Nu rata ocazia!

Faptele Apostolilor 26:27-29.
„Crezi tu în Prooroci, împărate Agripa?...Ştiu că crezi.”
Şi Agripa a zis lui Pavel: „-Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!”
„Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă azi, să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea.”
Aproape că m-ai convins să mă fac creştin.
Ascultând predica de apărare a apostolului Pavel, care în loc să vorbească despre nevinovăţia sa, a vorbit despre Mântuire şi despre Mântuitorul, împăratul Agripa, aproape că s-a lăsat convins să-L primească pe Domnul ca Mântuitor.
Aproape convins, însă departe încă de împărăţia lui Dumnezeu.
Aproape găsit, dar încă pierdut în lumea de păcate.
Tânărul bogat, prezentat de către Evanghelia după Matei în cap. 19, L-a întrebat pe Învăţătorul: „Ce să fac pentru ca să moştenesc împărăţia lui Dumnezeu?”
Aproape că a făcut tot ce trebuia pentru ca să fie mântuit.
Un singur lucru lipsea:
Nu a putut cu nici un chip să-şi scoată bogăţiile din inimă.
A citit Legea, a împlinit tot ce ţinea de ea, încă din copilărie, însă nu putea să se despartă de lucrurile lumii acesteia.
Un singur lucru ar fi trebuit să mai facă pentru ca să împlinească tot ce trebuie împlinit.
„Du-te şi vinde tot ce ai şi dă săracilor, apoi vino şi urmează-Mă”, zice Domnul.
Pentru tine suflete drag, tu care frecventezi Biserica Domnului de mult timp, asculţi Cuvântul Sfânt, ai învăţat multe cântări şi imnuri spre lauda Mântuitorului, te rogi cu înflăcărare, dar încă nu ai luat hotărârea să-L primeşti pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor personal. Încă nu ţi-ai predat viaţa în mâna Lui bună, să ştii că eşti „aproape” mântuit.
Eşti, dacă vrei la poarta de îmbarcare, iar avionul gata de decolare la capătul pistei.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Mântuitorul APROAPE ar fi murit pe Cruce pentru păcatele noastre?
Sau dacă APROAPE ar fi înviat din morţi a treia zi după Scriptură?
Sau ce s-ar fi întâmplat dacă APROAPE ar fi mers la cer ca să ne pregătească un loc, pentru ca acolo unde este El să fim şi noi?
Iubite cititorule, mai îngăduie-mi o întrebare:
Ce ar fi fost dacă Domnul Isus, APROAPE ar veni în ajutorul credincioşilor atunci când este chemat?
Aşa cum noi de cele mai multe ori APROAPE Îl ascultăm!
Sau ca împăratul Agripa care APROAPE a crezut în propovăduirea lui Pavel!
Sau ca tânărul bogat care APROAPE a împlinit tot ce trebuia pentru ca să aibă viaţa veşnică.
Suflete drag, Domnului, eşti în Adunare, sau eşti în faţa acestei pagini scrise, şi ştiu că eşti APROAPE, poate chiar foarte aproape să-L primeşti pe Domnul ca Mântuitor.
Şă ştii că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu îţi spune prin apostolul Pavel în Scrisoarea către Evrei în cap. 3:15: „Astăzi, acum şi aici, dacă auzi glasul Domnului, nu-ţi împietri inima...”
Nu sta nepăsător în faţa unei aşa de mari chemări: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu, vă voi da odihnă.” Zice Domnul în Matei 11:28.
Nu rata şansa să primeşti în dar viaţa veşnică din Mâna bună a Celui ce a murit şi a înviat din morţi: Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Nu rata şansa de a pertece veşnicia cu Domnul Isus în Ierusalimul cel nou.
Să ştii suflete drag, că Domnul Isus, cu ADEVĂRAT a murit şi cu adevărat A ÎNVIAT.
Cu ADEVĂRAT S-a suit în cer şi cu adevărat VINE să-Şi ia acasaă ce este al Său.
Astăzi este ziua ta!
Nu rata ocazia aceasta.
Mâine, cine ştie? Mâine nu este ziua noastră.
Mâine nu este ziua mea şi nu este ziua ta.
Astăzi predă-ţi viaţa ta lui Dumnezeu prin Fiul.
Şi zic: Domnul să te binecuvinteze. Amin.

Mărturiseşte-ţi păcatele!

"Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!
După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta.
Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Îzbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea v-a lăuda îndurarea Ta.
Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.
În îndurarea Ta, varsă-ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului!
Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei."


Psalmul acesta este un psalm de pocăinţă. Defapt este o rugăciune de pocăinţă, şi de mărturisire înaintea lui Dumnezeu.
„Ai milă de mine Dumnezeule, în bunătatea Ta!... David apelează la bunătatea lui Dumnezeu şi se roagă: „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile..” Doamne, îmi cunosc păcatele, îmi ştiu nelegiuirile, şi pe toate le aduc astăzi înaintea Ta, le mărturisesc astăzi înaintea Ta, pentru că: împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta.”

Dacă până astăzi, n-i s-a părut că mărturisirea este cea mai grea şi mai neplăcut moment într-o rugăciune, atunci astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă, prin mărturisirea făcută de împratul David şi prin răspunsul pe care l-a primit de la Dumnezeu, că nici o altă rugăciune nu îţi aduce mai multă împlinire, şi nu îţi dă mai multă speranţă, şi nu-ţi oferă mai multă eliberare decât rugăciunea de mărturisire.

Mărturisirea sinceră, te va ridica mai mult ca orice altceva din starea în care te afli.
Mărturisind, vei simţi o mare eliberare şi o mare bucurie, ştiind că în bunătatea Lui, Domnul Cel Viu S-a coborât la tine şi cu o mila Sa care întrece orice pricepere şi cu o dragoste care nu poate fi descrisă te va ierta şi te va spăla în Sângele Sfânt al Fiului Său, Domnul Isus Cristos.
Te va ierta de toate nelegiuirile, care, nemărturisite îţi zdrobesc oasele, aşa cum spune David în versetul 8b.

În Psalmul 32:3 spune David: „ Din pricina păcatului nemărturisit, mi se topeau oasele, şi gemeam înlăuntrul meu neîncetat”!
Vina şi ruşinea, însă, l-au adus pe David înapoi lângă harul Dumnezeului Cel Adevărat care-i aduce aminte de bunătatea, de mila, de iubirea Sa fără margini.
„Atunci, spune David, când mi-ai adus aminte de marea Ta bunătate, Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea”
„Când strigă un nenorocit, Domnul aude...”!

Cuvântul Domnului ne învaţă că mărturisirea păcatelor, plină de credinţă este urmată de binecuvântări, care întotdeauna aduc curăţirea inimii, eliberarea de vină şi de ruşine.
Mărturisirea păcatului poate fi comparată cu renovarea unei case.
Tot ce este rău, putred, nefolositor, este aruncat şi reînnoit.
Starea veche: de frică, de ruşine, de vină, s-au dus. Acum am o inimă nouă, curată, o inimă care-L preamăreşte pe Salvatorul.

Ultimul verset din psalmul 32 spune: după ce ne am mărturisit păcatele şi după ce am fost iertaţi, spălaţi, având de acuma o inimă nouă, curată, o inimă veselă, să strigăm de bucurie şi de veselie lăudându-L pe Domnul, care în bunătatea Lui cea mare ne-a restaurat, ne-a reînnoit şi ne-a primit iarăşi cu bunăvoinţă.

Ce cale ţi-ai ales?

Psalmul 1
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui,
şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire."
Iubite cititorule, să ştii că în viaţă există două căi: una care duce în cerul lui Dumnezeu şi alta care duce în focul gheenei.
O cale care duce în Raiul lui Dumnezeu şi alta care duce în Iadul Diavolului.
O cale pe care merge Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, conducându-Şi poporul spre Ţara fericirii veşnice şi o cale pe care merge Satan împreună cu argaţii săi spre judecata veşnică.
Există o cale care te duce spre viaţă veşnică şi alta care te duce spre moarte veşnică.
Astăzi, acum când ai citit pagina aceasta, te invit suflete drag, să alegi Calea mântuirii. Calea care te duce în cer.
Nu te uni cu cei răi, nu te duce la sfatul lor, nu te aşeza pe scaunul batjocoritorilor, ci, după cum te îndeamnă Cuvântul de mai sus, caută-L pe Domnul Isus, găseşte-ţi plăcerea de a sta de vorbă cu El, citind şi cugetând la Legea Sa, la Cuvântul Sfânt şi El Domnul care este Dumnezeu îţi făgăduieşte împreună cu viaţa veşnică, binecuvântări şi biruinţă.
Domnul să te binecuvinteze!

Dumnezeu întreabă

Filipeni 4:19

„Şi Dumnezeul meu să îngrijească de trebuinţele voastre, după bogăţia Sa în slavă, în Isus Cristos.”

Dacă cercetăm Scriptura vom găsi faptul că Domnul Dumnezeu pune cel puţin trei întrebări capitale, omului de care Îi pasă şi căruia vrea cu tot dinadinsul să-i poarte de grijă şi să-i vină în ajutor.
Încă din grădina Edenului şi până în vremea în care Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu era pe pământ, şi până în zilele noastre Domnul din cer îl caută pe om şi-l întreabă, aşa cum l-a întrebat pe Adam:
Genesa 3: 8, 9 :” Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: Unde eşti?”

Oare, nu ştia Domnul Dumnezeu unde este ascuns Adam împreună cu nevasta lui Eva?
O, ba da, ştia foarte bine pentru că Domnul cunoaşte chiar şi gândurile noastre.

În Psalmul 139 psalmistul David întreabă pe Domnul: „Unde mă voi duce să mă ascund de faţa Ta?” Şi continuuă: „dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;... dacă mă voi duce să locuiesc la marginea mării, chiar şi acolo mâna Ta este peste mine;... şi David continuuă: nici întunericul nopţii nu mă poate ascunde de faţa Ta.?
Domnul Dumnezeu ştia foarte bine că Adam a săvârşit păcatul neascultării, prin faptul că a mâncat împreună cu nevasta lui din pomul interzis, şi că acum de frică şi de ruşine se ascundea printre pomii din grădină.
Dar Domnul a încercat sinceritatea lui Adam.

Astăzi Domnul Cel Viu te întreabă şi pe tine suflete drag, în acelaşi scop: să-ţi vadă sinceritatea: „Unde eşti?”
Adam a fost sincer şi a răspuns fără şovăire: „Sunt aici Doamne, dar sunt gol.”
Tu poţi să-ţi recunoşti goliciunea înaintea lui Dumnezeu?
Poţi să spui şi tu: Sunt aici Doamne, dar sunt murdar, sunt în mocirla păcatului şi mi-e ruşine să-Ţi văd faţa?
Dacă recunoşti lucrul acesta, atunci ieşi din „ascunzătoare” şi predă-ţi viaţa în mâna bună a Domnului Isus, iar El te va primi cu bucurie, te va spăla în Sângele Său Sfânt şi te va îmbrăca cu o haină nouă, curată, imaculată, haina neprihănirii şi astfel nu vei mai umbla gol, nu ţi se va vedea ruşinea goliciunii tale şi vei trăi fericit pe pământ iar veşnicia o vei petrece lângă Mântuitorul în cerul Său.

A DOUA ÎNTREBARE.
În Genesa 4: 9-10: „ Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „NU ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la mine.”
Oare nu ştia Domnul Dumnezeu ce a făcut Cain? Şi cum a omorât pe fratele său Abel?

În Evrei 13:9 Cuvântul Domnului spune: „Totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.”
Nimic nu este ascuns de ochii Dumnezeului Celui Viu.
Şi astăzi Domnul Dumnezeu îţi pune aceeaşi întrebare: Unde este fratele tău? Ce ai făcut?

Şi să ştii că Domnul aşteaptă un răspuns deosebit de cel al lui Cain, care la întrebarea Creatorului a spus: Ce? Sunt eu păzitorul fratelui meu?
Fii sincer astăzi înaintea Celui ce te întreabă şi spune-I: Doamne, de mult timp nu am mai cercetat pe fratele meu.
De mult timp nu l-am întrebat măcar de sănătate.
Este adevărat că Domnul Dumnezeu nu ne-a pus păzitori peste fraţii noştri, dar ne spune în Evrei 10:24: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.”

A TREIA ÎNTREBARE pe care Domnul Dumnezeu o adresează omului mântuit este scrisă în Evanghelia după Luca 18:41: „Ce vrei să-ţi fac?”
Răspunsul lui Bartimeu a fost: „Doamne, să-mi capăt vederea.”
Să ştii dragă cititorule că Cel ce a creat munţii şi văile şi te-a creat şi pe tine după chipul şi asemănarea Lui, cunoaşte toate nevoile tale, toate dorinţele tale.
El, Domnul îţi cunoaşte viaţa, îţi cunoaşte amărăciunile dar şi bucuriile.
El, Domnul Isus ştie când îţi este foame sau sete, ştie când eşti bolnav tu sau cel drag de lângă tine.
Şi totuşi îţi pune această întrebare: „Ce vrei să-ţi fac?”
Pentru că Domnul şi Mântuitorul lumii vrea să-ţi vadă din nou sinceritatea şi smerenia şi să-I spui Lui toate durerile şi toate nevoile.
Însă înainte de a-I spune Domnului nevoia materială, sau nevoia de vindecare a trupului tău, te invit să-I spui, curat, din toată inima că ai nevoie de El.

Cheamă-L pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Isus în inima ta ca Domn şi Mântuitor şi atunci toate celelalte nevoi vor fi ca şi rezolvate.
În Psalmul 103:3-6 Cuvântul Sfânt spune: „El, Domnul, îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
Domnu face dreptate şi judecată tuturor celor ce sunt ai Lui.”

Suflete drag, inspirat de cuvintele acestei pagini, te îndemn în Numele scump al Mântuitorului meu, Isus să-ţi pleci genunchii înaintea Lui şi să-I spui: Doamne, până acuma m-am ascuns de Tine pentru că eram gol, şi mă târam în mocirla păcatului dar astăzi vin şi îmi cer iertare pentru toată viaţa mea pe care am trăit-o departe de Tine.
Astăzi mă întorc cu pocăinţă şi Te rog să mă ierţi, să mă speli în Sângele tău Sfânt şi să-mi faci după voia Ta, pentru că voia Ta este bună.
Domnul să te binecuvinteze!

Mare putere are rugăciunea firbinte...

Rugăciunea pune în mişcare puterea lui Dumnezeu! Iacov 5:13-18.
"Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme prezbiterii Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşa; şi dacă a făcut păcate îi vor fi iertate.
Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit."

Biblia ne învaţă să ne rugăm lui Dumnezeu atunci când suntem în suferinţă.
Pentru că tot Biblia ne spune că rugăciunea stăruitoare are mare putere.
Cu toate că de multe ori nu ştim nici măcar să ne rugăm, după cum spune la Romani 8:26b : „...căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar totuşi, Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite”.
Cu toate acestea, „rugăciunea fierbinte a celui neprihănit are mare putere”. Versetul 16b.
Nu pentru că ar avea cuvintele noastre putere în ele însele, ci pentru că Cel căruia Îi sunt adresate este puternic.

Rugăciunile noastre au putere pentru că Tatăl din cer răspunde.
„Când strigă un nenorocit, Dumnezeu din cer se apleacă să-i vină în ajutor”
Psalmul 40:1:„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a aplecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă, şi mi-a întărit paşii.”
Mi-a dat putere din puterea Sa.

Aşa a lăsat Domnul Dumnezeu, omului, metode de a ieşi din dificultăţi, de a ieşi din strâmtorare, de a căpăta putere de izbăvire.
Rugăciunea, este puterea care stă la îndemâna fiecăruia care crede!
Uneori, rugăciunea stă la îndemâna noastră ca leac de vindecare: „Este vreunul din voi în suferinţă? Să se roage! V. 13.

Îmi aduc aminte că în vremea stagiului militar am avut funcţia de instructor sanitar.
Şi în armată, soldaţii sufereau de multe ori.
Nu întotdeauna, însă aveam la îndemână medicamente.
Uneori foloseam pentru ameliorarea suferinţelor lor, apa rece.
Am avut un caz în care un soldat avea febră mare, tremura în pat şi am udat un cearceaf cu apă rece, şi după ce l-am stors l-am înfăşurat pe soldat în el. După un ceas m-am dus să văd ce face camaradul şi l-am găsit cu temperatura corpului normală.
Asta am avut la îndemână : apa rece.

Naaman , căpetenia oştirii împăratului Siriei, bolnav de lepră, a venit la Elisei ca să-l vindece de lepra lui.
Şi Elisei l-a trimis să se scalde de şapte ori în râul Iordan.
În apa rece.
O metodă simplă de vindecare. CREDINŢĂ ŞI APA RECE!

Astăzi Domnul ne pune la îndemână un lucru atât de simplu: RUGĂCIUNEA.
V-a spune cineva: eu nu ştiu să mă rog!
Nici nu-ţi cere Dumnezeu o mare ştiinţă în rugăciune.
În cuvinte sărace, în cuvinte slabe, vino înaintea Celui ce are toată puterea în cer şi pe pământ.
Pentru că rugăciunea, fie ea cât de simplă, este cheia care deschide toate cămările Harului divin şi a puterii nemărginite ale lui Dumnezeu.

Nu rugăciunea vindecă, nu rugăciunea izbăveşte pe cel nenorocit din necaz, ci Cel ce este la capătul rugăciunii, adică Domnul Dumnezeu.
Prin rugăiunea ta simplă, Domnul din cer poate să mute munţii din loc, sau poate să schimbe inimile semenilor noştri, sau poate aduce pacea în familii, în cartiere, în ţară.
Pentru că rugăciunea este sursa care pune în mişcare puterea lui Dumnezeu. Putere care se află şi la îndemâna ta!

De aceea te îndemn suflete drag, acuma după ce ai parcurs această pagină să te pleci pe genunchi înaintea Tronului de milă şi de îndurare al lui Dumnezeu şi cu cuvintele tale să ceri îndurarea Lui, nu înainte de aţi preda viaţa în mâna bună a Domnului.

Şi El, Domnul îţi făgăduieşte izbăvirea.
Vei vedea cu ochii tăi o mare biruinţă!

Nu te îngrijora!
Matei 6: 25-34
"De aceea vă spun: "Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului; ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuş vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
Aşa, că dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: "Ce vom mânca?" Sau: "Ce vom bea?" Sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?"
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostu cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.
Ajunge zilei necazul ei."

Iubite cititorule, aşa cum ne spune Domnul Isus în Cuvântul acesta, de multe lucruri ne îngrijorăm noi.
Uneori ne îngrijorăm de ce vom mânca, alte ori ne îngrijorăm de ce vom îmbrăca, alte ori ne îngrijorăm de lipsa banilor şi ne îngrijorăm, şi iarăşi ne îngrijorăm privind mereu în jos, de parcă am căuta în adânc pe cineva sau ceva să ne izbăvească.
Alte ori nu ducem lipsă de nimic şi avem totul deplin, şi totuşi ne îngrijorăm pentru că vrem mai mult.

Şi privind mereu în jos, uităm făgăduinţele nespus de mari ale lui Dumnezeu, şi apoi intervine îndoiala, desnădejdea şi uneori panica.
Şi Cuvântul lui Dumnezeu, în textul citit ne strigă parcă din înaltul cerului: „Priveşte aici”. Aici sunt! Priveşte aici sus!
De aici din cer îţi vine mântuirea şi izbăvirea şi ajutorul.
Nu mai privi în jos...
„Căuta-ţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu...”

Suflete dragi Domnului, ceea ce ne spune Cuvântul acesta este da şi amin, este adevărul ceresc.
Şi dacă nu vom căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, întotdeauna ne vom îngrijora de ceva.
Dar pentru cei ce caută împărăţia cerească şi Neprihănirea lui Dumnezeu, adică pentru cei ce au privirea aţintită la Căpetenia credinţei noastre, La Domnul Isus, pentru ei Cuvântul Domnului are făgăduinţe care risipesc orice fel de îngrijorare, de temere, de nelinişte.

De altă parte, îngrijorarea poate fi asemănată cu un balansoar, care toată ziua te ţine în mişcare , te leagănă toată ziua, dar care nu te duce nicăieri.
Aşa spune Cuvântul Sfânt în versetul 27:
„Şi apoi cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”
Nu vă îngrijoraţi, zice Domnul, priviţi, căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi de celelalte lucruri necesare vouă, Mă îngrijesc Eu.
Ba, încă spune Cuvântul Sfânt în Filipeni 4:7.”Că El ne va păzi inima şi gândurile în Isus Cristos, Domnul”, chiar în mijlocul strâmtorărilor, a necazurilor, a lipsurilor de tot felul, dar şi în belşug.
De ce?
Pentru că am căpătat trecere înaintea Tatălui ceresc.

Ai, suflete drag, îngrijorări în ziua aceasta?
Dacă da, atunci caută Împărăţia, şi ia de urgenţă legătuta cu Cel ce Şade pe Tronul Universului.
Ia de urgenţă legătura cu Tatăl şi El îţi va rezolva problemele, în Numele Scump al Fiului.
Este făgăduinţa Împăratului împăraţilor: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Adică toate celelalte lucruri de trebuinţă vieţii de zi cu zi vi se vor da ca bonificaţie.

Dragă cititorule, poate că până astăzi te-ai tot frământat şi nu ai găsit nici o soluţie pentru a ieşi din criză, astăzi te îndemn în Numele Domnului Isus să cauţi o biserică Evanghelică apropiată şi te interesezi cum poţi intra în legătură cu Domnul care are făgăduinţe atât de mari şi minunate.

Şi zic: Domnul să te binecuvinteze.

Gustă din bunătatea Domnului.

Psalmul 91.
"Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare, şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!"
Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.
El te va acoperi cu penele Lui, şi te va ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui.
Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare.
O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.
Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi.
Pentru că zici: "Domnul este locul meu de adăpost!"
Şi faci din Cel Prea Înalt turnul tău de scăpare, de aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
Căci El va porunci îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale; şi te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
Vei păşi peste lei şi peste năpârci, şi vei călca peste pui de lei şi peste şerpi.
"Fiindcă Mă iubeşte- zice Domnul- de aceea îl voi izbăvi; îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
Când Mă va chema, îi voi răspunde, voi fi cu el în strâmtorare,, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi, îl voi sătura cu viaţă lungă, şi-i voi arăta mântuirea Mea."

Iubite cititorule, am să-ţi spun un secret. Domnul este bun!
Bunătatea Lui a străbătut cerurile ţşi a ajuns până la noi.
Nu-l ştim numai noi şi toţi aceia care citesc Scriptura, Scrisoarea aceasta duioasă de dragoste a Domnului.
Domnul este bun!
Bunătatea Lui a străbărut cerurile şi a ajuns până la noi.
Bunătatea Lui poate ajunge şi la inima ta.
Deschide-o larg în timp ce citeşti pagina aceasta şi vei vedea rezultatul.
În Ps. 145:8-9 Cuvântul Sfânt spune:
„Domnul este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător ţi plin de bunătate.
Domnul este bun faţă de toţi, şi îndurările Lui se întind peste toate lucrurile Lui”.

Iubite cititorule, să ştii că Domnul este bun, şi bunătatea Lui nu este condiţionată de starea mea şi nici de starea ta.
El este neschimbat.
El, Domnul este bun chiar şi atunci când eu am fost rău şi neascultător.
El Acelaşi Dumnezeu bun, ca şi ieri şi astăzi şi mâine şi în vecii vecilor.

Şi vreau să vă mai spun ceva. Şi anume, faptul că în dragostea şi în bunătatea Lui, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a jertfit, a murit în locul nostru, atârnat pe lemnul crucii întere cer şi pământ în arşiţa Palestinei.

Mărturisesc faptul că n-am ştiut până acuma ce înseamnă arşiţa Palestinei, până în anul 2008 când am vizitat Ţara Sfântă, când doamna care ne era ghid turistic ne spunea dimineaţa: „să vă luaţi mâine dimineaţă când plecăm pe traseu, cuvoi apă şi şepci pe cap pentru că v-a fi foarte cald. Şi am întrbat: câte grade vor fi?
Şi ghidul îmi spunea 29 grade.
La început am râs. Şi i-am spus: tu, Roxana ştiii de unde venim noi, din România de la temperatura de 40 de grade, şi tu ne spui căva fi arşiţă?
Dar apoi am înţeles, atunci când am simţit pe pielea noastră.
Seara ajungeam la hotel epuizaţi din pricina arşiţei Palestinei.
Aşa am înţeles ce mult a suferit Domnul Isus pentru mine şi pentru tine.

El a murit dar, minune: Domnul nostru nu a rămas un Dumnezeu mort, ci a înviat din morţi şi este viu în vecii vecilor.
Glorie jertfei Sale.
Glorie Sângelui care a curs pentru noi.
Glorie Învierii Sale. Glorie prezenţei Sale.

Şi pentru că La-m primit pe El pe Domnul Cel înviat din morţi, în inimă ca Domn şi Mântuitor, suntem părtaşi ai naturii Sale divine.
În bunătatea Lui cea mare, Domnul ne-a făcut părtaşi vieţii Sale.
Părtăşia zilnică cu Domnul este vitală pentru mine şi pentru tine.
Despărţiţi de El suntem nu numai neputincioşi, dar suntem în mare pericol.
Pentru că aşa cum am citit în Psalmul acesta, pericolul pândeşte la tot pasul în jurul nostru. Săgeţi din toate direcţiile, ciume, molime, groază de vremuri care sunt, groază de vremuri care vin.
Dar cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt, cel ce are părtăşie cu Domnul în fiecare zi, el este la adăpost de orice rău.

Părtăşia cu Domnul în fiecare zi, îţi păstrează mintea sănătoasă.
Părtăşia de ficare zi cu Domnul îţi păstreată sufletul şi duhul sănătos şi liniştit.
Părtăşia cu Domnul în fiecare zi îţi păstrează tot trupul sănătos.
Părtăşia de fiecare zi cu Domnul îţi împrospătează viaţa şi-ţi păstrează gândurile curate în El, în Domnul...
Având părtăşie zi de zi cu Domnul Isus, chiar dacă trăieşti în trupul acesta de carne, nici molima nici ciuma nici săgeata nici laţul vânătorului nu te poate atinge, pentru că prin tine curge viaţă din viaţa Lui.

Prin noi curge viaţă îmbelşugată din Viaţa Domnului.
Noi nu mai suntem nişte oameni obişnuiţi ci suntem nişte oameni neobişnuiţi.
Pentrucă prin noi curge viaţă din viaţa Domnului.
Noi suntem mlădiţele care îşi trag seva din viţa nobilă, care are Numele cel mai frumos: ISUS!
Când ai părtăşie cu Domnul Cel bun, şi când stai sub ocrotirea Lui, atunci nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de molima care umblă în amiaza mare”.
Când satai în părtăşie cu Domnul Vieţii El, te face imun la boli, la necazuri, pentru că El este scutul nostru.
El este cetăţuia care ne ascunde până trece primejdia.
El Domnul ne dă sănătate trupului, sufletului dar şi minţii noastre.
El, Domnul Vieţii îţi dă viaţa.
Moartea nu mai are biruinţă asupra noastră pentru că El, Domnul este locul meu de adăpost.
Unsprezece mii de netăiaţi împrejur cu inima să cadă în jurul meu, răpuşi de criza financiară, de ciumă, de boli, de săgeţile celui rău, de mine nu se va atinge nimic, pentru că Domnul este scutul meu.
Şi chiar dacă se atinge boala de mine, prin rănile Lui sunt vindecat.
El te ocroteşte şi dacă Îl vei chema, nu numai că te va auzi, şi că te va asculta, dar îţi va răspunde.
Ştiţi de ce?
Pentru că Domnul este bun, şi bunătatea Lui a ajuns până la noi.
Primeşte-L în inima ta ca Domn şi Mântuitor, şi vei gusta din marea bunătate a Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Biruitor în rugăciune

Puterea de a rămâne lângă Domnul
Efeseni 6:10-18
"Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.
Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.
De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.
Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnzeu.
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.
Vegheaţi la aceasta, cu toată cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii."

Cuvântul lui Dumnezeu ne spune şi în textul de astăzi, faptul că o dată ce am părăsit tabăra lumii, prin pocăinţă, Cel rău a declanşază o luptă înverşunetă împotriva noastră.
El nu oboseşte luptând cu noi individulal, dar şi împotriva întregii turme a Domnului.
De ce? Pentru că defapt lupta celui rău este lupta împotriva Domnului Isus.
Şi pentru că noi suntem purtători de Cristos, el se luptă cu Cel pe care îl avem în inima noastră, împotriva Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.

Satan este hotărât să distrugă lucrarea lui Dumnezeu, de aceea „Dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8.
Şi cum puterea Diavolului este infinit mai mare decât a noastră şi pentru că ne aflăm într-un real şi continuu pericol, Domnul Dumnezeu ne-a dăruit o armă puternică, o armă foarte eficientă cu care vom birui ori de câte ori o vom folosi în această luptă.
„Căci”, spune Cuvântul Sfânt în versetul 12: „ noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”

Într-o luptă spirituală, într-o luptă neegală, într-o luptă grea şi de multe ori istovitoare, fără o armă pe măsură cu care să te poţi apăra, dar în acelaşi timp să poţi supune pe vrăşmaş, cu siguranşă vei fi un învins de la prima bătălie.
Tocmai de aceea Domnul Dumnezeu ne-a pregătit o armă formidabilă: RUGĂCIUNEA.

Pentru a putea „ţine piept”, pentru a ne „putea împotrivi” şi pentru a putea „sta în picioare”, Cuvântul Domnului ne spune în versetul 18, că trebiue să uzăm de această armă şi să: „Facem în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.” Şi apoi întăreşte acest lucru spunându-ne în continuare: „Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii.”
Oamenii în general au multe feluri de a chema în ajutor ceva sau pe cineva: unii au rugăminţi, alţii au incantaţii, alţi au invocări ale duhurilor , alţii apelează la semeni pentru că nici măcar nu îndrăznesc să acţioneze singuri, ş.a.
Dar nici una din aceste metode, nu cuprinde frumuseţea şi bogăţia de har pe care o cuprinde rugăciunea lăsată de Domnul Dumnezeu.
Nici una din aceste metode nu are în conţinut atâta putere biruitoare ca rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Iacov 5:16b.
Pentru că în rugăciune sunt cuprinse: Măreţia şi sfinţenia Domnului, mila şi harul Său, dragostea şi bunătatea Sa, dar şi purtarea Sa de grijă faţă de cel ce-L caută cu toată inima.

Domnul Isus îi învaţă pe ucenici să se roage, spunându-le: Când vă rugaţi, mai întâi să vă adresaţi Dumnezeului Celui viu şi să-L numiţi Tată, pentru că Duhul pus în voi vă dreptul acesta, să strigaţi: AVA, adică Tată. Romani 8:15.
Apoi să-L recunoaşteţi pe El singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute.
Să-L lăudaţi pentru ceea ce este El şi apoi să cereţi ajutor, sprijin în slăbiciuni, hrană pentru trup dar şi pentru suflet, biruinţă împotriva Diavolului. Şi toate acestea cu mulţumiri.

Prin rugăciune suntem apăraţi de atacurile Diavolului prin faptul că atunci când uzăm de acestă armă, ne îmbrăcăm şi cu armătura lui Dumnezeu:
Cu sfinţenie, neprihănire, cerând ca Sângele Sfânt al Domnului Isus să ne spele de orice păcat pe care-l mărturisim.
Cu adevărul, Cuvântul Sfânt,
Cu râvna Evangheliei păcii,
Cu încrederea că suntem ascultaţi şi ajutaţi în vreme de nevoie.
Aceasta înseamnă să ne împotrivim tari în credinţă Diavolului care va fugi de la noi. 1Petru 5:9.
Atunci când te rogi, defapt , te aşezi în braţele puternice şi ocrotitoare ale Tatălui tău care este în ceruri.

Când ucenicul Petru a fost încercat, atacat de Satan Domnul Isus a venit în apărarea sa în rugăciune şi-i spune: „Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu ţi se piardă credinţa.”
Alteori, când nici nu mai avem cuvinte să ne rugăm, spune Cuvântul Sfânt că Duhul Sfânt mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.
De ce? Pentru că Tatăl din cer veghează.

Biblia ne spune şi noi vedem faptul că suntem într-un război spiritual mare şi biruinţa noastă este pe genunchi folosind fără şovăire arma secretă: RUGĂCIUNEA.
Cineva spunea că: Satan râde de truda noastră şi îşi bate joc de înţelepciunea noastră, dar tremură atunci când ne rugăm.
Şi nu este de mirare pentru că prin rugăciune este declanşată împotriva lui puterea nemărginită a lui Dumnezeu.
Iar Satan nu are nici o putere.

Prin rugăciune propăşeşte împărăţia lui Dumnezeu şi prin rugăciune este distrusă împărăţia Celui Rău.
De aceea te invit suflete drag Domnului, să te apleci pe genunchi şi să te rogi cu toată inima şi cu toată încrederea că la capătul ei este Cel ce este Biruitorul, Isus Cristos, care te ascultă ţi îţi vine în ajutor.

Isus te iubeşte

Isus Domnul te iubeşte!

„Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis:”Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?” „Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” Ioan 8:10,11.
În lumea aceasta prin care călătorim pentru o vreme, întâlnim tot felul de oameni: unii cu feţele crispate, alţii cu inima neagră, plină de ură, oameni acuzatori, defăimători, mincinoşi, iubitori de sine.
Şi toate aceste stări le descarcă asupra semenilor lor.
Dar astăzi vă aduc o veste îmbucurătoare şi anume faptul că în mijlocul nostru a coborât din ceruri Însuşi Domnul Isus, Mântuitorul care nu ne acuză şi nu ne priveşte pe nici unul cu mânie, ci dimpotrivă ne spune cu duioşie: „Te iubesc cu o iubire veşnică”. „Am luat asupra Mea păcatele tale”.
„Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Ioan 8:7b.
„Şi să ştii că cel ce aruncă cu pietre în tine, Mă loveşte pe Mine.”
„Femeie, nu te osândesc, du-te şi să nu mai păcătuieşti.” Ioan 8:11b
Cititorule iubit, este incontestabil faptul că Domnul Dumnezeu ne iubeşte cu o iubire veşnică.
Pentru că suntem creaţia mâinilor Sale.
Suntem creaţi „Din El, prin El, şi pentru El”, conform Cuvântului Sfânt.
Suntem creaţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Nu suntem la voia întâmplării şi nici nu suntem lăsaţi în voia celor răi pentru că Tatăl din cer ne preţuieşte, ne adoră, ne iubeşte.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singuril Său Fiu ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16.
Să ştii suflete drag, oricine ai fi, că ai preţ în ochii Domnului.
Suntem speciali şi iubiţi de Tatăl pentru că suntem răscumpăraţi în jertfa Fiului Sfânt.
El, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu S-a coborât din cer la noi, ca să ne salveze de la moarte, pentru că îi suntem dragi.
Oricine ai fi, oriunde ai fi, să ştii că Domnul te iubeşte şi a murit şi pentru tine.
De aceea te invit în Numele scump al Mântuitorului Isus să te apropii de El, să-ţi ceri iertare pentru păcatele săvârşite înaintea Lui, cu voia sau fără de voia ta, să-L primeşti în inima ta ca Domn şi Mântuitor.
Şi vei fi salvat de la moarte prin Sângele Sfânt care a curs şi pentru tine acum două mii de ani.
Isus te iubeşte.
Iubeşte-L şi tu, şi vei fi mântuit.
"Iubiţi pe Domnul, toţi cei iubiţi de El. Căci Domnul păzeşte pe cei credincioşi, şi pedepseşte aspru pe cei mândri." Psalmul 31:23.

Căutaţi mai întâi Împărăţia cerului

Matei 6: 31-33
Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: „Ce vom mânca?” sau: „Ce vom bea?” sau cu ce ne vom îmbrăca?”
Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.”
Dragă cititorule, ascultă-mă cu atenţie şi îţi voi descoperi cuvintele Mântuitorului, cuvinte de îmbărbătare, cuvinte de încurajare, într-o lume tot mai coruptă, tot mai nesigură.
Într-o lume în care oamenii nu mai găsesc busola şi vasul în care călătoreşte este parcă, în derivă gata să se zdrobească de stânca întunericului. Nimeni nu poate tăgădui faptul că omul se îngrijorează de foarte multe ori şi de foarte multe lucruri.
Ne îngrijorăm de starea noastră de sănătate;
Ne îngrijorăm de starea de sănătate a dragilor noştri;
Ne îngrijorăm de facturile pe care trebuie să le plătim;
Ne îngrijorăm de ce vom mânca mâine;
Ne îngrijorăm de ce vor face copiii noştri şi multe alte îngrijorări ne fac să ne gârbovim de multe ori sub povara lor.
Dar astăzi Cuvântul Domnului aduce sufletelor noastre un licăr de lumină şi un strop de pace.
În Cuvântul pe care l-am citit, Domnul Dumnezeu vrea să ne aducă linişte şi încredere sufletului nostru.
Domnul Dumnezeu din cer, care vede nevoile şi dorinţele noastre, ne spune prin Duhul Sfânt: „Nu vă îngrijoraţi de nimic. Tatăl vostru cel ceresc, ştie că aveţi trebuinţă de ele. Voi căutaţi, apropiaţi-vă de împărăţia cerului şi toate acestea vi se vor da pe deasupra.”
Suflete dragi Domnului, Cuvântul pe care l-am citit este Da şi Amin, pentru că este rostit de însuşi Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul sufletelor noastre.
Dacă te încrezi în Domnul şi în făgăduinţele Lui nu mai ai de ce să te îngrijorezi pentru că preia El, Domnul, toate sarcinile, toate poverile de pe umerii tăi.
Dacă umbli la pas cu Domnul Isus în Împărăţia Sa, atunci nu mai ai de ce să te îngrijorezi pentru că îţi poartă El de grijă.
El ştie când îţi este foame şi îţi pregăteşte mâncarea, El ştie când îţi este sete şi îţi potoleşte setea, El ştie când ai nevoie de îmbrăcăminte şi ţi le pregăteşte pe toate ca în somn.
Neamurile se frământă, cei ce nu sunt ai Domnului se îngrijorează.
Dar cei ce sunt ai Domnului sunt binecuvântaţi cu belşugul harului Său.
Cei ce caută mai întâi, cu tot dinadinsul, Împărăţia cerurilor, şi Neprihănirea lui Dumnezeu, adică cei ce-L caută pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, ei au o promisiune sfântă: „Lor, Domnul le dă pâinea ca în somn, dar şi celelalte lucruri de trebuinţă pe deasupra.”
Lor, Domnul le dă linişte şi pace cu privire la ziua de mâine.”
Pentru că El, Însuşi îngrijeşte de toate nevoile.
Şi apoi să ştiţi că îngrijorarea este ca un balansoar care te ţine în mişcare, (te poartă înainte şi înapoi), dar care nu te duce nicăieri, pe când încrederea te duce în cer.
Cine se încrede în Domnul şi în făgăduinţele Sale are viaţa veşnică prin jertfa de la Calvar.
Duhul Sfânt ne spune în în cuvintele de mai sus: „Căutaţi împărăţia, încredeţi-vă în Împăratul şi toate cele de trebuinţă vă vor fi date.”
Şi eu întăresc Cuvântul acesta, spunându-vă bazat pe credinţa din inima mea şi pe experienţa cu Domnul meu, că merită să cauţi Împărăţia cerurilor şi merită să-L cauţi pe Mântuitorul.
De aceea te îndemn, dragă cititorule, ascultă de glasul Duhului Sfânt şi caută-L pe Domnul Isus Fiul lui Dumnezeu, primeşte-L în inima ta ca Domn şi Mântuitor şi El va purta grija ta şi a dragilor tăi.
Nu este promisiunea mea ci este promisiunea Lui.

veniţi la ape

Isaia 55:1,6

„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!
Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L, câtă vreme este aproape!”
Nu ştiu dacă şi mâine va fi o zi de har, dar astăzi, Duhul Sfânt ne face două invitaţii deosebite.
Două invitaţii urmate de belşug de binecuvântare pentru toţi aceia care răspund chemării divine.
„Voi cei însetaţi, în orice număr aţi fi, veniţi la ape...”
Voi cei ce sunteţi însetaţi după mântuire, veniţi să beţi, zice Domnul, din izvorul pe care L-am deschis pentru voi.
Izvor de viaţă, şi nu de moarte!
Veniţi toţi, şi cei săraci, şi cei bogaţi, şi cei mici şi cei mari, şi cei de sus şi cei de jos veniţi şi Eu, zice Domnul vă voi sătura sufletele cu bucate alese, cu bucate cereşti.
Fără bani! Plata am făcut-o Eu, zice Domnul!
Am plătit totul la Golgota!
Voi veniţi şi mâncaţi pe săturate!
Veniţi, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă la masa Mea zice Domnul Oştirilor!
Nimeni să nu întârzie!
Poetul spune: „Vino la apa vieţii,
Setos, ostenit şi slab;
Vino, că nu în zadar vii,
Aici vei afla repaus...”
„Căutaţi-L pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape”!
Astăzi, Domnul este aproape. Astăzi poţi să-L găseşti!
Mâine nimeni nu-ţi poate garanta lucrul acesta!
Astăzi, eşti aici în prezenţa Lui, nu rata ocazia!
Cheamă-L lângă tine. Apucă-te de poala hainei Lui.
Astăzi, câtă vreme eşti în viaţă, poţi fi aproape de Domnul. Mâine cine ştie? Ştie cineva, ce va fi mâine?
Nu amâna! Spune-I Domnului: Da Doamne, vreau să mănânc pâine cerească şi vreau să beau din al Tău izvor de viaţă.
Îţi mulţumesc Domnul meu pentru că ai cheltuit pentru mine.
Îţi mulţumesc Domnul meu că ai plătit cu viaţa Ta, pentru ca eu să trăiesc.
Veniţi şi cumpăraţi, fără bani şi fără plată.
Toate cheltuielile au fost făcute la Golgota. A plătit Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
Acelaşi poet spune: „Vino la acest izvor sfânt,
Vindecare vei primi.
Vezi, izvorăşte viaţa,
Bea, că fericit vei fi.”

Smeriţi înaintea Domnului
Iacov 4:1-17 (10)
Versetul 10: ..."Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa."...
În Sfânta Scriptură găsim mulţi bărbaţi cu numele de Iacov, pentru că era un nume comun în poporul lui Dumnezeu. Dar sunt câţiva oameni cu numele acesta, de care Dumnezeu S-a folosit în mod special, dealungul timpului.

Astfel, întâlnim pe Iacov fiul lui Isac şi al Rebecăi, fratele geamăn al lui Esau, care prin vicleşug a luat dreptul de întâi născut şi apoi binecuvântările care de drept i se cuveneau lui Esau, ca întâi născut.

În Noul Testament, întâlnim pe Iacov unul din primii ucenici ai Domnului Isus, el era se pare frate cu apostolul Ioan; amândoi fiind fiii lui Zebedei.

Apoi întâlnim pe Iacov fiul lui Alfeu, el era unul din cei doisprezece apostoli ( Matei 10:3); se presupune că era fratele lui Levi, adică Matei evanghelistul.
Şi mai întâlnim pe Iacov, dar nu în ultimul rând, fratele Domnului Isus, cel mai mare dintre cei patru fraţi pe care I-a avut Domnul Isus.

În timpul vieţii Mântuitorului, Iacov nu credea în divinitatea fratelui său Isus; Ioan 7:5; însă după învierea Domnului, Iacov devine unul dintre ucenicii Săi; aşa găsim scris la Faptele Apostolilor 1:14.

Iacov fratele Domnului Isus Cristos, scrie această epistolă, spre sfârşitul vieţii sale, după ce păstorise Biserica din Ierusalim timp de 30 de ani, către evreii credincioşi din diaspora, adică pentru evreii creştini răspândiţi peste graniţele Israelului, aşa cum spune el însuşi în Cap. 1:1b. „...către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate...”.
El, se prezintă pe sine, foarte simplu, dând dovadă de multă smerenie, neprefăcută, înaintea oamenilor, dar şi înaintea lui Dumnezeu.

Aşa îşi începe epistola, cu aceste cuvinte: „Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos”.
Putea Iacov să se laude, şi să scrie: „ Ştiţi cine sunt eu? Eu sunt fratele lui Isus! Eu sunt fratele Aceluia pe care voi La-ţi omorât dar care a înviat din morţi!
Avem aceeaşi mamă!
(Am avut noi nu demult, într-o zi de joi, ca temă a rugăciunii: dragostea nu se laudă!)

Iacov, fratele Domnului, ne dă un exemplu practic în sensul acesta, el nu se laudă,(deşi avea cu ce), preferă să rămână la cele smerite şi scrie: Eu sunt rob din dragoste al Celui ce este Mesia! Eu sunt slujitorul Domnului Isus; nici măcar nu spune Fratele meu!

De pe poziţia aceasta de smerenie totală, Iacov poate să scrie creştinilor evrei din diaspora, dar nu numai lor, să ceară întotdeauna înţelepciune de la Dumnezeu, să facă faptele bune ale credinţei şi să păstreze o religie curată, adică o credinţă curată înaintea Domnului.

Apostolul Iacov, ne îndeamnă în mod deosebit să cerem înţelepciune de la Dumnezeu, pentru că înţelepciunea pe care o dă El, aşa cum spune în Cap. 3:17: „este mai întâi curată, apoi paşnică, este blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, este fără părtinire şi nefăţarnică”.
Pentru a primi această înţelepciune, spune apostolul, în versetul 8,” Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi...”.

Cât de preţioasă este această făgăduinţă a lui Dumnezeu : „El se va apropia de voi”
Pentru că atunci când te apropii de Domnul, El se apropie de tine şi atunci ispitele pot fi biruite, oricare ar fi ele, întristările dispar, şi bucuria pune stăpânire pe tine.
Când te apropii de Domnul, puterea Satanei este zdrobită, pentru că el nu poate locui lângă Domnul Isus, Cel ce l-a biruit pe Golgota.

Apropiaţi-vă de Dumnezeu!
Când stai lângă Domnul, cu El eşti în siguranţă!
Săgeata care zboară ziua nu te va atinge, nici ciuma care umblă în întuneric, nici molima care bântuie ziua în amiaza mare! Psalmul 91.
O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta (unsprezece mii să cadă răpuşi în jurul tău de toate acestea), dar de tine nu se va atinge nici un rău. Pentru că Domnul stă lângă tine! El este scutul, pavăza, turnul de scăpare.

Domnul Isus niciodată nu trădează!
Spune apostolul Pavel în 2 Timotei 4...,”Toţi m-au părăsit, însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit”.
„Apropiaţi-vă de Domnul şi El se va apropia de voi”
Versetul 7:” Supuneţi-vă lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”!

Când te apropii de Domnul, când te supui voii Lui, poftele firii le poţi birui, geloziile dispar din inima ta, luptele, certurile, nu-şi mai au rostul şi nu le mai doreşti, mândria n-o mai iubeşti, şi vrei să rămâi smerit lângă Domnul tău.
Ştiţi de ce? Pentru că Însuşi Domnul se apropie de tine şi ridică un steag de biruinţă, iar vrăşmaşul fuge la vederea lui!
Pentru că Domnul este Biruitorul, noi suntem mai mult decât biruitori prin El!

Dumnezeu e steagul meu!
Apropiaţi-vă de Dumnezeu, dar nu ori cum!
Nu unul prin stânga şi altul prin dreapta, nu unul într-o parte şi altul în altă parte, nu uitându-te de sus spre fratele tău, spre sora ta pentru care a murit Cristos la fel ca şi pentru tine, nu cu un aer de mândrie, ci smerit, răspunzând rugăciunii Domnului Isus din Ioan 17:21: „Mă rog, ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să Mă vadă pe Mine în ei; şi să fie biruitori”! Amin!

Spunea cineva că nu putem să venim la aceeaşi cruce, fără ca inimile noastre să fie una, răspunzând astfel rugăciunii Domnului.
Apropiaţi-vă de Dumnezeu, „şi fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi” Filipeni 2:3.

Filipeni 3:12 „Îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate şi smerenie”!
De ce insistă Cuvântul lui Dumnezeu în această învăţătură?
Pentru că zice Domnul în Isaia 57:15 „Eu locuiesc în locuri înalte, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit”!

În versetul 5, fratele Iacov ne spune: „ Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru sine”.Nu! Nu degeaba vorbeşte Domnul prin Scriptură!
Pentru că o inimă împărţită nu-I este pe plac lui Dumnezeu.

Prietenia cu lumea este o urâciune înaintea domnului;
Şi poftele care se luptă în mădularele noastre;
Şi ura care ucide;
Şi pizmuirile su geloziile;
Şi luptele personale;
Şi sufletele curvare;
Şi mândria;
Ş.a.
Toate acestea sunt împotriva lui Dumnezeu şi vin de la cel rău;
Şi Domnul spune în versetul 7...”Supuneţi-vă lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi”. „ Apropiaţivă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi”.

ŞI acum, fraţi şi surori în Domnul Isus, ce învăţăm din toate aceste lucruri pe care le-am auzit până aici?
Să-L iubim pe Dumnezeu şi să ne apropiem de El cu toată inima noastră.
Pentru că sufletul care-L iubeşte pe Dumnezeu, şi se apropie de El, primeşte putere prin Duhul Sfânt de a birui ispitele şi puterea celui rău este zdrobită!

Lecţia aceasta este îndemn la cercetare lăuntrică.
Şi cine se cercetează şi îşi simte propria primejdie, veghează ca nu cumva să întristeze pe Duhul Sfânt.

Ştiind că cel rău, stă la pândă să prindă în laţul său chiar şi pe cei aleşi, zic, dar, ca Domnul să ne ajute, nu numai să ne apropiem de Dumnezeu, dar rămânem în prezenţa Sa, în Lumina Sa, pentru că numai aşa, vom fi la adăpost de uneltirile Scămosului!
Amin!

Răspunsul lui Dumnezeu!

„Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina descoperirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: Harul Meu îţi este deajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită...”!
Se spune că Dumnezeu răspunde rugăciunilor în cel puţin şase feluri:
1 O! De câtă vreme aştept să-mi ceri lucrul acesta.
2 Da, îţi rezolv problema, dar nu chiar acum
3 Nu! Lucrul acesta nu ţi-l dau pentru că te preţuiesc şi te iubesc prea mult.
4 Da, dar nu aşa cum îmi ceri tu, nu aşa cum vrei tu.
5 Da, dar nu atât de puţin cum ceri tu.
6 Nu! Până când nu te lepezi de păcat.
Cuvântul Domnului spune în Ps. 135:7 câ Domnul Dumnezeu are în cămările Lui chiar şi apele şi vânturile şi toate bogăţiile pe care este gata să le dea cu măsură fiecărui copil al Său care cere cu credinţă.
Atâtea lucruri bune, atâtea lucruri la care nici nu ne-a gândit până acuma, Domnul Dumnezeu le are în cămările Lui şi abia aşteaptă să I le cerem.
De aceea uneori la rugăciunile noastre Domnul răspunde pe loc, zicând: O, de câtă vreme aştept să-Mi ceri lcrul acesta.
Atunci când Dumnezeu spune: mai aşteaptă puţin. Nu îţi rezolv problema chiar acuma, atunci Domnul Dumnezeu vrea să învăţăm faptul că suntem dependenţi de El. Şi că fără El nu suntem nimic, şi nici nu putem să facem nimic.
Uneori când venim înaintea Domnului în rugăciune şi-I cerem tot felul de lucruri care la prima vedere ni se par bune, dar în final s-ar putea să ne dăuneze, Înţelepciunea lui Dumnezeu care este mai presus de înţelepciunea noastră spune cu milă: NU, te iubesc prea mult.
Nu pot să-ţi dau lucrul acesta pentru că te-ar pierde şi Eu te preţuiesc prea mult, Mi s-ar rupe inima.
Uneori cerem în rugăciuni, lucruri care nu sunt tocmai bune pentru noi şi atunci Domnul Isus spune cu duioşie: Vei primi dar nu aşa cum ai cerut, vei primi puţin, sau chiar cu totul diferit.
Şi nouă ni se pare că Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor noastre.
Alteori cerem lucruri bune şi corecte şi chiar plăcute Domnului şi totuşi răspunsul să fie diferit. De ce?
Pentru că Domnul Dumnezeu ştie mai bine ce este bun pentru noi şi răspunsu la rugăciunile noastre este de multe ori acesta: Da, îţi dau lucrurile pe care le-ai cerut, dar nu aşa cum Mi-ai cerut, ci îţi dau mult mai mult.
Numai vezi să nu te îngâmfi.
Vezi să nu te umfli de mândrie.
Aşa cum poate Pavel ar fi făcut , văzând descoperirile făcute de Domnul lui.
Nu de puţine ori Domnul răspunde rugăciunilor noastre asfel. Nu, până când nu te lepezi de păcatul acesta, nu-ţi dau ceea ce ceri.
De aceea trebuie să ne cercetăm şi să aducem la cunoştinţa Domnului toate fărădelegile noastre, şi cele cu voia şi cele fără de voia noastră, ca Sângele Mielului să le spele şi astfel să căpătăm trecere înaintea Domnului.
La rugăciunea lui Pavel, Domnul a răspuns simplu: „NU! Harul Meu îţi este deajuns...!
Dumneuzeu din cer a îngăduit ţepuşul în „carnea „ lui Pavel pentru ca să-l ţină smerit la picioarele Lui şi să-i arate că Harul, nu este un lucru de apucat, ci este o mare binecuvântare chiar şi pentru cei ce trec prin lipsuri, nevoi, necazuri.
Pavel a învăţat lucrul acesta şi a ajuns să spună în versetul 10: „...simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Cristos, deoarece atunci sunt tare când se arată Harul în slăbiciunile mele!”
Fraţi şi surori, nădejdea noastră nu trebuie să stea în rugăciune ci în Cel ce este deasupra rugăciunii, în Dumnezeu.

Numeri 13:25, 26,32-33
"S-au întors de la iscodirea ţării după partruzeci de zile împlinite. Au plecat şi au ajuns la Moise şi la Aaron, şi la toată adunarea copiilor lui Israel, la Cades, în pustia Paran. Le-au adus ştiri, lor şi întregii adunări, şi le-au arătat roadele ţării...Şi au înegrit înaintea copiilor lui Israel ţara pe care o iscodiseră. Ei au zis: "Ţara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim este o ţară care mănâncă pe locuitorii ei: toţi aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă.
Apoi am văzut în ea pe uriaşi, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriaşilor: înaintea noastră şi faţă de ei parcă eram nişte lăcuste."
După ce Domnul Dumnezeu a promis Ţara Canaanului poporului sfânt;
După ce i-a vorbit de bine despre ţara făgăduinţei şi i-a prezentat-o în chip minunat, i-a zis lui Moise: Versetul 1: Moise, uite, trimite nişte oameni ca să crceteze ţara pe care am făgăduit-o tatălui tău Avraam, ca să nu te mai îndoieşti de cuvintele Mele nici tu şi nici poporul tău.
Şi Moise a ascultat.
Numai că iscoadele, după ce au stat patruzeci de zile în Canaan, şi după ce au văzut cu ochii lor bogăţiile pe care Domnul Dumnezeu le pregătea pentru popor, au venit în faţa lui Moise şi au început să înegrească ţara, adică să vorbească de rău ceea ce Dumnezeu vorbise de bine.
Au adus veşti descurajatoare, ca să înmoaie inima poporului.
Ţara despre care Domnul le spusese că are râuri de miere şi lapte, adică belşug de binecuvântare, ţara din care iscoadele au mâncat pe săturate patruzeci de zile, au zis în auzul întregului popor:
Ţara aceasta nu este aşa cum ne spunea Domnul despre ea.
Nu este pomul la care să mergi cu sacul.
Asemenea iscoade sunt şi în vremea noastră.
Iscode care zic: nu mai vindecă Domnul!
Nu mai răspunde Domnul rugăciunilor. Ce atâta rugăciune?
Sunt iscoade care zic: Nu vedeţi că nu se mai întâmplă nici o minune?
Sunt iscoade care nu mai văd lucrarea lui Dumnezeu.
Eu una ştiu: Şi anume, că Domnul pe care noi Îl slujim este acelaşi ieri astăzi şi în vecii vecilor.
El şi astăzi vindecă boli incurabile la oameni, şi astăzi mută munţii de probleme din faţa noastră ca noi să trecem biruitori şi fără mari eforturi, şi astăzi Domnul, nimiceşte uriaşii din faţa noastră.
Nu trebuie decât să ne încredem cu toată inima în făgăduinţele Sale.

Dialog cu Dumneuzeu!
Genesa 3:8-12
"Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei: şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: "Unde eşti?"
El a răspuns: "Ţi-am auzit glasul în grădină; şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns."
Şi Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ţi-a spus că eşti Gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?"
Omul a răspuns: "Femeia ppe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat."
Încă de la început, Scriptura ne descoperă un lucru extraordinar. Şi anume faptul că Domnul Dumnezeu obişnuia să coboare din cer şi să se întâlnească cu primii oameni creaţi, cu Adam şi Eva, în fiecare zi, în grădina în care îi aşezase.
Versetul 8 partea de la început: „Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei...”
Adică atunci când ieşeau la plimbare pe aleile Grădinii, venea şi Domnul, Creatorul pentru ca să poarte un dialog cu făptura mâinilor Sale.
Domnul Dumnezeu îţi păstrează şi astăzi bunul obicei de a coborî pe pământ ca să stea de vorbă cu creatura Sa, cu omul.
Numai că de data aceasta Domnul Dumnezeu nu se mai plimbă pe aleile, „străzile”, pline de „murdărie”, de păcat la tot pasul, ci Domnul cheamă oamenii în locuri sfinţite de El, în Biserici, în Case de rugăciune.
Pentru că aşa ne spune Domnul Isus, Mântuitorul în Evanghelia după Matei 18:20: „Căci acolo unde se adună doi sau trei în Numele Lui este şi El în mijlocul lor”.
Însă ceea ce s-a întâmplat în Grădina Edenului, ne învaţă un lucru deosebit, şi anume faptul că dialogul, starea de vorbă cu omul, este iniţiativa lui Dumnezeu.
Domnul Dumnezeu este cel ce vine „în răcoarea zilei” şi cheamă pe Adam şi pe Eva.
Când simţi nevoia să te rogi, să stai de vorbă cu Domnul Dumnezeu, defapt, El îţi stârneşte această dorinţă, şi te invită cu duioşie să vii să stai de vorbă cu El.
Ce înseamnă aceasta? Este faptul că rugăciunea este relaţia iniţiată de Creator.
Textul de astăzi ne mai învaţă un lucru:
Anume, că după ce au păcătuit, Adam şi Eva nu au mai îndrăznit să vină înaintea Domnului. În loc să dea fuga să se întâlnească cu Prietenul lor drag, mai degrabă se ascund printre tufişuri, pentru că se simţeau vinovaţi şi le era ruşine.
Păcatul primar a ridicat un zid de despărţire între om şi Dumnezeu.
Ruşinea a luat locul prieteniei cu Dumnezeu.
Şi lucrul acesta se întâmplă până în zilele noastre, păcatul îl îndepărtează tot mai mult pe om de Dumnezeu.
Şi atunci când cineva strigă după ajutor din depărtare, şansele ca el să fie auzit sunt tot mai mici.
Iar cu siguranţă păcatele nemărturisite şi persistenţa în starea de păcat neutralizează orice rugăciune şi dialogul nu mai are loc.
Pentru că Domnul Dumnezeu nu poate să se uite la păcat şi să binecuvinteze în acelaşi timp pe păcătos.
Nu poate Domnul Dumnezeu să se uite la păcat şi în acelaşi timp să stea de vorbă cu omul păcătos.
De aceea te invit, suflete drag, să te apropii de Domnul Isus, Mântuitorul lumii, să-ţi mărturiseşti păcatul, să-ţi ceri iertare şi El, Fiul lui Dumnezeu care S-a dat la moarte pentru tine, te va ierta negreşit te va spăla în Sângele Lui Sfânt care a curs la Golgota şi te va primi cu multă bunăvoinţă în braţele Sale de Dumnezeu.
Să ştii că aşa ca în cazul dialogului în rugăciune şi în cazul păcatului tot iniţiativa lui Dumnezeu a fost pentru reabilitarea omului.
Isaia ne spune în capitolul 53:3-5 : „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
Totuş, El suferinţele noastre le-a purtat, şi suferinţele noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”
Încă din Eden, dorinţa fierbinte a lui Dumnezeu este aceea de a sta de vorbă şi de a se îngriji de făptura mâinilor Sale.
El, Domnul doreşte şi astăzi să te însoţească în plimbarea pe care o faci.
De aceea te invit, ca atunci când Domnul va coborâ la tine, poate chiar în timpul cât citeşti această pagină, să-I spui un „Bun venit”, şi să-i descarci povara inimii tale la picioarele Sale.
Încheie deasemenea, ziua într-o plimbare cu Isus Domnul. Vorbeşte cu El aşa cum ai vorbi cu un prieten intim.
Spune-I Lui toate biruinţele tale, toate eşecurile pe care le-ai avut, spune-I dorinţele tale într-o rugăciune fierbinte, sinceră şi destinsă.
Şi cu siguranţă vei simţi alinare pentru sufletul tău şi vei primi binecuvântări pe care nici nu le-ai sperat.

Biruinţa în rugăciune!

Exod 17: 8-16
"Amalec a venit să bată pe Israel la Refidim. Atunci Moise a zis lui Iosua: "Alege nişte bărbaţi, şi ieşi la luptă împotriva lui Amalec, iar eu voi sta mâine pe vârful dealului cu toiagul lui Dumnezeu în mână."
Iosua a făcut ce-i spusese Moise, şi a ieşit să lupte împotriva lui Amalec. Iar Moise, Aron şi Hur s-au suit pe vârful dealului.
Când îşi ridica Moise mâna, era mai tare Israel; şi când îşi lăsa mâna jos, era mai tare Amalec.
Mâinile lui Moise fiind trudite, ei au luat o piatră, au pus-o sub el, şi el s-a aşezat pe ea. Aron şi Hur îi sprijineau mâinile, unul deoparte, iar altul de alta; şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui.
Şi Iosua a biruit pe Amalec şi poporul lui, cu tăişul săbiei. Domnul a zis lui Moise: " Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte, şi spune lui Iosua că voi şterge pomenirea lui Amalec de sub ceruri."
Moise a zidit un altar, şi i-a pus numele: "Domnul steagul meu". "Jehova- Nisi".
El a zis: "Pentru că şi-a ridicat mâna împotriva scaunului de domnie al Domnului, Domnulo va purta război împotriva lui Amalec, din neam în neam!"
Dacă citim scriptura vom descoperi faptul că Dumnezeu ne învaţă uneori moduri de viaţă, moduri de trăire cu El, care ne surprind.
Uneori, Domnul ne lasă să trecem prin locuri şi situaţii care ne înfioară.
De exemplu, Pe Asaf, Domnul l-a lăsat , aşa cum spune chiar el în Psalmul 73: 21: „să i se amărască inima şi să simtă, parcă, o străpungere în măruntaie...” atunci când se uita doar în jos şi spre cei răi cărora le mergea aşa de bine. Mă simţeam, zice Asaf, „ca un prost şi fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta Doamne”.
Dar apoi am ridicat privirea în sus, am privit spre Domnul şi Dumnezeul meu şi mi-am dat seama că izbăvirea vine de la Tine Doamne. Şi Tu Te-ai aplecat spre mine şi „M-ai apucat de mâna dreaptă; mă călăuzeşti cu sfatul tău şi mă vei primi în slavă.”
El te lasă uneori să treci prin Valea umbrei morţii, alteori prin Valea plângerii pentru ca văzându-te înconjurat de nenorociri, văzându-te înconjurat de ciumă şi de pustiirile ei să strigi după ajutorul Său. Şi El să transforme valea plângerii într-un loc plin de izvoare, şi valea umbrei morţii într-un munte al vieţii.
Pe Lazăr l-a lăsat Domnul Isus să moară şi apoi S-a dus la mormântul lui ca să-l scoale din morţi, cu toate că surorile lui trimiseseră la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav.”Ioan 11:3b.
Pe Daniel, Domnul l-a lăsat să petreacă o noapte întreagă într-o groapă cu lei înfometaţi. Dar le-a încleştat fălcile, astfel ca nici mâr să nu poată spune.
Sau altădată, aşa cum citim în textul de mai sus, Domnul Dumnezeu îngăduia înfrângerea poporului său în lupta cu vrăşmaşii.
Când mâinile lui Moise erau ridicate spre cer, în semn de strigăt după ajutor, Israel câştiga bătălia, iar atunci când Moise lăsa mâinile jos, bazându-se pe puteri omeneşti, pe strategii omeneşti, atunci vrăşmaşul câştiga.
Oare de ce îngăduia Domnul toate aceste lucruri?
Răspunsul îl găsim în Scriptură, unde se spune că deşi Domnul Dumnezeu este Atotputernic şi Atotcunoscător şi că poate să facă orice vrea, totuşi El doreşte foarte mult să acţioneze, El doreşte foarte mult să lucreze ca urmare rugăciunilor noastre.
Prin exemplul oferit de textul citit, Dumnezeu ne învaţă că rugăciunea are mare putere şi că este urmată întotdeauna de biruinţă.
Când credincioşii „ridică mâini curate spre cer” aşa cum spune Scriptura în 1 Timotei 2:8, biserica se întăreşte şi Cel rău care se luptă cu înverşunare împotriva ei nu are nici o izbândă.
Pentru că la capătul rugăciunii este întotdeauna Cel ce a biruit lumea, A biruit moartea şi A biruit pe Satan la Crucea de pe Golgota.
Numele lui este Isus şi este Domnul.
Când poporul Domnului ridică mâini curate spre cer în rugăciune, Cel rău împreună cu batalioanele lui de argaţi bat în retragere, întocmai cum se întâmpla în vremea lui Moise.
„Pentru că mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit” Iacov 5:16b.
Rugăciunea celor neprihăniţi este atât de importantă înaintea lui Dumnezeu încât atunci când ne rugăm, cerul se pune în mişcare, mâna Domnului intră la lucru şi vrăşmaşul cade fără nici o putere, oricare ar fi el.
Prin aceasta dă Domnul cinste copiilor Săi, prin faptul că ascultă rugăciunile şi acţionează în urma lor.
Domnul nu lucrează la voia întâmplării.
El lucrează sigur şi precis.
El, Domnul are ţintă când lucrează. Şi ţinta eşti tu, şi ţinta sunt eu.
De aceea vă îndemn cu toată inima, căutaţi-L pe Domnul În rugăciune.
Cu nici un chip nu trebuie să ne punem încrederea în născociri omeneşti şi nici în basme închipuite, sau obiceiuri, sau datini strămoşeşti, sau puteri omeneşti.
Ci încrederea noastră să fie fără nici o şovăire în Domnul care zice: „Aşa vorbeşte Domnul”.
„În vremea din urmă voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea.”
Eu cred din toată inima, bazându-mă pe scriptură, dar şi pe semnele din jurul nostru, că trăim zilele acestea despre care vorbeşte Domnul aici în cartea profetului Ioel 2: 28,29.
De aceea vă îndemn să vă puneţi încrederea în Domnul Dumnezeul cerului şi al pământului, de El să vă agăţaţi cu toată inima şi să strigaţi mereu la El după ajutor.

În cadrul Bisericii Betel Bucureşti, Joi 06. Ianuarie 2011, o dată cu sărbătoarea Botezului Domnului Isus, au mărturisit credinţa în Domnul, 19 suflete şi au fost botezate în Numele Tatălui al Fiului şi al Duhului Sfânt, conform cu versetul 16 din Evanghelia după Marcu cap. 16 unde se spune: "Cine crede şi se botează, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit."

Botezul lui Isus Matei 3:13-17.
"Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească. "Eu", zicea el, "am trebuinţă să fiu botezat de tine, şi Tu vii la mine?"
Drept răspuns, Isus i-a zis: "Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit." Atunci Ioan L-a lăsat.
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhulş lui Dumnezeu pogorându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea."

Cuvântul Domnului ne relatează prin cei patru evanghelişti, un fapt din viaţa Domnului Isus Cristos, şi anume, Botezul în apă al Mântuitorului.
De fapt până la Botezul în apă al Domnului Isus, Evangheliile nici nu vorbesc prea mult despre Fiul lui Dumnezeu, cu excepţia naşterii Sale în Betleemul Iudeii şi episodul petrecut la vârsta de 12 ani, la majoratul religios, când Iosif şi Maria Îl pierd, în Templul din Ierusalim, acolo unde de altfel spune Domnul Isus în Ev. După Luca 2:49: „acolo este locul Meu, în Casa Tatălui Meu”. De ce Mă căutaţi în altă parte?
Cine vrea să se întâlnească cu Mântuitorul trebuie să-L caute în Casa Tatălui.
Din momentul acesta, din momentul Botezului în apă Domnul Isus Îşi începe lucrarea publică de mântuire, lucrare pentru care dealtfel a venit pe pământ.
Aşadar, putem spune că Mântuitorul, în acest moment al Botezului, Şi-a început activitatea publică.
Şi aşa cum spun unii: Odată cu acest eveniment, Domnul Isus, Mântuitorul începe drumul patimilor Sale.
Locul ales de Dumnezeu, pentru a-Şi arăta slava, şi pentru a-Şi descoperi Fiul în faţa poporului Iudeu a fost într-o zonă inferioară a Iordanului, foarte aproape de locul unde apele s-au despărţit când Iosua împreună cu poporul a intrat în Canaan.
Puţin mai sus, pe platoul de pe vârful muntelui era Betelul, unde Avraam ridicase un altar lui Dumnezeu, şi unde Iacov văzuse scara rezemată de cer, iar îngerii coborând şi urcând pe ea.
Aici la poalele acestui munte, pe valea Iordanului, un loc cu multă apă, Ioan Botezătorul, împreună cu cerul vestesc pe Isus ca fiind Mesia, Mîntuitorul lumii.
„Cât despre mine, spune Ioan, în v.11...,eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine, este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. 12”Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria, şi Îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge”.
Atunci, spune Cuvântul Domnului în v 13, în timp ce Ioan vestea despre Unsul lui Dumnezeu, atunci, a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat”.
Dar Ioan căuta să-L oprească: „Eu, zicea el, am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?”
Prin aceste cuvinte, Ioan Botezătorul, proorocul înţelepţit şi călăuzit de către Duhul Sfânt, recunoaşte în Cel ce venea la el, pe Fiul lui Dumnezeu, trimis din cer pentru mântuirea lumii şi pentru care el era, aşa cum scrie profetul Isaia, cu 750 de ani înainte: Glasul care strigă: neteziţi cărările pentru Împăratul.
Răspunsul Domnului Isus este cât se poate de simplu:
Matei 3:15 „Lasă-Mă acum, zice Mântuitorul, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit”.
Aici Domnul Isus se referă la împlinirea voii lui Dumnezeu, adică aşa cum spune în Matei 5:17:”Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric ci să împlinesc”.
Atunci spune Cuvântul Domnului, că Ioan L-a lăsat să vină la el şi L-a botezat ,cu botezul pocăinţei, dar nu era vorba de pocăinţa Domnului, pentru că El nu avea nevoie de pocăinţă fiindcă că El era fără păcat, ci Domnul Isus ne dă un exemplu de împlinire a voii lui Dumnezeu. Şi voia lui Dumnezeu, este să credem şi să ne botezăm.
Marcu 16:16 „Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit...”
Pe de altă parte, aici la apa Iordanului, în locul unde Ioan boteza şi unde Domnul Isus a venit să împlinească voia Tatălui şi să-Şi înceapă lucrarea de Mântuire a lumii, aici ni se arată cel mai frumos tablou pe care un om poate să-l admire.
Şi mă rog ca Duhul Sfânt să ne deschidă ochii inimii ca să putem vedea măreţia şi splendoarea acestui tablou divin:
Închipuiţi-vă, în faţă valea Iordanului şi muntele Nebo, de undeva de aici carele cereşti l-au dus pe Ilie alături de Moise în gloria cerească; undeva nu departe se afla Ierusalimul, cetatea lui Melhisedec şi apoi a lui David, iar aici la Iordan Domnul Isus Cristos Mântuitorul lumii ieşind din apa botezului, deasupra cerurile deschise şi Duhul Sfânt coborând peste El ca un porumbel, iar de acolo, din cer, Tatăl glăsuia cu mândrie dar şi cu gingăşie în acelaşi timp: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găseac toată plăcerea; de El să ascultaţi”.
Aici la apa Iordanului Domnul Isus Cristos este uns, dacă vreţi, în mod public, Fiul lui Dumnezeu, Mesia poporului Evreu şi Mântuitorul lumii”.
Iar astăzi, acum şi aici declarăm în mod public, că Domnul Isus este şi Mântuitorul nostru.
Când vei citi, suflete drag, pasajul acesta, te invit să-L primeşti pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus Cristos ca Domn al inimii tale.

Mântuirea
Marcu 16:16
"Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.
Aceasta este ordinea lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire, lăsată omului: să creadă şi apoi să se boteze. Nu poate să fie m'ntuit un om care nu crede în jertfa Fiului lui Dumnezeu, în Crucea Domnului Isus.

Cuvântul mântuire vine din grecescul „sotero”, care cuprinde două înţelesuri:
a) Iertarea păcatelor şi eliberarea păcătosului de sub puterea şi de sub robia păcatului,
b) Dobândirea vieţii veşnice şi moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu.
Din punct de vedere spiritual, mântuirea acoperă trei perioade distincte:
Trecutul păcătos - Efeseni 1, 2.
Prezentul- prin actul de mântuire, eliberare,îndreptăţire, de sub robia păcatului şi trăirea unei vieţi noi, sfinte în Cristos Domnul 2 Cor.3:18; Gal. 2:19-20.
Viitorul strălucit în prezenţa Domnului Isus, Mântuitorul, în Împărăţia lui Dumnezeu Romani 8:29; 1 Petru 1:5; 1 Ioan 3:2.
Mântuirea înseamnă absolvirea de păcate, curăţire, iertare, spălarea sufletului în Sângele Sfânt al Mielului lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos. Ioan 3:16.
Omul nu se poate mântui singur. Nu se poate mântui nici prin fapte, nici prin tradiţie şi nici prin obiceiuri strămoşeşti sau ritualuri.
Mântuirea este personală şi se bazează pe două elemente esenţiale:
-Jertfa Domnului Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (fără jertfă de sânge nu există ispăşire, mântuire, absolvire de păcate, jertfele din Vechiul Testament)
Neprihănirea Domnului Isus care deasemenea trebuia să îndeplinească două condiţii:
Să ce facă om(să se nască din femeieĂ 1 Cor. 15:21; Gal.4:4-7.
Să fie om fără păcat, fără cusur 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:22; 1 Ioan 3:5.
Venind în lumea noastră, în chip de om, Domnul Isus Cristos, S-a jertfit pe Crucea de pe Dealul Golgota, plătind astfel, ceea ce eram noi datori să plătim şi anume, moartea.
Prin jertfa Sa, Domnul Isus a împlinitc erinţele unui Dumnezeu Sfânt şi a Legii Sale Sfinte, împăcându-ne astfel cu Dumnezeu. Efeseni 1:2-14.
Păcatul este un zud de despărţire între om şi Dumnezeu. Venind Domnul Isus şi jertfindu-se pentru noi, plătind cu viaţa Sa pentru răscumpărarea noastră de sub robia păcatului, a dărâmat zidul de despărţire, unindu-ne astfel cu Dumnezeu.
Dar lucrulacesta este valabil numai pentru cei ce primesc mântuirea, primindu-L pe Domnul Isus ca Mântuitor personal.
Iniţiativa mântuirii omului a aparţinut lui Dumnezeu, care în mila Lui cea mare şi în bunătatea Sa nemărginită, ne-a scos din mocirla păcatului, ne-a spălat în Sângele Fiului ţşi ne-a dăruit viaţă din viaţa Sa.
„Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuirea a fost arătat, prin Fiul” Tit 2:11.
Dumnezeu a făcut tot ce a depins de El pentru mântuirea omului de sub robia păcatului, dar mai era nevoie ca şi omul să-şi facă partea lui în procesul de mântuire.
Prin urmare era nevoie de al doilea element pentru mântuirea omului şi anume:
Credinţa în jrtfa Domnului Isus Cristos, acceptarea ei în viaţa personală, şi apoi umblarea în credincioşie şi curăţie de inimă, urmând exemplul Mântuitorului.
Pentru că Domnul Isus n-a venit să-i răscumpere pe cei neprihăniţi ci să-i mântuiască pe cei păcătoşi, cu preţul suprem, cu viaţa Sa. Matei 9:13; Luca 15:7.
Pentru aceasta ănsă omul trebuie să se recunoască păcătos şi să recunoască faptul că numai Jertfa Domnului poate să-l salveze.
Şi atunci când se întâmplă aşa, în cer se face sărbătoare pentru fiecare păcătos întors la Dumnezeu.
Şi cu fiecare păcătos întors la Dumnezeu, biruinţa Domnul Isus este tot mai mare asupsa Satanei.
De altfel Iov spune în cartea sa în cap. 25:4:”Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat”?
„Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea” Ps. 51:5
Rezultă că toţi oamenii au nevoie de mântuire pentru că nu este nici unul fără vină înaintea lui Dumnezeu.
Mântuirea se capătă prin credinţa în jertfa Domnului Isus şi în recunoaşterea Lui ca Fiu al lui Dumnezeu Romani 4:20-25; Evrei 9:22.
Mântuirea, sau îndreptăţirea este bazată pe harul lui Dumnezeu Romani 3:24; Tit 3:5-7.
În Romani 4:1-5 se spune că Avraam n-a fost socotit neprihănit, (mântuit), prin fapte, ci prin credinţa în Dumnezeu, în sigurul Dumnezeu adevărat.
Tatăl lui Avraam era politeist, idolatru şi confecţiona idoli Gen. 15:5,6; 16:15; 17: 23-26.
Preţul mântuirii noastre este nespus de mare pentru că a fost plătit prin moartea Fiului lui Dumnezeu pe Crucea Golgotei.
Prin sângele vărsat de Domnul avem iertarea păcatelor, sau mântuirea Matei 20:28; 2 Cor. 5:21; Evrei 2:14-15; 1 Petru 1:9; Fapte 20:28.
Pentru aceasta însă avem nevoie de pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu metanoia- schimbarea minţii, întoarcerea cu o sută optzeci de grade de pe drumul pe care mergeam până acuma.
Cine ne conştientizează de faptul că suntem păcătoşi? Duhul Sfânt a reia Persoană din Dumnezeu.
În Ioan 16:7 Domnul Isus spune: „Vă este de folos la cer... pentru că dacă Mă duc vi-L voi trimite pe Duhul Sfânt.. care va dovedi lumea în ce priveşte păcatul.”
Duhul Sfânt dă putere omului să învingă păcatul, să creadă în jertfa Domnuli Isus şi să trăiască xca un copil de Dumnezeu Ioan 1:12; Fapte 20:21; Tit 3:5-8.
Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosulu, ci, dimpotrivă doreşte ca toţi oamenii să vină la mântuire. Ioan 3:16; 1 Tim. 2:4-6; 4:10; 1 Ioan 2:2; 4:14.
Cei ce nu acceptă mântuirea, salvarea în jertfa Domnului Isus, şi nu-L primesc ca Domn şi Mântuitor în vieţile lor sunt sortiţi pieirii, morţii veşnice Luca 16:19-31.
Ex. Închisoare pe viaţă.
De ce caută Dumnezeu să mântuiască pe cei pierduţi în păcat? Unul din răspunsuri îl găsim în Ps. 25:8 unde se spune: „Domnul este bun.... de aceea arată El păcătoşilor Calea”.
Mântuirea nu se poate primi pe nici o altă cale decât pe Calea Domnului Isus, nu se primeşte mântuirea rugându-te la sfinţi ori cum s-ar numi ei: Fecioara Maria Sf. Apostol Pavel, Sf. Petru, etc, ci numai prin jertfa Mântuitorului Isus.
În Fapte 4:12 se spune: „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi”.
Mântuirea este personală Isaia 12:2; Ps. 27:1; ps. 62:2.
Mântuirea nu este ereditară, nu se poate moşteni, nu se poate cumpăra, nu se poate dărui ci se dobândeşte în mod personal prin credinţa sinceră în jertfa Mielului lui Dumnezeu, Isus Cristos şi este realizată pe deplin de către Fiul lui Dumnzeu, acceptându-L ca Domn şi Mântuitor personal.
Mântuirea este darul lui Dumnezeu Efeseni 2:8.
Mântuirea este condiţionată de un lucru incontestabil şi anume, rămânerea în această stare de curăţi şi legătură personală cu Mântuitorul zi de zi până la capăt.
Noul Testament arată de 115 ori că mântuirea depinde de voinţa omului iar de 35 de ori arată că mântuirea depinde de credinţa în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Mântuirea trebuie să caracterizeze întreaga noastră fiinţă: raţiune, sentimente, voinţă.
Ce rezultă sau ce câştigă omul în urma mântuirii?
Absolvirea de pedeapsa veşnică 2 Cor.5:19; Rom.4:7-8.
Pacea cu Dumnezeu Rom. 5:1; Efeseni 2:14-16.
Recăpătarea chipului lui Dumnezeu, prin naşterea din nou şi prin sfinţire. Facerea omului.
Îmbrăcarea omului mântuit în neprihănirea Domnului Isus Cristos Rom.4:5; 1 Cor. 15:53; Gal. 3:27; Efeseni 2:24.
Intrarea în drepturi egale de moştenire a împărăţiei cereşti împreună cu Fiul lui Dumnezeu. Tit 3:7.
Ca rezultat practic, trăirea unei vieţi noi, sfinte în Domnul Isus Cristos 1 Ioan 3:7.
Primorea Duhului Sfânt ca arvună Efeseni cap 1, care printre altele are rolul de a ne face biruitori în fiecare zi asupra isputelor, a păcatuuli şi asupra diavolului care ne ispiteşte în multa feluri şi ne instigă la păcat.
În concluzie, prin mântuire, omul este iertat de toate păcatele atunci când Îl primeşte ca Domn şi Mântuitor pe Fiul lui Dumnezeu.
Este izbăvit de păcat prin primirea unei naturi divine noi 2 Petru 1:4, puterea de a trăi ca un adevărat copil de Dumnezeu.
Augustin spunea în anul 1530: „Iertarea păcatelor şi neprihănirea lui Dumnezeu nu se pot dobândi prin merite, fapte sau ispăşire personală (flagelare), ci prin iertare. Şi devenim neprihăniţi pentru meritele lui Cristos Isus din Har, prin credinţă, dacă vom crede că Isus Cristos a pătimit pentru noi şi că noi datorită Lui dobândim iertare, neprihănire şi viaţă veşnică”.