Întoarceţi-vă la dragostea dintâi

1 Ioan 4:7-11 "Pera iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste.
Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.
Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.
Prea iubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii."
În apocalipsa 2:1 citim faptul că Ioan a avut o viziune în care în plină strălucire a apărut Domnul Isus Cel înviat din morţi.
Era o viziune de noapte, cu sfetnice care luminau, dar şi cu stele strălucitoare.
Era deasemenea o viziune ca în miez de zi când soarele străluceşte în toată puterea lui.
În această viziune a lui Ioan, în bezna întunericului de afară, strălucesc sfetnicele care îşi iau lumina de la Cel ce cu adevărat este lumina lumii, soarele strălucitor.
Putem spune că Ioan a văzut Biserica Domnului Isus din toate timputile, strălucind în lume, sau luminând în lumea de păcat şi întuneric, prin Acela care este Luminătorul lumii şi Mântuitorul.
El, Domnul este Lumina ce luminează în viaţa urmaşilor Săi, pentru ca fiecare să fie purtători de lumină.
De aceea spune Cuvântul Sfânt în Iuda versetul 21: „Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, şi aşteptaţi îndurarea Domnului nostru Isus Cristos pentru viaţa veşnică.”
Ce înseamnă lucrul acesta?
Că tot aşa cum nu poţi aştepta trenul în altă parte decât în gară, şi cum nu poţi aştepta avionul în altă parte decât în aeroport, şi cum nu poţi aştepta tramvaiul în altă parte decât în staţie, tot aşa nu poţi aştepta pe Domnul în altă parte decât în dragoste.
Pentru că prin credinţa că Domnul Isus vine şi printr-o umblare în dragoste paşii noştri ne vor purta pe urmele Mântuitorului spre Edenul fericirii veşnice.
Acolo nu vor mai fi lupte, nu vor mai fi istoviri şi nici dureri şi nici doruri şi nici lacrimi ci numai veşnice bucurii şi binecuvântări lângă Cel ce este Dragostea dintâi lângă care suntrm îndemnaţi astăzi să ne întoarcem şi să rămânem.

Exod 15:26-27
"Domnul a zis: "Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, şi dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă."
Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi-au tăbătât acolo lângă apă."
Pentru a înţelege voia lui Dumnezeu şi pentru a ne putea pune încrederea în El, în Domnul, mai întâi trebuie să „luăm aminte la cuvintele Lui”
Auziţi ce spune Domnul Dumnezeu: „dacă vei asculta” şi nu oricum, ci „ dacă vei asculta cu luare aminte” adică dacă vei asculta glasul Domnului cu toată atenţia, atunci vei beneficia de toate făgăduinţele Lui.
Ascultarea de glasul Domnului nu este o poruncă, ci este o dorinţă a Domnului nostru să-L ascultăm cu deplină atenţie şi respect.
Atunci când Mă chemi ca să-ţi vorbesc zice Domnul, atunci vreau să Mă şi asculţi.
Şi mai vreau ceva, zice Domnul: vreau să asculţi şi să împlineşti poruncile Mele şi să faci faptele credinţei.
Dacă vei face aşa, Eu voi fi cu tine, te voi păzi de orice rău (Psalmul 91) şi îţi voi da sănătate trupului tău dar şi sufletului tău.
Două condiţii pune Domnul astăzi în faţa noastră pentru ca toate făgăduinţele Lui să se împlinească în viaţa noastră:
1 ASCULTARE.
„Dacă vei asculta cu luare aminte”.
Pentru că trebuie să luăm seama la ce auzim şi cum înţelegem.
Domnul Isus le spune ucenicilor în Marcu 4:24 „Luaţi seama la ce auziţi!”
Parcă Domnul Isus vrea să ne spună aici că nu orice intrpretare a Cuvântului este bună şi de folos, ci ceea ce spune Domnul în Cuvântul Sfânt aceea este de folos.
Iar în Luca 18:8 Domnul spune. „Luaţi seama deci cum ascultaţi!”
Şi a doua condiţie este CREDINŢA.
De multe ori ne îndoim de făgăduinţele lui Dumnezeu şi pentru că Domnul nu a pocnit din degete ca să facă minunea salvării, a vindecării, a eliberării instantaneu, ne pierdem nu numai nădejdea dar ne pierdem şi credinţa.
Şi Domnul spune în Ioan 14: 1 „Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine...”
În Romani 10:17, Duhul lui Dumnezeu spune: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu”.
Vă veţi minuna de ceea ce vă voi spune, dar, crdeinţa nu este în noi. Ea VINE.
Cum vine credinţa?
Prin ascultare de Domnul!
Şi cum poţi să asculţi pe Domnul?
Citind Cuvântul Sfânt.
Iată că iarăşi ajungem la versetul de bază, unde Domnul ne spune: „Dacă vei asculta cu luare aminte, dacă vei asculta cu multă atenţie dar şi cu respect, atunci credinţa care vine v-a intra în inima ta şi nu va trece pe lângă tine ca tramvaiul...

Ioan 16:25.33
"V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul când nu vă voi mai vor4bi în pilde, ci vă voi vorbi desluşit despre Tatăl.
În ziua aceea, ve-ţi cere în Numele Meu, şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi.
Căci Tatăl însuşi vă iubeşte, pentru că Ma-ţi iubit, şi aţi crezut că am ieşit de la Dumnezeu.
Am ieşit de la Tatăl, şi am venit în lume; acum las lumea, şi Mă duc la Tatăl.
Ucenicii Săi I-au zis:" iată că acum vorbrşti desluşit, şi nu spui nici o pildă.
Acum cunoaştem că ştii toate lucrurile, şi n-ai nevoie să Te întrebe cineva; de aceea credem că ai ieşit de la Dumnmezeu."
"Acum credeţi?" Le-a răspuns Isus. "Iată că vine ceasul, şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur;dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.
V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume ve-ţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea."
Nu vreau să propovăduiesc o Evanghelie a bunăstării, pentru că Însuşi Domnul Isus a zis: în versetul 33”..în lume veţi avea necazuri...”
Cât timp ve-ţi fi în lume, nu veţi fi scutiţi de boli, de lupte, de suferinţe, de lipsuri...
Dar Eu, le-am biruit pe toate , zice Domnul!
Într-o lume care a devenit tot mai ostilă omului în general, şi credinciosului în mod special, Domnul Isus ne spune: „veniţi la Mine”.
Căutaţi-Mă pe Mine, urmaţi-Mă pe Mine şi Eu zice Domnul vă voi da odihnă şi linişte sufletului dar şi trupului vostru.
V-am vorbit destul în pilde!
Acum vă vorbesc desluşit.
Şi tocmai pentru că vă vorbesc clar, desluşit, voi nu mai puteţi adăuga nimic, nu mai puteţi interpreta cuvintele Mele după cum voiţi, zice Domnul, V.25
Iar versetele 26-27 spun clar că: „de acum, ve-ţi veni înaintea Tatălui cu cererile voastre, şi Tatăl se va pleca spre voi ca să vă asculte şi să răspundă cererilor voastre, nu numai pentru că Eu voi mijloci pentru voi, nici nu va fi nevoie, pentru că Însuşi Tatăl vă iubeşte fiindcă voi M-aţi iubit pe Mine, şi aţi crezut că sunt Fiul Său!”
Iar ultimul verset, v. 33, spune aşa: „V-am spus aceste lucruri tocmai ca să staţi liniştiţi la adăpostul Meu pentru că Zice Domnul: „ în lume ve-ţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, spuneţi-Mi Mie, şi Eu împreună cu Tatăl voi rezolva problemele voastre pentru că sunt Biruitorul lumii”
-În lume ve-ţi avea lipsuri de tot felul, dar pământul cu tot ce cuprinde el, este al Meu Ps.24, tocmai de aceea pâinea de pe masa voastră nu va lipsi niciodată, niciodată!
-În lume ve-ţi avea multe lupte dar voi să staţi liniştiţi la umbra aripilor Mele, şi Eu voi lupta pentru voi. Exod 14:14.
-În lume ve-ţi avea suferinţe, ve-ţi avea dureri, ve-ţi avea boli, dar să ştiţi că şi pe acelea le-am biruit şi le-am luat cu Mine pe cruce.
Le-am purtat Eu în locul vostru, şi încă le mai port!
De aceea vă zic: îndrăzniţi!
Spuneţi-mi Mie durerea voastră şi Eu voi turna leac alinător.
O cântare zice: „Nu mai spune a ta durere frate nimănui”
Spune-I durerea ta Celui ce are leac ceresc, adică Domnului.
Spune-Mi Mie, zice Domnul, necazul tău, suferinţa ta, dutrerea ta.
Şi Eu, Cel ce am biruit lumea cu necazurile, cu bolile, cu suferinţele, cu ispitele şi cu păcatele ei, Eu îţi voi da biruinţă şi ţie. Eu îţi vindec toate bolile tale, Eu te încununez cu bucurie şi bunătate.
Nu-ţi cer altceva în schimb, decât CREDINŢA zice Domnul în versetul 31.
Şi zic: Domnul să mărească credinţa celor ce au primit darul acesta, iar celor ce încă nu au primit, Domnul să le dăruiască credinţă în Fiul lui Dumnezeu.

Perle
-Oameni buni, suntem răi!
-Să fim treji asupra altora.
-Domnul i-a spus lui Petru: aruncă-ţi corabia la dreapta mrejei.
-Să ne rugăm asupra altora.
-Iuda s-a spânzurat şi i s-au împrăştiat toate mădularele.
-Noi nu mai suntem prieteni pentru că suntem pocăiţi.
-Şi s-au încheiat acolo, înaintea Domnului.
-Oameni care fac o lucrare, care nu fac bine lui Dumnezeu.
-Doamne, binecuvintează-ne nonstop şi angro.
-Om uman.
-Prin puterea lui Dumnezeu putem fi atinşi de puterea lui Dumnezeu.
-Doamne, gol am ieşit din pântecul Tău.
-Proorocul Isaia a fost un prooroc, care a proorocit proorocii.
-Doamne, cu smerenie ascultă-ne.
-Orbul s-a uitat ţintă la Pavel.

BIBLIA

2 Timotei 3:16; Ioan 5:39
"Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună."
Biblia, Sfânta Scriptură, sau Cuvântul lui Dumnezeu, stă la baza tuturor învăţăturilor creştine.
Cuvântul Biblie, vine din grecescul „Biblion”, diminutiv al cuvântului „Biblos”, care înseamnă Carte, care deasemenea aminteşte (la origine de oraşul fenician Byblos, port la Marea Mediterana, cunoscut în antichitate pentru comerţul cu papirus.
Papirusul era principalul material utilizat în vechime ca suport pentru scris, şi creştea din abundenţă în Delta Nilului, de unde era recoltat şi apoi prelucrat.
Biblia este Cartea Lui Dumnezeu.
Este numită pe drept cuvânt, Scrisoarea de dragoste scrisă de Dumnezeu, omului pentru a-L face cunoscut pe Fiul Său, pe Domnul Isus Cristos.
Ce ne face să credem că este de obârşie divină?
În primul rând, cea mai autorizată mărturie, adică mărturia făcută de Fiul lui Dumnezeu în Luca 24:44-46 „Apoi le-a zis:”Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.”
Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scriprurile.
Şi le-a zis: „Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Cristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi”.
Biblia declară despre sine că este o Carte Sfântă, în foarte multe pasaje cuprinse în Ea: Deuteronom 6:6-9; 17:18; Iosua 1:8; Psalm 1:2; Proverbe 3:5-6; Daniel 10:21; Matei 5:17-19; Apoc. 1:2, 22: 18, sunt numai câteva.
După ce Dumnezeu a vorbit în Vechiul Testament prin prooroci, odată cu naşterea în lumea noastră a Mântuitorului, a vorbit oamenilor, prin Fiul Său, Cuvât care stă la baza Noului Testament.
Autorul Bibliei este Duhul Sfânt, care a inspirat pe toţi scriitorii celor 66 de cărţi cuprinse în ea, aşa cum declară şi apostolul Petru în a doua epistolă 1:21: „Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Duhul Sfânt”.
Deasemenea Faptele Apostolilor 1:16: „Fraţilor, trebuia să se împlinească criptura spusă de Duhul Sfânt mai înainte...”.
Biblia este veşnică. „Cerul şi pământul, vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece”. Spunea Domnul Isus în Matei 24:35.
La alcătuirea Scripturii au contribuit peste patruzeci de scriitori în decurs de 1600 de ani (1500 î.Hr.-100 d. Hr.), având ocupaţii şi nivel de pregătire diferit: împăraţi, filosofi, medici, ţărani, pescari, vameşi, oameni de stat, poeţi, etc.
Cu toate că aceşti scriitori ai Bibliei, au trăit în vremuri diferite, pe continente diferite (Africa, Asia şi Europa), şi au scris în limbi diferite, nici o carte conţinută în ea nu se contrazice, şi nu se combate, dimpotrivă se completează în mod armonios una pe alta formând un tot unitar, adică aşa cum pe drept I se spune: CARTEA CĂRŢILOR.
Foarte important de reţinut este faptul că Biblia nu este Filosofia lui Dumnezeu, aşa cum încearcă unii să o numească, ci este Cuvântul care dă viaţă. Ioan 5:24; 6:68.
STRUCTURA BIBLIEI
Biblia( biblioteca aceasta de 66 de cărţi) cuprinde două părţi mari:
a) Vechiul Testament- conţine 39 de cărţi, care reprezintă: Legea, sau Pentateuhul lui Moise, sunt primele cinci cărţi. De la Genesa la Deuteronom.
Următoarele douăsprezece sunt cărţi istorice de la Iosua la Estera.
Urmează cinci cărţi poetice, de la Iov la Cântarea Cântărilor.
Şi şaptesprezece cărţi profetice, care cuprind profeţii mari şi muâici.
b) Noul Testament, conţine 27 de cărţi dintre care:
Cinci biografice –istorice- Evangeliile şi Faptele Apostolilor.
Şi douăzecişiuna de cărţi didactice care cuprind:
14 Epistole pauline, de la Romani la Evrei.
7 Epistole generale, de la Iacov la Iuda.
1 carte profetică Apocalipsa.
Fiecare dintre aceste Cărţi cuprinse în Sfânta Scriptură, fără excepţie trebuie cercetate cu mare atenţie pentru că au în conţinut o încărcătură spirituală deosebit de valoroasă pentru ceşterea sufletească a fiecărui credincios, născut din nou.
Scopul pentru care Dumnezeu ne-a dăruit Biblia:
1. De a-Şi proclama existenţa: Genesa 1:1 „La început Dumnezeu...”
Să-Şi descopere creaţia, El fiind Creatorul universului întreg. A lumii văzute şi a celei nevăzute.
Să-Şi descopere Esenţa: El este infinit, etern, neschimbat în fiinţa Lui, Atotputernic, Atotînţelept, Omniprezent, Sfânt, Drept, Adevărat.
De a se face cunoscut omului, prin cunoaşterea supranaturală, dar şi prin raţiune, prin revelaţie divină, prin credinţă şi experienţă personală cu El.
Să ne cunoaştem pe noi înşine: originea noastră, scopul pentru care l-a creat Dumnezeu pe om, stare de păcat al omului: 1 Timotei1:15; Iov 42:6; Ps. 51:3-5.
De a ne arăta necesitatea şi singura posibilitate de reabilitare în faţa lui Dumnezeu, ieşirea de sub robia păcatului, după ce prin Adam a căzut în păcat, şi din rangul de „coroană a creaţiunii lui Dumnezeu”, poruncind, deasemenea Pocăinţa Matei 3:2. „...pocăiţi-vă căci împărăţia lui Dumnezeu este aproape”.
Să caracterizăm păcatul şi să cunoaştem consecinţele lui. Romani 6:23 : „Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru”.
Să-L cunoaştem pe Domnul Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, coborât din cer, oferindu-Se pe Sine ca Miel de jertfă pentru mântuirea oricăruia care crede . Ioan 1:1-5, 3:16.
Ne învaţă ce trebuie să facem pentru a-L primi pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor în inimile şi vieţile noastre.
Să-L cunoaştem pe Dumnezeu în toată splendoarea Sa şi modul cum ne putem apropia de El.
Să slujească de mărturie întregii lumi, a celor din ceruri, a celor de pe pământ, şi a celor de sub pământ în ziua judecăţii. Filipeni 2:10.
Ne arată raportul dintre om şi Dumnezeu.
Omul mântuit şi Dumnezeu şi omul nemântuit şi Dumnezeu.
Dumnezeu ne porunceşte să citim Scripturile, să le cercetăm cu atenţie, să le trăim (să le punem ăn practică), şi să le mărturisim şi altora. Ioan5:39.
Biblia, Cartea aceasta a cărţilor este singura normă de credinţă (aşa cum în toate domeniile există Norme de protecţie), tot aşa este şi Biblia. Normă de protecţie a credinţei, ce trebuie respectată.
Apocalipsa 22:18-19 ne porunceşte să nu scoatem şi să nu adăugăm nimic la ceea ce ne-a lăsat Dumnezeu scris în criptură: nici tradiţii, nici obiceiuri şi nimic altceva de felul acesta.
Dumnezeu prin Cuvântul Său ne îndeamnă să nu ne ruşinăm de Evanghelie, de Sfânta Scriptură, care este Vestea Bună a lui Dumnezeu de mântuire a oricui crede. Matei 8:25. Aşa mărturiseşte şi apostolul Pavel ân Romani 1:16: „ Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede:...”.
Ce credem şi mărturisim noi despre Biblie?
Că este Cuvântul lui Dumnezeu, o carte supranaturală, descoperind pe Unicul Dumnezeu, Suveran în univers şi gloria Sa manifestată prin Fiul Său, Domnul Isus Cristos.
Este mesajul lui Dumnezeu adresat oamenilor de pretutindeni, neţinând seama de rasă, culoare sau de limba vorbită.
Este adevărul care ne face liberi Ioan 17:17.
Este puterea lui Dumnezeu care îl mântuieşte pe om prin credinţă Romani 1:34; Ioan 3:5-7.
Este îndreptarul învăţăturilor sănătoase, prin care omul este chemat să se pocăiască 2 Timotei 3:15-16.
Este cea mai importantă şi singura autoritate în materie de credinţa 2 Timotei 3:16.
Este cartea potrivită pentru toate vârstele şi pentru toate gradele de cultură.
Este Cartea care vorbeşte atât inimii cât şi sufletului..
Concluzii.
Pornind de la versetul 17 a cap. 10 din epistola lui Pavel către Romani unde se spune: „Astfel, credinţa vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos”, observăm că scopul lui Dumnezeu în Biblie şi prin Cuvânt, este unul practic. Dumnezeu a destinat-o ca să fie principalul Său instrument pentru a aduce oamenii la mântuire.
Întreaga Biblie este O Evanghelie (O veste bună), a mântuirii iar Evanghelia este „puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede” Romani 1:16.
Putem spune că întreaga Biblie este concentrată spre persoana Domnului Isus Cristos, asfel încât cititorii ei să-L vadă, să-L cunoască, să creadă în El, că este Fiul lui Dumnezeu, venit în lumea noastră, făcându-Se pe Sine Mielul de jertfă al lui Dumnezeu, pentru mântuirea celor ce cred Ioan 20:31.
De aceea este foarte important să citim Scripturile pentru că „Ele pot să ne dea înţelepciunea care duce la mântuire prin credinţa în Isus Cristos.” 2 Timotei 3:16-16.

Genesa 3:7-11, 21
Duminică 04.Iulie 2010, în Biserica "Betel" Bucureşti, a avut loc sărbătoarea botezului în apă pentru 15 suflete care şi-au predat viaţa în mâinile Domnului Isus Cristos, Mântuitorul lumii.

... Până când omul nu simte că are nevoie de ajutor, chiar dacă prin tot ce face nu realizează prea multe, el nu va apela la nimeni.
Dar atunci când vede că toată truda lui este zadarnică, abia atunci se gândeşte la un ajutor potrivit.
Însă şi atunci poţi apela în stânga şi în dreapta şi vei vedea doar umeri ridicaţi, mâini neputincioase sau poate, doar puţină compătimire.
Nimic altceva!
Nimic palpabil!
Nimic să-ţi aducă liniştire şi pace.
Şi totuşi există un ajutor de nădejde, ...un ajutor care nu va lipsi niciodată în nevoi, aşa cum spune psalmistul în Ps. 46:1-5 „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării, şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii. Este un râu, ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Prea Înalt. Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină. Pentrucă Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor”.
În versetul 8 al textului pe care l-am citit din Cartea Genesei, Cuvântul Domnului spune că omul a auzit glasul lui Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei.
Aşa face Domnul până în zilele noastre; în fiecare dimineaţă Domnul coboară la om şi-l întreabă: ce faci tu Adame, ce faci tu Savule, ce faci tu Florica, ...Ruxandra,... Raluca,...Alexandra,...Mihai,... Aurel,... Maria,..Nicolae,...Luiza,..Cezar,..Marius,...Nela,...Vasile, eşti şi tu aici! Ce faci tu astăzi? Pentru că iată ţi-am pus înainte 24 de ore pe care aş vrea să le petrec împreună cu tine.
Doamne! Dar sunt gol! Sunt atât de păcătos! Mi-e rişine să stau înaintea Ta.
Versetele 9,10 „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: Unde eşti? Şi omul i-a răspuns; Ţi-am auzit glasul în grădină, şi mi-a fost frică, pentru că eram gol, şi m-am ascuns”. Ps. 139.
Aşa face Domnul Dumnezeu în fiecare dimineaţă, în revărsatul zorilor. El vrea să stea de vorbă cu noi.
Domnul coboară la noi şi dacă ai recunoscut înaintea Lui că eşti gol şi descoperit, că eşti păcătos, atunci Domnul spune : „Ai credinţă în Dumnezeu şi ai credinţă în Mine”. Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor, Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”. Eu te îmbrac! Începând de astăzi nu vei mai umbla gol pentru că te îmbrac în Fiul Meu Preaiubit. Începând de astăzi tu ai în Mine un Domn şi un Dumnezeu,... un prieten,... un frate.
Începând de astăzi nu vei mai fi un rătăcitor pribeag. De acum ai o ţintă şi o nădejde.
Şi fără Dumnezeu nu există viaţă adevărată.
Fără Dumnezeu ţi se duce vestea doar că trăieşti dar eşti mort în păcatele tale.
Domnul Isus ne dă o pildă a unui om bogat căruia I-a rodit ţarina.
Şi în pildă spune Domnul că omul acela s-a încrezut în înţelepciunea sa; a crezut în resursele sale, s-a încrezut în bogăţiile sale şi nu s-a gândit nici o clipă că şi viaţa şi mişcarea, şi fiinţa şi averea, şi sănătatea şi toate lucrurile sunt de la Dumnezeu şi toate sunt prin Dumnezeu.
Şi fără Dumnezeu nimic nu este.
Însă este fericit omul care aşa ca şi Adam acum 6000 de ani au o comuniune cu Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat.
Ferice de omul care îşi pune nădejdea în Dumnezeul Cel Viu.
Şi mai ferice este de omul care Îl primeşte pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor prsonal, pentru că el este numit fiu al Celui Prea Înalt.
Astăzi stăm înaintea acestui tablou deosebit, unde prin ochii credinţei vedem cerul deschis, pe Tatăl ceresc glăsuind plin de bucurie: iată, şi aceştia sunt copiii Mei , iată şi aceştia sunt fiii şi fiicele Mele preaiubite, Îngerii din cer cântă o cântare de bucurie. Iar cu ochii aceştia de carne vedem în faţa noastră pe cei mai proaspeţi şi mai frumoşi copii născuţi în jertfa Domnului Isus Cristos, care deasemenea este aici şi se bucură de fiecare în parte.
Ei au înţeles că ori câte lucruri, ori câte bucurii le-ar oferi împrejurările vieţii, nu există fericire adevărată, şi nu există viaţă adevărată fără mântuirea prin Jertfa Fiului.
Adam şi Eva aveau totul depus la picioarele lor:
Genesa 2:15: „Domnul Dumnezeu a luat pe om, şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească”. Era a lor, împreună cu tot ce era în ea.
În fiecare dimineaţă, aşa cum am mai amintit Dumnezeul Universului, cobora şi-l cerceta pe om ca nu cumva să ducă lipsă de vre-un bine. Şi stătea de vorbă cu omul.
Ce minunat este dialogul cu Dumnezeu:
„Al rugii ceas ce dulce eşti,
Când Domnului mărturiseşti
Păcatu-ntreg, amarul tot.
Şi spui :Isuse nu mai pot
El zice : Mie vă rugaţi,
Cu-al Meu Cuvânt vă mângâiaţi”
Până când Adam şi Eva nu şi-au dat seama că sunt goi şi descoperiţi în faţa Lui Dumnezeu, nu s-au gândit nicio clipă cât de mult depind de Creatorul.
Şi în momentul acela , în momentul când li s-au deschis ochii au încercat să- şi ascundă goliciunea cu frunze.
Defapt aceasta încearcă să facă omul până în zilele noastre: să-şi ascundă neputinţele,... păcatele,... răutăţile,... cu frunze: adică cu vorbe, cu gânduri, cu dezvinovăţiri...
Dar Domnul Dumnezeu S-a uitat la Adam şi la Eva şi le-a zis: frunzele nu vă sunt de nici un folos, pentrucă în faţa Mea totul este gol şi descoperit.
Vorbele după care vă ascundeţi nu vă sunt de nici un ajutor, şi nici dezvinovăţirile, şi nici religiunea sub care vă ascundeţi nu vă este de folos.
Iată vă îmbrac Eu, zice Domnul cu haina adevărată.
Şi Domnul Dumnezeu le-a făcut haine din piele v. 21.
Şi astăzi Domnul Dumnezeu S-a uitat la frăţiorii care s-au hotărât să împlinească voia Lui, intrând în apa botezului şi a zis:
De astăzi vă îmbrac în haină nouă, o haină albă, frumoasă, elegantă, haina neprihănirii.
S-o purtaţi cu cinste,... cu demnitate, şi s-o purtaţi cu plăcere.
S-o păstraţi mereu curată pentru că este haina cu care veţi intra la nunta Mielului Divin.
Şi fără ea nimeni nu poate pătrunde în cerul lui Dumnezeu.
Este biletul de intrare în Sala de nuntă unde nu vor fi alţi invitaţi decât, numai Mirele şi mireasa.
Lucrul acesta se poate realiza numai în comuniune cu Creatorul, numai rămânând în Cel în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei.
El este Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, pe care L-a dat la moarte Tatăl, pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibe viaţă veşnică.
...Dacă merită cineva toată atenţia, dacă merită pe lumea aceasta ca cineva sa fie dorit, iubit, aşteptat, atunci El este Domnul Isus Cristos care îţi stă la dispoziţie 24 de ore din 24.
Notaţi-vă în minte şi în inimă câteva numere de telefon, de urgenţă. Câteva numere de telefon la care răspunde Domnul Isus, Mântuitorul în orice zi , în orice clipă, în orice împrejurare:
50:15 „Chamă-Mă în ziua necazului şi Eu, zice Domnul te voi izbăvi iar tu Mă vei proslăvi”
55:22 „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini”.
96:2,3,4 „Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui! Povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui! Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă”
Păstrează legătura cu Domnul Isus Cristos în rugăciune.
Cercetează Scriptura- Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că în El găseşti Cuvintele vieţii veşnice.
Adu-ţi aminte de tot ce ai învăţat la timpul de chatecheză.
Adu-ţi aminte că trupul tău este de acuma un loc sacru.
„Nu ştiţi că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri? 1Cor 3:16.
Aşadar, nu lăsaţi ca ochii voştri să mai privească la lucrurile neîngăduite ale acestei lumi.
Nu lăsaţi ca urechile voastre să mai asculte muzica lumii cu ritmurile ei drăceşti, şi nici bârfa, ...şi nici bancurile, şi nici cuvintele porcoase...
Lăsaţi-L pe Cel ce a făcut urechea să v-o deschidă ca să audă glasul dulce şi plăcut al Domnului Isus Cristos şi al Duhului Sfânt care îţi spune cu gingăşie; „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om credincios”.
Nu lăsaţi ca pragul buzelor voastre să fie trecut de cuvinte nelegiuite.
„Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum să răspundeţi fiecăruia”
Hrăniţi-vă sufletul şi duhul vostru cu hrana recomandată de Domnul Isus Cristos.
„Încolo fraţilor, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă în Domnul, aceea să vă însufleţească”.
Cultivaţi credinţa adevărată care vede dincolo de împrejurări, dincolo de ce este vizibil cu ochii de carne, ...credinţa care crede incredibilul şi care primeşte răsplătirile Domnului.
Faceţi din făgăduinţele lui Dumnezeu realităţi prezente în fiecare zi, în fiecare clipă.
Astfel veţi fi apăraţi de ciuma care zboară ziua în amiaza mare, de săgeata arzătoare a celui rău.
Faceţi din Domnul Isus tăria şi bucuria şi desfătarea şi adăpostul vieţii voastre.
Iar tu suflet ce plângi în durere
Departe de harul Divin
O! Vino primeşte credinţa
Ce- aduce iertare din plin. Pentru că:
Aproape e ziua cea mare
Şi-atunci împreună cu noi
Intra-vei în marea splendoare
Departe de-a lumii nevoi!
Astăzi, zice Cuvântul lui Dumnezeu, dacă auzi glasul Lui , nu amâna.
Astăzi primeşte-L pe Domnul Isus Cristos ca Mântuitor personal. Şi El îţi va acoperi goliciunea cu haina albă a neprihănirii, te va spăla în sângele Lui Sfânt de toate păcatele tale şi te va face un om nou în Cristos.
Şi îţi v-a da drept de cetăţenie în cerul lui Dumnezeu.
Astăzi este ziua ta !
Mâine s-ar putea să fie prea târziu.
.......
Astăzi dacă auzi glasul Domnului nu-ţi împietri inima...