile mele, ci, nădejdea mea este acum şi în vecii vecilor în Domnul, care a creat cerurile şi pământul.
Ce puteam eu să fac atunci când păşteam oile tatălui meu singur în munţi, când veneau fiarele sălbatice să-mi fure oaia dacă nu era Domnul cu mine?
Ce făceam dacă nu era Domnul lângă mine atunci când l-am înfruntat pe Goliat care înspăimântase pe Saul cu toată oştirea lui?
El, numai El, Domnul, îmi dă tărie, numai El îmi dă biruinţă, numai El este ajutorul şi sprijinul meu.
Cum puteţi voi să mă sfătuiţi să fug în munţi, ca să-mi găsesc scăpare, când scăparea mea este în Domnul? Ps. 11:1
În Psalmul 18:2,3 spune David uitându-se spre cer: „Doamne, Tu eşti stânca mea, Tu eşti cetăţuia mea, Tu eşti izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti viu şi adevărat. Tu eşti stânca mea în care mă ascund. Nu mă ascund în munţi, aşa cum mă sfătuiesc unii, nu mă ascund nici în văi, nu mă ascund nici în spatele regilor, nici în spatele parlamentarilor, nici în spatele Păstorului, ci mă ascund în Domnul. Pentru că Domnul este scutul meu, Domnul este tăria care mă scapă, El este întăritura mea”
V-a zice cineva: Domnul este în cer şi tu pe pământ. „Până la Domnul te mănâncă sfinţii.”
Unora ca acestora le răspunde Însuşi Domnul prin Profetul Zaharia: Tu zici că sunt departe. Atinge-te de unsul Meu şi vei vedea unde Sunt. Atinge-te de el şi te vei atinge de lumina ochilor Mei, şi apoi vei vedea tu cât de departe sunt Eu, zice Domnul.
Mă ascund în Domnul. Pentru că El este tăria mea.
De aceea strig din toată inima mea Versetul 3: „Lăudat să fie Domnul şi sunt izbăvit de vrăşmaşii mei”!
Nu prin tăria mea, nu prin puterile mele, ci prin tăria Împăratului împăraţilor, prin puterile Domnului domnilor am izbăvire. Zice Psalmistul.
A Domnului să fie toată gloria şi cinstea în veci vecilor. Amin.
Suflete drag, astăzi te îndemn uitându-mă la exemplul lui David, să strigi către Domnul şi-n necaz şi-n bucurie şi să te-ncrezi cu toată inima în ajutorul Lui.
Nu te uita la oameni! Ce pot să-ţi facă oamenii? Ei nu se pot ajuta pe Ei înşişi!
Strigă către Domnul orişice te-apasă
Strigă către Domnul căci El nu te lasă...
„Cu nici un chip nu te voi lăsa, cu nici un chip nu te voi părăsi, zice Domnul în Evrei 13:5b.
Cu nici un chip nu lasă Domnul pe cei ce-şi pun încrederea în El.
Cu nici un chip nu lasă Domnul pe cei ce se „smeresc sub mâna tare a lui Dumnezeu” aşa cum spune apostolul, Petru în textul pe care l-am citit.
Dar cei trufaşi, cei ce-şi pun încrederea în puterile lor, în abilităţile lor, în averile lor, pe aceia îi lasă Domnul Dumnezeu până la o vreme dar apoi îi smereşte El Însuşui.
Dar smerirea pe care o dă Domnul este dureroasă.
David s-a smerit în sac şi cenuşă înaintea Domnului şi a zis: Nu prin tăria mea ci prin tăria Lui.
Nu prin ştiinţa mea ci prin atotştiinţa Domnului.
Nu prin autoritatea mea de împărat ci prin autoritatea lui de Dumnezeu.
„Smeriţi-vă, dar zice Domnul, sub mâna tare a lui Dumnezeu.”
„Şi aruncaţi asupra Lui, asupra Domnului Isus, toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi” v.7
Când eşti un copil al lui Dumnezeu, când cauţi să faci voia Lui.
Când eşti supus voii lui Dumnezeu, atunci fără nici o teamă, şi cu toată nădejdea că El, Domnul, Însuşi este ajutorul care nu lipseşte niciodată în nevoi (Ps. 46:1), poţi să-ţi descarci povara gândurilor, a grijurilor, a îngrijorărilor, a problemelor de tot felul la picioarele Domnului. Şi el, te eliberează de toate.
Pentru că El poartă de grijă copiilor săi.
Am auzit de multe ori expresia: „Dumnezeu te ajută dacă te ajuţi tu”. Am văzut şi un film, de curând, făcut după Cartea Exodului, dar ideea nu era cea Biblică, ci ideea principală era aceasta: „Moise, Marea este în faţă gata să te-nghită, în spate este Faraon cu oştirea lui gata să te măcelărească împreună cu poporul tău. Ce faci? Dacă te ajuţi tu, te ajută Dumnezeu”.
Ori acesta este un lucru fals. În vremea aceasta din urmă sunt învăţături false care vin de la învăţători mincinoşi. De la învăţători falşi, aşa cum ne spune Domnul în Matei 24. „Că în vremea din urmă vor fi mulţi învăţători mincinoşi”.
Apostolul Petru foloseşte în versetul 7 cuvântul „îngrijorare” care înseamnă „întoarcerea capului”.
Adică tot ce se învârte în capul nostru, tot ce se învârte în mintea noastră, grijuri, temeri, dorinţe cărora nici nu le găsim soluţia de rezolvare. Toate sunt ingrijorari! Aşa cum spune apostolul!
Şi Petru, care a avut experienţe cu Domnul dar în acelaşi timp inspirat de Duhul Sfânt spune:
Numai El, numai Domnul şi Mântuitorul are soluţia pentru toate problemele şi pentru toate îngrijorările tale.
Tu nu te poţi ajuta singur. Ajutorul este la Domnul care a făcut cerurile şi pământul. Încrede-te în El şi El va lura.
Ce putea să facă Moise în faţa Mării Roşii cu faraon în spate gata să-i înghită, dacă nu era Domnul de partea lui?
Tot ce se învârte în capul tău, gânduri de tot felul, dorinţe, nevoi, suferinţe.
Încredinţează-le Lui, Domnului Isus pe toate.
„Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei!.Matei 6:34
Aruncă toate îngrijorările asupra Lui! Asupra Domnului! Ia toate poverile de pe umerii tăi şi punele pe umerii Domnului Isus Cristos.
Fără nici o reţinere, cu toată îndrăzneala să venim înaintea Domnului şi să lăsăm la picioarele Sale toate sarcinile care ne încovoaie, toate poverile care ne sleiesc de puteri.
Putem face lucrul acesta cu toată îndrăzneala din pricina făgăduinţei Domnului care spune că „El însuşi îngrijeşte de noi”. Domnului Isus îi pasă de noi!
Îi pasă Domnului dacă ţi-e foame, îi pasă Domnului dacă ţi-e sete, ...dacă nu ai ce îmbrăca,... dacă eşti singur, ...dacă nu-ţi ajunge pensia..Îi pasă Domnului de fiecare amănunt din viaţa ta. Îi pasă Domnului Isus de starea ta.
Luca 12:25-26 „Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
Tatăl vostru dă cu plăcere copiilor Săi Împărăţia cerurilor şi toate lucrurile de trebuinţă pe deasupra”!
Nu este bun Domnul?
„Bunătatea Domnului umple pământul.. spune psalmistul David în Ps. 33:5
Bunătatea Lui este atât de mare încât a străbătut cerurile şi a ajuns până la noi.
Şi spune Ps. 21:7 „ Bunătatea Domnului face pe cel neprihănit să nu se clatine”.
Apoi spune Cuvântul Sfânt trecând parca pe un alt domeniu, în versetul 8: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”.
Ce vrea Cuvântul să ne spună aici? Este faptul că nu se poate să ai mintea încărcată cu îngrijorări şi grijuri de tot felul, nu se poate să se învârtă în capul tău tot felul de lucruri şi gânduri şi să fii şi vegheator în acelaşi timp.
Dacă eşti apăsat de poveri, vrăşmaşul te poate răpune uşor.
Tocmai de aceea Duhul Sfânt ne spune astăzi cu toată dragostea şi blândeţea „Fiţi treji şi vegheaţi”
Lăsaţi problemele în seama Celui ce are soluţie de rezolvare pentru fiecare în parte, şi voi vegheaţi pentru că diavolul se luptă cu voi.
Diavolul este potrivnicul lui Dumnezeu şi al nostru.
El este acuzatorul nostru!
Prin acuzaţii false, aţâţă pe oameni împotriva credincioşilor, prin acuzaţii false, aţâţă pe cei credincioşi împotriva credincioşilor, pe fraţi împotriva fraţilor vrând astfel să strice lucrarea lui Dumnezeu.
Diavolul răcneşte. Ca un leu.
El vrea să producă dezordine. Lui nu-i place liniştea şi nici unitatea.
Diavolul vrea să destrame, să împrăştie turma. Ca apoi, răzleţită să poată să înghită oaie după oaie, suflet după suflet.
Dar cel ce rămâne lîngă Marele Păstor este apărat şi vrăşmaşul nu-i poate face nimic.
Pentru că Domnul dă tărie poporului Său. Pentru că a Domnului este biruinţa.
Acesta este titlul predicii din .......... aceasta „Domnul dă tărie poporului Său.” El îţi dă tărie ţie, suflete drag, şi-mi dă tărie mie casă mergem biruitori spre biruinţă.
El dă putere copiilor Săi să biruiască în încercări, în dureri, în necazuri, şi chiar şi în bucurii.
Domnul este tăria mea şi tăria ta.
Nu te teme de nimic.
„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; spune Domnul în Isaia 41:10, nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”
Când de turma lui David se apropia un animal fioros, un leu, un urs , un lup, spune Cuvântul Sfânt că David nu sta cu mâinile în sân privind cum lupul îi fură oaia.
David, un tânăr cu părul bălai se lupta cu fiara!
Cu atât mai mult Marele nostru Păstor, Domnul Isus Cristos.
El se luptă pentru fiecare suflet, El se luptă pentru fiecare mieluşel. El se luptă pentru tine şi se luptă pentru mine.
Şi biruinţa nu este a fiarei, ci biruinţa este a Domnului!
Pentru că fiara, Satan este învins de către Mântuitorul pe Crucea Golgotei.
Acolo pe Golgota a triumfat pentru puţină vreme Diavolul, crezând că L-a învins pe Fiul lui Dumnezeu, dar bucuria i-a fost scurtă pentru că Domnul a înviat din morţi. El este biruitorul.
Aruncaţi asupra Lui, asupra Domnului, toate îngrijorările voastre, şi staţi treji, cu mintea limpede, eliberată de orice gând apăsător, veghind la întâlnirea cu Mirele.
Suflete drag, dacă până astăzi ai strigat la Dumnezeu numai atunci când nu mai vedeai ieşirea din necaz, te sfătuiesc în Numele Domnului Isus să-ţi predai viaţa în mâinile Lui, şi El se va îngriji de tine.
Nu amâna.
Nu asculta şoapta celui rău care îţi spune lasă pe mâine, ci vino astăzi, îngenunchiază la picioarele Mântuitorului ţşi El te va lua pe braţe şi te va purta biruitor.
Nu amâna!
Căci Domnul este aproape!
Maranata! Domnul nostru vine!

În data de 04 Aprilie 2010 a avut loc un botez Nou Testamental, în Biserica "Betel" Bucureşti. Au intrat în apa Botezului 25 de suflete care s-au adăugat Trupului tainic al Domnului Isus.
Botezul a fost oficiat de către pastorii Florin Ianovici, Mărcuţ Comariţa şi Ştefan Ivan.
Pregătirea pentru botez a durat trei luni şi jumătate, în fiecare zi de vineri începând cu orele 18.
Învăţători la cursurile de chateheză, în Biserică, sunt fr. Virgil Vîrsta şi Ilie Comariţa.
Aşteptăm noi candidaţi pentru următorul botez.

Invierea Domnului Isus.
Marcu 16:1-8
"După ce a trecut ziua Sabatului, Maria Magdalina, Maria, mama lui Iacov, şi Salome, au cumpărat miresme, ca să se ducă să ungă trupul lui Isus.
În ziua dintâi a săptămânii, s-au dus la mormânt dis de dimineaţă, pe când răsărea soarele.
Femeile ziceau una către alta:"cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?"
Şi când şi-au ridicat ochii, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese prăvălită.
Au intrat în mormânt, au văzut pe un tinerel şezând la dreapta, îmbrăcat într-un veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
El le-a zis: "Nu vă spăimântaţi! Căutaţi pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit: a înviat, nu este aici; iată locul unde Îl puseseră.
Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui, şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea:acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus."
Ele au ieşit afară din mormânt, şi au luat-o la fugă, pentru că erau cuprinse de cutremur şi de spaimă. Şi n-au spus nimănui nimic, căci se temeau."
Proorocul Isaia scrie în cap. 53:5: "Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. De ce a trebuit să sufere Domnul Isus aşa de mult?
De ce a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu pironit pe o cruce de lemn, atârnat între cer şi pământ în arşiţa Palestinei?
Pentru că prin suferinţa şi mosrtea Fiului se împlinea planul lui Dumnezeu de mântuire a omului din robia păcatului.
Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu nu a murit pentru că era un făcător de rele, sau pentru că era un om fărădelege, nici măcar pentru că ar fi fost un revoluţionar al vremii, ci a murit aşa cum spune tot Isaia în cap 61:1 : „pentru că a adus veşti bune celor nenorociţi, i-a vindecat pe cei cu inima zdrobită, a vestit robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea.”
El a murit pe lemnul crucii în locul meu şi în locul tău.
Dar minune!
Domnul Isus a înviat!
Domnul Isus este viu!
Trăiască Domnul!
Moartea nu a putut să-L ţină, nici peceţile romane, nici piatra de la uşa mormântului pentru că El, Domnul, este biruitorul în totul şi în toate. El a biruit moartea şi pe Satan!
Femeile care s-au dus dis de dimineaţă la mormânt, au găsit piatra dată la o parte şi mormântul gol pentru că Cel înviat din morţi nu mai are ce să caute într-un mormânt.
El caută inimi calde, primitoare, iubitoare.
DE aceea, două mii de ani Mântuitorul lumii, Cel înviat din morţi, stă în faţa inimilor închise şi împietrite ale păcătoşilor.
Şi dacă aude cineva glasul Lui duios, şi-I deschide: O! Câtă bucurie!
Domnul intră şi cinează împreună cu el.
Deschide-I astăzi inima. Primeşte-L ca Domn şi Mântuitor.
Şi El, domnul, îţi va înmulţi Harul şi-ţi va da binecuvântări cereşti şi pământeşti pe care nici nu le-ai visat vreodată.

Crucea Domnului Isus
Ioan 18:18-32
"Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig: şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei, şi se încălzea.
Marele Preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
Isus i-a răspuns: "Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată aceştia ştiu ce le-am spus."
La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii, care stăteau acolo, a dat o palmă lui Isus, şi a zis: "Aşa răspunzi marelui preot?"
Isus i-a răspuns: "Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?"
Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
Simon Petru stătea acolo, şi se încălzea. Ei i-au zis: "Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?" El s-a lepădat şi a zis: "Nu sunt."
Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: "Nu te-am văzut eu cu El în grădină?"
Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştele.
Pilat deci a ieşit afară la ei, şi le-a zis: "Ce pâră aduceţi împotriva omului acestuia?"
Drept răspuns, ei i-au zis: "Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale."
Atunci Pilat le-a zis: "Luaţi-L voi, şi judecaţi-L după legea voastră."
"Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni" i-au zis iudeii.
Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba, prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară."
Aşa cum citim în versetul 30, Domnul Isus, Fiul care în sfatul ceresc a luat hotărârea grea să coboare din cer şi să plătească cu viaţa Sa răscumpărarea fiinţei umane, din robia păcatului, este socotit un făcător de rele.
De către cine?
Tocmai de către cei ce au văzut cu ochii lor minunile pe care Le-a făcut, minuni pe care nu le putea face numai un Fiu de Dumnezeu, aşa cum spune Nicodim.
După ce au mâncat şi s-au săturat, după ce au fost vindecaţi, după ce au fost curăţiţi de lepră, după ce orbii şi-au căpătat vederea, după ce surzii şi-au căpătat auzul, după ce şchiopii şi-au căpătat mersul normal, după ce gârbovilor li s-a îndreptat coloana, deacuma nu mai aveau nevoie de Isus.
Ce să mai facă cu Isus?
Ce să fac cu El, a întrebat Pilat.
Răspunsul a fost: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
Ştiţi că este o vorbă în popor: pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti.
Aşa s-a întâmplat cu Domnul Isus, Mântuitorul lumii.......
Când L-au adus pe Isus în faţa lui Pilat, Guvernatorul Iudeii, după ce fusese anchetat ca un făcător de rele, de marii preoţi, tocmai ei care trebuiau să cunoască vremea şi proorocii care vorbeau despre Mesia, i-au zis Guvernatorului, versetul 30: „Ţi-L dăm în mână să-L judeci pentru că face numai rele”.
Dacă este un făcător de rele, judecaţi-L voi.
„Nu putem, a fost răspunsul iudeilor, pentru că nu avem voie să omorâm pe nimeni”.
Câtă făţărnicie!
Deja I-au pecetluit soarta Celui ce le-a făcut atâta bine, dar care de acum îi incomoda.
........
Şi totuşi nu ar fi putut face nimic dacă nu ar fi fost în planul de mântuire al lui Dumnezeu, moartea Fiului Sfânt. Dumnezeu din cer pregătea junghierea Mielului Divin!
Cronologic, evenimentele din ziua aceasta , cea mai neagră zi din istoria universului, la propriu şi la figurat, s-au petrecut cam aşa:
Încă de joi seara la orele şase, a început cina de Paşte, pe care Domnul a dorit aşa de mult să o mănânce cu ucenicii.
Înainte de ora douăsprezece noaptea, Iuda părăseşte cina şi se duce la Marele Preot ca să-L vândă pe Isus.
După plecarea lui Iuda, Domnul Isus instituie Cina cea de taină, curvarii, pentru că vânzătorii, mincinoşii, păcătoşii neiertaţi, nu au voie să se atingă de Trupul şi de Sângele Mielului lui Dumnezeu.
La ora 12 se încheie Cina, se cântă cântarea de laudă şi apoi Domnul Împreună cu ucenicii trec pârâul Chedron şi urcă pe Muntele Măslinilor, în grădina Ghetsimani, care în traducere înseamnă Tescul de ulei.
Aşa cum se zdrobeau măslinele în teasc, tot aşa, aici a fost zdrobit Fiul lui Dumnezeu, pentru ca oricine crede în jertfa Sa să nu piară ci să aibă viaţă veşnică.
De la ora 1 la 4, sunt cele trei ceasuri când Domnul are lupta sufletească, în care Îi curge sudoarea pe faţă ca nişte broboane de sânge.
La ora 4, vine armata de nelegiuiţi, în frunte cu Iuda, vânzătorul, iar Isus este prins şi legat, este dus înaintea lui Ana, Marele preot, apoi la Caiafa ginerele acestuia pe la ora 5.
Era frig! Petru se încălzea la focul din curtea palatului.
La ora 6 cântă cocoşul, şi Petru se trezeşte din aţipirea spirituală. El se căieşte şi plânge cu amar.
După 6 , Isus este dus înaintea Sinedriului.
Iar pe la 6, 30 este dus înaintea lui Pilat, unde este judecat rapid, dar Guvernatorul nu găseşte nici o vină în El.
La ora 7 este trimis la Irod Împăratul Iudeilor şi apoi din nou înaintea lui Pilat.
Aici pe la ora 8-8;30 sentinţa este hotărâtă.
Îi este pusă crucea în spate şi Mântuitorul o poartă cu greu urcând pe Via Dolorosa. Spre Golgota.
Cade de 9 ori sub greul crucii şi la ora 9 este răstignit între doi tâlhari. Ca un făcător de rele!
Fusese o noapte grea, o noapte cumplită pentru Fiul lui Dumnezeu.
Dar urmează o zi şi mai cumplită.
Este ziua când Domnul Vieţii moare atârnat între cer şi pământ ţintuit în piroane pe o cruce de lemn.
Este ziua când pe culmea lipsită de flori, se stinge Făclia Iubirii.
Este ziua în care Cel ce este Lumina lumii Îşi dă viaţa pentru noi.
În timpul acesta de judecată, care începe la ora 4 dimineaţa, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, este bătut cu palmele, este scuipat, I se smulge barba, este bătut cu nuiele (Mi-aduc aminte când mama îmi dădea câte una cu nuiaua, cănd eram mic, vai ce durere), apoi I se pune cununa de spini pe cap, şi este bătut cu trestia ca să intre spinii mai adânc, este legat de stâlp şi bătut cu biciul roman care Îi rupea carnea de pe trup la fuiecare lovitură 39 la număr,(am regăsit acest bici în muzeul holocaustului din Ierusalim, în pelegrinajul pe cre l-am făcut pe urmele Mântuitorului în 2008 şi în 2010), este batjocorit, şi silit să ducă crucea, şi apoi răstignit pe ea, I-au dat oţet să bea.
De la ora 12 la 3 se face un întuneric grozav.
Şi acum, după atâta suferinţă, la ora 3 Mântuitorul lumii murea în locul meu şi în locul tău.
Dar înainte de a-Şi încedinţa duhul în mâinile Tatălui, ridică ochii spre cer şi cu un ultim efort strigă: Eli, Eli Lama Sabactanii! Tată, Tată, pentru ce M-ai părăsit?
Tatăl din cer,de durere, văzând pe Fiul murind într-o moarte cumplită, Şi-a întors faţa de la Cruce.
O! Cine ar fi putut să rabde să-şi vadă fiul murind în chinuri?
Şi pentru ce?
Pentru ca tu cel ce citeşti rândurile acestea, dar şi eu cel ce le scriu prin Harul Domnului, să fim mântuiţi şi prin credinţa în El, în Domnul Isus să fim strămutaţi în împărăţia lui Dumnezeu.

Crucea...
„Propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu” 1 Cor. 1:18

...astăzi, când comemorăm cea mai întunecată zi din întreg universul, vorbind la propriu şi la figurat, şi mă gândesc la faptul că într-o zi ca aceasta de vineri, Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit pe cruce pentru mântuirea noastră.
Tocmai de aceea, aş vrea să privim în seara aceasta spre olgota, locul unde de bună voie Domnul S-a dat la moarte pentru păcatele noastre.
Pentru aceasta, mă rog ca Duhul Sfânt, să ne deschidă ochii inimii şi ai minţii, şi să privim spre tabloul acesta, care este făcut de mâna sfântă a Celui ce a sculptat munţii şi a adâncit mările, şi a creat peştii şi păsările, şi universul întreg; adică mâna Dumnezeului Celui viu şi adevărat. Pentru că El, şi numai prin voia Lui a creat tabloul de pe Golgota...
Este un tablou viu, şi este cel mai valoros tablou dar nu este aşezat într-un muzeu cu renume, nici într-un palat regal, şi nici măcar într-o casă domnească, ci este aşezat sus pe Golgota sub privirea lumii întregi.
De aceea, fără bani şi fără plată putem să privim, să contemplăm minunatul tabou, şi vom observa:
Doi stâlpi care se încrucişează, doi stâlpi, care se intersectează, unul vertical şi altul orizontal.
Stâlpul vertical arată cu un vârf în sus, spre cer, ca şi cum ar vrea să spună: „de acolo vă vine mântuirea”
Priviţi, parcă ar vrea să spună, spre locul de unde vine Fiul lui Dumnezeu, să vă mântuiască sufletele, şi unde, după ce-Şi va da viaţa pentru voi, şi va învia se va întoarce şi se va aşaza la dreapta lui Dumnezeu Tatăl, ca Mare Preot şi Mijlocitor, şi apărător.
Celălalt capăt al stâlpului, adâncit în pământ ca şi cum ar vrea să pătrundă iadul, şi să-i vestească judecata.
Dar nu despre aceasta vreau să predic astăzi, nu despre iad, ci despre cer, nu despre judecată ci despre mântuire. Nu vreau să predic despre mânia lui Dumnezeu, ci despre dragostea lui nemărginită pe care ne-a arătat-o sus pe Golgota.
De aceea vreau să vă spun că cel de al doilea stâlp, formează două braţe care se întind spre apus şi spre răsărit, sau spre nord şi spre sud, ca şi cum ar vrea să oprească pe toţi oamenii de pretutindeni, care aleargă în neştire spre pierzare, spunând: opriţi-vă!
Sunt două braţe, care, parcă ar vrea să cuprindă lumea întreagă într-o îmbrăţişare dulce, sfântă...
Sunt două braţe care parcă ar vrea să spună: „opriţi-vă din alergare şi priviţi în sus, spre cer” Acolo este Mântuitorul care vă aşteaptă cu atâta iubire şi cu atâta dor.”Pentru că vrea ca acolo unde este El, să fiţi şi voi.
Dar în acelaşi timp, aceste două braţe întinse, parcă ar vrea să bareze drumul spre cer pentru cei ce caută să intre în împărăţie „pe o altă cale”, refuzând oferta de mântuire a lui Dumnezeu.
Domnul Isus a spus : „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl, decât prin Mine” Ioan 14:6
Nimeni nu intră în împărăţia lui Dumnezeu dacă nu trece pe la cruce. Pentru că numai Crucea Domnului Isus este intrarea în împărăţia lui Dumnezeu. Eu sunt uşa...
În adevăr, aşa cum spune apostolul, câteva versate mai jos, şi anume în versetul 25: „căci nebunia lui Dumnezeu, este mai înţeleaptă decât oamenii; şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii”.
Aşa a găsit cu cale Dumnezeu să să răscumpere ce era pierdut, prin jertfa supremă a Fiului pe Dealul golgota.
...Noi am crezut în El, şi propovăduim crucea, pentru că în ea găsim puterea lui Dumnezeu care ne poartă spre limanul fericirii veşnice lângă fericitul Dumnezeu. În ea găsim puterea de a ieşi biruitori prin orişice am trece.
Să privim în continuare tabloul de pe Golgota.
Doi stâlpi care se încrucişează; iar acolo unde cei doi stâlpi se întâlnesc, este pironit trupul iubitului nostru Mântuitor.
Acolo, între cer şi pământ stă atârnat Mielul lui Dumnezeu, care de bună voie Şi-a dat viaţa pentru tine şi pentru mine, şi pentru lumea întreagă.
De acolo de pe cruce, Domnul Isus Cristos vesteşte dragostea nemărginită a Tatălui ceresc, pentru neamul omenesc.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe fiul Său, pe singurul Lui Fiu, ca ori cine crede în El să nu piară ci să trăiască veşnic”.
...Tabloul de pe Golgota este ţinta tuturor laudelor şi mulţumirilor şi glorificărilor. Pentru că acolo S-a glorificat Dumnezeu prin moartea ispăşitoare a Fiului Său.
Acolo pe dealul Golgota, Dumnezeu îşi întinde braţele Sale de har, de milă, de îndurare, pentru toţi aceia care cred în jertfa Mielului Sfânt.
Mulţi se pierd, însă, şi mor nemântuiţi pentru că nu primesc jertfa crucii, de aceea Pavel inspirat de Duhul Sfânt spune: „..propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării..., dar pentru noi este puterea lui Dumnezeu care ne mântuieşte. De aceea, viaţa aceasta nu ne va fi deajuns pentru cercetarea şi înţelegerea adâncimii acestui minunat tablou viu, de pe Golgota, iar veşnicia nu ne va ajunge să-l premărim, să-L lăudăm şi să-i mulţumim Celui ce a stat atârnat în locul nostru pe lemn, acolo pe Golgota.
Dar tabloul complet, ni-l prezintă Ioan în cap. 19:41, unde spune că: „În locul în care Isus fusese crucificat era o grădină”.
Fr. şi s. Dacă vom privi cu mai multă atenţie acest tablou, vom observa: Crucea Domnului Isus şi patimile Lui; vom observa suferinţele Lui fizice dar şi duhovniceşti, vom observa deasemenea, Sângele Sfânt curgând pentru păcatele noastre, vom observa rănile adânci ale trupului Său Sfânt, dar vom mai observa şi o grădină cu flori, cu roade, cu parfumul şi cu frumuseţile pe care le poate oferi o grădină sădită şi îngrijită de Marele Grădinar Dumnezeu Tatăl din cer.
Ce vrea să spună apostolul Ioan prin cuvintele sale?
Că acolo unde este crucea Domnului Isus, acolo este şi o grădină cu flori, cu roade, cu mirosuri şi cu frumuseţi nebănuite. Acolo este un Eden.
Iar unde nu este crucea Domnului, unde nu este primită, acolo nu sunt flori, şi nici parfum, nici roade, şi nici viaţă. Acolo poate sunt frunze dar nu fructe, unde nu este crucea Domnului nu sunt roade.
Acolo unde nu este crucea Domnului Isus Cristos, acolo poate să fie o formă de evlavie, dar nu viaţă din belşug.
Acolo unde nu este crucea Domnului, poate să fie o mărturisire cu gura, dar inima să fie departe.
Acolo unde nu este crucea, poate să fie un zel firesc, dar niciodată florile harului şi nici frumuseţile Domnului Isus.
Nu înâmplător spune Domnul Isus.: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze”.
Ce am mai putea adăuga la cuvintele Mântuitorului decât: Doamne ajută-ne!
...Mesajul pe care tabloul crucii ni-L transmite astăzi este acesta:
„Primeşte jertfa de pe Golgota şi te vei bucura în grădina fericirii veşnice împreună cu Marele Grădinar, fericitul Dumnezeu.”