joi, 24 februarie 2011

Mare putere are rugăciunea firbinte...

Rugăciunea pune în mişcare puterea lui Dumnezeu! Iacov 5:13-18.
"Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme prezbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate îi vor fi iertate.
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit."

Biblia ne învaţă să ne rugăm lui Dumnezeu atunci când suntem în suferinţă.
Pentru că tot Biblia ne spune că rugăciunea stăruitoare are mare putere.
Cu toate că de multe ori nu ştim nici măcar să ne rugăm, după cum spune la Romani 8:26b : „...căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar totuşi, Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”.
Cu toate acestea, „rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere”. Versetul 16b.
Nu pentru că ar avea cuvintele noastre putere în ele însele, ci pentru că Cel căruia Îi sunt adresate este puternic.

Rugăciunile noastre au putere pentru că Tatăl din cer răspunde.
„Când strigă un nenorocit, Dumnezeu din cer se apleacă să-i vină în ajutor”
Psalmul 40:1:„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a aplecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.”
Mi-a dat putere din puterea Sa.

Aşa a lăsat Domnul Dumnezeu, omului, metode de a ieşi din dificultăţi, de a ieşi din strâmtorare, de a căpăta putere de izbăvire.
Rugăciunea, este puterea care stă la îndemâna fiecăruia care crede!
Uneori, rugăciunea stă la îndemâna noastră ca leac de vindecare: „Este vreunul din voi în suferinţă? Să se roage! V. 13.

Îmi aduc aminte că în vremea stagiului militar am avut funcţia de instructor sanitar.
Şi în armată, soldaţii sufereau de multe ori.
Nu întotdeauna, însă aveam la îndemână medicamente.
Uneori foloseam pentru ameliorarea suferinţelor lor, apa rece.
Am avut un caz în care un soldat avea febră mare, tremura în pat şi am udat un cearceaf cu apă rece, şi după ce l-am stors l-am înfăşurat pe soldat în el. După un ceas m-am dus să văd ce face camaradul şi l-am găsit cu temperatura corpului normală.
Asta am avut la îndemână : apa rece.

Naaman , căpetenia oştirii împăratului Siriei, bolnav de lepră, a venit la Elisei ca să-l vindece de lepra lui.
Şi Elisei l-a trimis să se scalde de şapte ori în râul Iordan.
În apa rece.
O metodă simplă de vindecare. CREDINŢĂ ŞI APA RECE!

Astăzi Domnul ne pune la îndemână un lucru atât de simplu: RUGĂCIUNEA.
V-a spune cineva: eu nu ştiu să mă rog!
Nici nu-ţi cere Dumnezeu o mare ştiinţă în rugăciune.
În cuvinte sărace, în cuvinte slabe, vino înaintea Celui ce are toată puterea în cer şi pe pământ.
Pentru că rugăciunea, fie ea cât de simplă, este cheia care deschide toate cămările Harului divin şi a puterii nemărginite ale lui Dumnezeu.

Nu rugăciunea vindecă, nu rugăciunea izbăveşte pe cel nenorocit din necaz, ci Cel ce este la capătul rugăciunii, adică Domnul Dumnezeu.
Prin rugăiunea ta simplă, Domnul din cer poate să mute munţii din loc, sau poate să schimbe inimile semenilor noştri, sau poate aduce pacea în familii, în cartiere, în ţară.
Pentru că rugăciunea este sursa care pune în mişcare puterea lui Dumnezeu. Putere care se află şi la îndemâna ta!

De aceea te îndemn suflete drag, acuma după ce ai parcurs această pagină să te pleci pe genunchi înaintea Tronului de milă şi de îndurare al lui Dumnezeu şi cu cuvintele tale să ceri îndurarea Lui, nu înainte de aţi preda viaţa în mâna bună a Domnului.

Şi El, Domnul îţi făgăduieşte izbăvirea.
Vei vedea cu ochii tăi o mare biruinţă!

marți, 22 februarie 2011

Nu te îngrijora!
Matei 6: 25-34
"De aceea vă spun: "Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului; ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
Aşa, că dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: "Ce vom mânca?" Sau: "Ce vom bea?" Sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?"
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostu cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.
Ajunge zilei necazul ei."

Iubite cititorule, aşa cum ne spune Domnul Isus în Cuvântul acesta, de multe lucruri ne îngrijorăm noi.
Uneori ne îngrijorăm de ce vom mânca, alte ori ne îngrijorăm de ce vom îmbrăca, alte ori ne îngrijorăm de lipsa banilor şi ne îngrijorăm, şi iarăşi ne îngrijorăm privind mereu în jos, de parcă am căuta în adânc pe cineva sau ceva să ne izbăvească.
Alte ori nu ducem lipsă de nimic şi avem totul deplin, şi totuşi ne îngrijorăm pentru că vrem mai mult.

Şi privind mereu în jos, uităm făgăduinţele nespus de mari ale lui Dumnezeu, şi apoi intervine îndoiala, desnădejdea şi uneori panica.
Şi Cuvântul lui Dumnezeu, în textul citit ne strigă parcă din înaltul cerului: „Priveşte aici”. Aici sunt! Priveşte aici sus!
De aici din cer îţi vine mântuirea şi izbăvirea şi ajutorul.
Nu mai privi în jos...
„Căuta-ţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu...”

Suflete dragi Domnului, ceea ce ne spune Cuvântul acesta este da şi amin, este adevărul ceresc.
Şi dacă nu vom căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, întotdeauna ne vom îngrijora de ceva.
Dar pentru cei ce caută împărăţia cerească şi Neprihănirea lui Dumnezeu, adică pentru cei ce au privirea aţintită la Căpetenia credinţei noastre, La Domnul Isus, pentru ei Cuvântul Domnului are făgăduinţe care risipesc orice fel de îngrijorare, de temere, de nelinişte.

De altă parte, îngrijorarea poate fi asemănată cu un balansoar, care toată ziua te ţine în mişcare , te leagănă toată ziua, dar care nu te duce nicăieri.
Aşa spune Cuvântul Sfânt în versetul 27:
„Şi apoi cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”
Nu vă îngrijoraţi, zice Domnul, priviţi, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi de celelalte lucruri necesare vouă, Mă îngrijesc Eu.
Ba, încă spune Cuvântul Sfânt în Filipeni 4:7.”Că El ne va păzi inima şi gândurile în Isus Cristos, Domnul”, chiar în mijlocul strâmtorărilor, a necazurilor, a lipsurilor de tot felul, dar şi în belşug.
De ce?
Pentru că am căpătat trecere înaintea Tatălui ceresc.

Ai, suflete drag, îngrijorări în ziua aceasta?
Dacă da, atunci caută Împărăţia, şi ia de urgenţă legătuta cu Cel ce Şade pe Tronul Universului.
Ia de urgenţă legătura cu Tatăl şi El îţi va rezolva problemele, în Numele Scump al Fiului.
Este făgăduinţa Împăratului împăraţilor: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Adică toate celelalte lucruri de trebuinţă vieţii de zi cu zi vi se vor da ca bonificaţie.

Dragă cititorule, poate că până astăzi te-ai tot frământat şi nu ai găsit nici o soluţie pentru a ieşi din criză, astăzi te îndemn în Numele Domnului Isus să cauţi o biserică Evanghelică apropiată şi te interesezi cum poţi intra în legătură cu Domnul care are făgăduinţe atât de mari şi minunate.

Şi zic: Domnul să te binecuvinteze.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Gustă din bunătatea Domnului.

Psalmul 91.
"Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
El te va acoperi cu penele Lui, şi te va ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui.
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare.
O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!"
Şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
"Fiindcă Mă iubeşte- zice Domnul- de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Când Mă va chema, îi voi răspunde, voi fi cu el în strâmtorare,, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi, îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea."

Iubite cititorule, am să-ţi spun un secret. Domnul este bun!
Bunătatea Lui a străbătut cerurile ţşi a ajuns până la noi.
Nu-l ştim numai noi şi toţi aceia care citesc Scriptura, Scrisoarea aceasta duioasă de dragoste a Domnului.
Domnul este bun!
Bunătatea Lui a străbărut cerurile şi a ajuns până la noi.
Bunătatea Lui poate ajunge şi la inima ta.
Deschide-o larg în timp ce citeşti pagina aceasta şi vei vedea rezultatul.
În Ps. 145:8-9 Cuvântul Sfânt spune:
„Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător ţi plin de bunătate.
Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrurile Lui”.

Iubite cititorule, să ştii că Domnul este bun, şi bunătatea Lui nu este condiţionată de starea mea şi nici de starea ta.
El este neschimbat.
El, Domnul este bun chiar şi atunci când eu am fost rău şi neascultător.
El Acelaşi Dumnezeu bun, ca şi ieri şi astăzi şi mâine şi în vecii vecilor.

Şi vreau să vă mai spun ceva. Şi anume, faptul că în dragostea şi în bunătatea Lui, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a jertfit, a murit în locul nostru, atârnat pe lemnul crucii întere cer şi pământ în arşiţa Palestinei.

Mărturisesc faptul că n-am ştiut până acuma ce înseamnă arşiţa Palestinei, până în anul 2008 când am vizitat Ţara Sfântă, când doamna care ne era ghid turistic ne spunea dimineaţa: „să vă luaţi mâine dimineaţă când plecăm pe traseu, cuvoi apă şi şepci pe cap pentru că v-a fi foarte cald. Şi am întrbat: câte grade vor fi?
Şi ghidul îmi spunea 29 grade.
La început am râs. Şi i-am spus: tu, Roxana ştiii de unde venim noi, din România de la temperatura de 40 de grade, şi tu ne spui căva fi arşiţă?
Dar apoi am înţeles, atunci când am simţit pe pielea noastră.
Seara ajungeam la hotel epuizaţi din pricina arşiţei Palestinei.
Aşa am înţeles ce mult a suferit Domnul Isus pentru mine şi pentru tine.

El a murit dar, minune: Domnul nostru nu a rămas un Dumnezeu mort, ci a înviat din morţi şi este viu în vecii vecilor.
Glorie jertfei Sale.
Glorie Sângelui care a curs pentru noi.
Glorie Învierii Sale. Glorie prezenţei Sale.

Şi pentru că La-m primit pe El pe Domnul Cel înviat din morţi, în inimă ca Domn şi Mântuitor, suntem părtaşi ai naturii Sale divine.
În bunătatea Lui cea mare, Domnul ne-a făcut părtaşi vieţii Sale.
Părtăşia zilnică cu Domnul este vitală pentru mine şi pentru tine.
Despărţiţi de El suntem nu numai neputincioşi, dar suntem în mare pericol.
Pentru că aşa cum am citit în Psalmul acesta, pericolul pândeşte la tot pasul în jurul nostru. Săgeţi din toate direcţiile, ciume, molime, groază de vremuri care sunt, groază de vremuri care vin.
Dar cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, cel ce are părtăşie cu Domnul în fiecare zi, el este la adăpost de orice rău.

Părtăşia cu Domnul în fiecare zi, îţi păstrează mintea sănătoasă.
Părtăşia de ficare zi cu Domnul îţi păstreată sufletul şi duhul sănătos şi liniştit.
Părtăşia cu Domnul în fiecare zi îţi păstrează tot trupul sănătos.
Părtăşia de fiecare zi cu Domnul îţi împrospătează viaţa şi-ţi păstrează gândurile curate în El, în Domnul...
Având părtăşie zi de zi cu Domnul Isus, chiar dacă trăieşti în trupul acesta de carne, nici molima nici ciuma nici săgeata nici laţul vânătorului nu te poate atinge, pentru că prin tine curge viaţă din viaţa Lui.

Prin noi curge viaţă îmbelşugată din Viaţa Domnului.
Noi nu mai suntem nişte oameni obişnuiţi ci suntem nişte oameni neobişnuiţi.
Pentrucă prin noi curge viaţă din viaţa Domnului.
Noi suntem mlădiţele care îşi trag seva din viţa nobilă, care are Numele cel mai frumos: ISUS!
Când ai părtăşie cu Domnul Cel bun, şi când stai sub ocrotirea Lui, atunci nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care umblă în amiaza mare”.
Când satai în părtăşie cu Domnul Vieţii El, te face imun la boli, la necazuri, pentru că El este scutul nostru.
El este cetăţuia care ne ascunde până trece primejdia.
El Domnul ne dă sănătate trupului, sufletului dar şi minţii noastre.
El, Domnul Vieţii îţi dă viaţa.
Moartea nu mai are biruinţă asupra noastră pentru că El, Domnul este locul meu de adăpost.
Unsprezece mii de netăiaţi împrejur cu inima să cadă în jurul meu, răpuşi de criza financiară, de ciumă, de boli, de săgeţile celui rău, de mine nu se va atinge nimic, pentru că Domnul este scutul meu.
Şi chiar dacă se atinge boala de mine, prin rănile Lui sunt vindecat.
El te ocroteşte şi dacă Îl vei chema, nu numai că te va auzi, şi că te va asculta, dar îţi va răspunde.
Ştiţi de ce?
Pentru că Domnul este bun, şi bunătatea Lui a ajuns până la noi.
Primeşte-L în inima ta ca Domn şi Mântuitor, şi vei gusta din marea bunătate a Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.

joi, 17 februarie 2011

Biruitor în rugăciune

Puterea de a rămâne lângă Domnul
Efeseni 6:10-18
"Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnzeu.
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.
Vegheaţi la aceasta, cu toată cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii."

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune şi în textul de astăzi, faptul că o dată ce am părăsit tabăra lumii, prin pocăinţă, Cel rău a declanşază o luptă înverşunetă împotriva noastră.
El nu oboseşte luptând cu noi individulal, dar şi împotriva întregii turme a Domnului.
De ce? Pentru că defapt lupta celui rău este lupta împotriva Domnului Isus.
Şi pentru că noi suntem purtători de Cristos, el se luptă cu Cel pe care îl avem în inima noastră, împotriva Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Satan este hotărât să distrugă lucrarea lui Dumnezeu, de aceea „Dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8.
Şi cum puterea Diavolului este infinit mai mare decât a noastră şi pentru că ne aflăm într-un real şi continuu pericol, Domnul Dumnezeu ne-a dăruit o armă puternică, o armă foarte eficientă cu care vom birui ori de câte ori o vom folosi în această luptă.
„Căci”, spune Cuvântul Sfânt în versetul 12: „ noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Într-o luptă spirituală, într-o luptă neegală, într-o luptă grea şi de multe ori istovitoare, fără o armă pe măsură cu care să te poţi apăra, dar în acelaşi timp să poţi supune pe vrăşmaş, cu siguranşă vei fi un învins de la prima bătălie.
Tocmai de aceea Domnul Dumnezeu ne-a pregătit o armă formidabilă: RUGĂCIUNEA.

Pentru a putea „ţine piept”, pentru a ne „putea împotrivi” şi pentru a putea „sta în picioare”, Cuvântul Domnului ne spune în versetul 18, că trebiue să uzăm de această armă şi să: „Facem în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.” Şi apoi întăreşte acest lucru spunându-ne în continuare: „Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”
Oamenii în general au multe feluri de a chema în ajutor ceva sau pe cineva: unii au rugăminţi, alţii au incantaţii, alţi au invocări ale duhurilor , alţii apelează la semeni pentru că nici măcar nu îndrăznesc să acţioneze singuri, ş.a.
Dar nici una din aceste metode, nu cuprinde frumuseţea şi bogăţia de har pe care o cuprinde rugăciunea lăsată de Domnul Dumnezeu.
Nici una din aceste metode nu are în conţinut atâta putere biruitoare ca rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5:16b.
Pentru că în rugăciune sunt cuprinse: Măreţia şi sfinţenia Domnului, mila şi harul Său, dragostea şi bunătatea Sa, dar şi purtarea Sa de grijă faţă de cel ce-L caută cu toată inima.

Domnul Isus îi învaţă pe ucenici să se roage, spunându-le: Când vă rugaţi, mai întâi să vă adresaţi Dumnezeului Celui viu şi să-L numiţi Tată, pentru că Duhul pus în voi vă dreptul acesta, să strigaţi: AVA, adică Tată. Romani 8:15.
Apoi să-L recunoaşteţi pe El singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute.
Să-L lăudaţi pentru ceea ce este El şi apoi să cereţi ajutor, sprijin în slăbiciuni, hrană pentru trup dar şi pentru suflet, biruinţă împotriva Diavolului. Şi toate acestea cu mulţumiri.

Prin rugăciune suntem apăraţi de atacurile Diavolului prin faptul că atunci când uzăm de acestă armă, ne îmbrăcăm şi cu armătura lui Dumnezeu:
Cu sfinţenie, neprihănire, cerând ca Sângele Sfânt al Domnului Isus să ne spele de orice păcat pe care-l mărturisim.
Cu adevărul, Cuvântul Sfânt,
Cu râvna Evangheliei păcii,
Cu încrederea că suntem ascultaţi şi ajutaţi în vreme de nevoie.
Aceasta înseamnă să ne împotrivim tari în credinţă Diavolului care va fugi de la noi. 1Petru 5:9.
Atunci când te rogi, defapt , te aşezi în braţele puternice şi ocrotitoare ale Tatălui tău care este în ceruri.

Când ucenicul Petru a fost încercat, atacat de Satan Domnul Isus a venit în apărarea sa în rugăciune şi-i spune: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa.”
Alteori, când nici nu mai avem cuvinte să ne rugăm, spune Cuvântul Sfânt că Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
De ce? Pentru că Tatăl din cer veghează.

Biblia ne spune şi noi vedem faptul că suntem într-un război spiritual mare şi biruinţa noastă este pe genunchi folosind fără şovăire arma secretă: RUGĂCIUNEA.
Cineva spunea că: Satan râde de truda noastră şi îşi bate joc de înţelepciunea noastră, dar tremură atunci când ne rugăm.
Şi nu este de mirare pentru că prin rugăciune este declanşată împotriva lui puterea nemărginită a lui Dumnezeu.
Iar Satan nu are nici o putere.

Prin rugăciune propăşeşte împărăţia lui Dumnezeu şi prin rugăciune este distrusă împărăţia Celui Rău.
De aceea te invit suflete drag Domnului, să te apleci pe genunchi şi să te rogi cu toată inima şi cu toată încrederea că la capătul ei este Cel ce este Biruitorul, Isus Cristos, care te ascultă ţi îţi vine în ajutor.

miercuri, 16 februarie 2011

Isus te iubeşte

Isus Domnul te iubeşte!

„Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis:”Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” Ioan 8:10,11.
În lumea aceasta prin care călătorim pentru o vreme, întâlnim tot felul de oameni: unii cu feţele crispate, alţii cu inima neagră, plină de ură, oameni acuzatori, defăimători, mincinoşi, iubitori de sine.
Şi toate aceste stări le descarcă asupra semenilor lor.
Dar astăzi vă aduc o veste îmbucurătoare şi anume faptul că în mijlocul nostru a coborât din ceruri Însuşi Domnul Isus, Mântuitorul care nu ne acuză şi nu ne priveşte pe nici unul cu mânie, ci dimpotrivă ne spune cu duioşie: „Te iubesc cu o iubire veşnică”. „Am luat asupra Mea păcatele tale”.
„Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Ioan 8:7b.
„Şi să ştii că cel ce aruncă cu pietre în tine, Mă loveşte pe Mine.”
„Femeie, nu te osândesc, du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Ioan 8:11b
Cititorule iubit, este incontestabil faptul că Domnul Dumnezeu ne iubeşte cu o iubire veşnică.
Pentru că suntem creaţia mâinilor Sale.
Suntem creaţi „Din El, prin El, şi pentru El”, conform Cuvântului Sfânt.
Suntem creaţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Nu suntem la voia întâmplării şi nici nu suntem lăsaţi în voia celor răi pentru că Tatăl din cer ne preţuieşte, ne adoră, ne iubeşte.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singuril Său Fiu ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16.
Să ştii suflete drag, oricine ai fi, că ai preţ în ochii Domnului.
Suntem speciali şi iubiţi de Tatăl pentru că suntem răscumpăraţi în jertfa Fiului Sfânt.
El, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu S-a coborât din cer la noi, ca să ne salveze de la moarte, pentru că îi suntem dragi.
Oricine ai fi, oriunde ai fi, să ştii că Domnul te iubeşte şi a murit şi pentru tine.
De aceea te invit în Numele scump al Mântuitorului Isus să te apropii de El, să-ţi ceri iertare pentru păcatele săvârşite înaintea Lui, cu voia sau fără de voia ta, să-L primeşti în inima ta ca Domn şi Mântuitor.
Şi vei fi salvat de la moarte prin Sângele Sfânt care a curs şi pentru tine acum două mii de ani.
Isus te iubeşte.
Iubeşte-L şi tu, şi vei fi mântuit.
"Iubiţi pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri." Psalmul 31:23.

marți, 8 februarie 2011

Căutaţi mai întâi Împărăţia cerului

Matei 6: 31-33
Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau cu ce ne vom îmbrăca?”
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”
Dragă cititorule, ascultă-mă cu atenţie şi îţi voi descoperi cuvintele Mântuitorului, cuvinte de îmbărbătare, cuvinte de încurajare, într-o lume tot mai coruptă, tot mai nesigură.
Într-o lume în care oamenii nu mai găsesc busola şi vasul în care călătoreşte este parcă, în derivă gata să se zdrobească de stânca întunericului. Nimeni nu poate tăgădui faptul că omul se îngrijorează de foarte multe ori şi de foarte multe lucruri.
Ne îngrijorăm de starea noastră de sănătate;
Ne îngrijorăm de starea de sănătate a dragilor noştri;
Ne îngrijorăm de facturile pe care trebuie să le plătim;
Ne îngrijorăm de ce vom mânca mâine;
Ne îngrijorăm de ce vor face copiii noştri şi multe alte îngrijorări ne fac să ne gârbovim de multe ori sub povara lor.
Dar astăzi Cuvântul Domnului aduce sufletelor noastre un licăr de lumină şi un strop de pace.
În Cuvântul pe care l-am citit, Domnul Dumnezeu vrea să ne aducă linişte şi încredere sufletului nostru.
Domnul Dumnezeu din cer, care vede nevoile şi dorinţele noastre, ne spune prin Duhul Sfânt: „Nu vă îngrijoraţi de nimic. Tatăl vostru cel ceresc, ştie că aveţi trebuinţă de ele. Voi căutaţi, apropiaţi-vă de împărăţia cerului şi toate acestea vi se vor da pe deasupra.”
Suflete dragi Domnului, Cuvântul pe care l-am citit este Da şi Amin, pentru că este rostit de însuşi Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre.
Dacă te încrezi în Domnul şi în făgăduinţele Lui nu mai ai de ce să te îngrijorezi pentru că preia El, Domnul, toate sarcinile, toate poverile de pe umerii tăi.
Dacă umbli la pas cu Domnul Isus în Împărăţia Sa, atunci nu mai ai de ce să te îngrijorezi pentru că îţi poartă El de grijă.
El ştie când îţi este foame şi îţi pregăteşte mâncarea, El ştie când îţi este sete şi îţi potoleşte setea, El ştie când ai nevoie de îmbrăcăminte şi ţi le pregăteşte pe toate ca în somn.
Neamurile se frământă, cei ce nu sunt ai Domnului se îngrijorează.
Dar cei ce sunt ai Domnului sunt binecuvântaţi cu belşugul harului Său.
Cei ce caută mai întâi, cu tot dinadinsul, Împărăţia cerurilor, şi Neprihănirea lui Dumnezeu, adică cei ce-L caută pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, ei au o promisiune sfântă: „Lor, Domnul le dă pâinea ca în somn, dar şi celelalte lucruri de trebuinţă pe deasupra.”
Lor, Domnul le dă linişte şi pace cu privire la ziua de mâine.”
Pentru că El, Însuşi îngrijeşte de toate nevoile.
Şi apoi să ştiţi că îngrijorarea este ca un balansoar care te ţine în mişcare, (te poartă înainte şi înapoi), dar care nu te duce nicăieri, pe când încrederea te duce în cer.
Cine se încrede în Domnul şi în făgăduinţele Sale are viaţa veşnică prin jertfa de la Calvar.
Duhul Sfânt ne spune în în cuvintele de mai sus: „Căutaţi împărăţia, încredeţi-vă în Împăratul şi toate cele de trebuinţă vă vor fi date.”
Şi eu întăresc Cuvântul acesta, spunându-vă bazat pe credinţa din inima mea şi pe experienţa cu Domnul meu, că merită să cauţi Împărăţia cerurilor şi merită să-L cauţi pe Mântuitorul.
De aceea te îndemn, dragă cititorule, ascultă de glasul Duhului Sfânt şi caută-L pe Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu, primeşte-L în inima ta ca Domn şi Mântuitor şi El va purta grija ta şi a dragilor tăi.
Nu este promisiunea mea ci este promisiunea Lui.

marți, 1 februarie 2011

veniţi la ape

Isaia 55:1,6

„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape!”
Nu ştiu dacă şi mâine va fi o zi de har, dar astăzi, Duhul Sfânt ne face două invitaţii deosebite.
Două invitaţii urmate de belşug de binecuvântare pentru toţi aceia care răspund chemării divine.
„Voi cei însetaţi, în orice număr aţi fi, veniţi la ape...”
Voi cei ce sunteţi însetaţi după mântuire, veniţi să beţi, zice Domnul, din izvorul pe care L-am deschis pentru voi.
Izvor de viaţă, şi nu de moarte!
Veniţi toţi, şi cei săraci, şi cei bogaţi, şi cei mici şi cei mari, şi cei de sus şi cei de jos veniţi şi Eu, zice Domnul vă voi sătura sufletele cu bucate alese, cu bucate cereşti.
Fără bani! Plata am făcut-o Eu, zice Domnul!
Am plătit totul la Golgota!
Voi veniţi şi mâncaţi pe săturate!
Veniţi, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă la masa Mea zice Domnul Oştirilor!
Nimeni să nu întârzie!
Poetul spune: „Vino la apa vieţii,
Setos, ostenit şi slab;
Vino, că nu în zadar vii,
Aici vei afla repaus...”
„Căutaţi-L pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape”!
Astăzi, Domnul este aproape. Astăzi poţi să-L găseşti!
Mâine nimeni nu-ţi poate garanta lucrul acesta!
Astăzi, eşti aici în prezenţa Lui, nu rata ocazia!
Cheamă-L lângă tine. Apucă-te de poala hainei Lui.
Astăzi, câtă vreme eşti în viaţă, poţi fi aproape de Domnul. Mâine cine ştie? Ştie cineva, ce va fi mâine?
Nu amâna! Spune-I Domnului: Da Doamne, vreau să mănânc pâine cerească şi vreau să beau din al Tău izvor de viaţă.
Îţi mulţumesc Domnul meu pentru că ai cheltuit pentru mine.
Îţi mulţumesc Domnul meu că ai plătit cu viaţa Ta, pentru ca eu să trăiesc.
Veniţi şi cumpăraţi, fără bani şi fără plată.
Toate cheltuielile au fost făcute la Golgota. A plătit Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Acelaşi poet spune: „Vino la acest izvor sfânt,
Vindecare vei primi.
Vezi, izvorăşte viaţa,
Bea, că fericit vei fi.”