Relaţiile frăţeşti
Iacov 5:1-20 (9) "Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată Judecătorul este chiar la uşă."

Duminica trecută ar fi trebuit să vorbim, aici, la ora de învăţătură biblică, despre apostolul Iacov, fratele Domnului Isus Cristos, şi despre relaţia pe care trebuie să o avem cu Dumnezeul Cel viu şi Adevărat.
Era vorba despre o relaţie de supunere voii Sale, de umblare în smerenie şi credincioşie.
Adică, ne spunea apostolul, şi noi ar fi trebuit să învăţam lucrul acesta, că trebuie să ne apropiem de Dumnezeu cu smerenie, cu credincioşie şi cu înţelepciunea care vine de la Domnul.
Astăzi, avem înaintea noastră un text în care apostolul ne învaţă despre relaţiile noastre frăţeşti; despre modul cum trebuie să ne raportăm unul faţă de celălalt, şi împreună, uniţi în iubirea cerească, cum trebuie să ne apropiem de Domnul.
Dacă citim cu atenţie capitolul patru a epistolei , vom observa faptul că Iacov ne spune în sensul acesta, că trebuie să răspundem cu faptele noastre în dragoste, rugăciunii Domnului Isus din Ioan 17:21, unde Domnul se ruga înaintea Tatălui ceresc, aşa: „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să Mă vadă pe Mine în ei şi să creadă că Tu M-ai trimis”.
Tot aşa cum Tatăl şi Fiul sunt uniţi în Duhul Sfânt, tot aşa şi noi fraţilor,... trebuie să fim uniţi şi călăuziţi de acelaşi Duh.
Aceasta înseamnă că noi toţi trebuie să fim sădiţi, sau legaţi strâns de Viţa care ne dă viaţa şi fiinţa. De Domnul Isus Cristos.
De fapt, despre epistola aceasta, sobornicească a lui Iacov, se spune că este o carte de proverbe creştine, care tratează în mod special credinciosul, viaţa de credintă, faptele care însoţesc viaţa de credinţă, relaţia cu Dumnezeu şi relaţiile frăţeşti despre care, aşa cum spuneam, vom vorbi astăzi pe îndelete.
Chiar dacă ştim toate lucrurile acestea, Duhul Sfânt, vrea să ni le reamintească în dimineaţa aceasta, pentru ca să ni le întipărim bine în minte şi în inimă, ca să fim nu numai ascultători, dar şi împlinitori ai Cuvântului Sfânt, aşa cum ne spune Iacov, în capitolul 1:22!
Aşa cum tabla înmulţirii de exemplu, am învăţat-o în clasele mici, şi dacă nu mai facem câte un exerciţiu de aducere aminte, atunci este posibil ca să uităm cât fac 70 ori 7 şi prin aceasta să trecem cu vederea, că după porunca Domnului trebuie să iertăm pe fratele nostru de 490 de ori pe zi, şi să trăim în pace, în dragoste şi în unitate frăţească.
Dacă în capitolul 4, Cuvântul Domnului ne îndeamnă cu stăruinţă, parcă, să ne apropiem de Dumnezeu, astăzi, şi mai stăruitor, vrea să ne spună: „pregătiţi-vă să daţi faţă cu Marele Judecător”!
Cum? În dragoste, în unitate frăţească, în adorare, în iubire faţă de Domnul, în împlinirea Cuvântului Sfânt!
În primele şase versete, apostolul, inspirat, spune că lumea îşi aşteaptă răsplata după faptele ei rele şi versetul 5 spune: „voi v-ati cheltuit anii aici pe pământ în distracţii şi în satisfacerea oricărui capriciu iar acum inimile voastre sunt gata de tăiere”!
Însă în ceea ce vă priveşte pe voi iubiţi fraţi, spune apostolul în versetul 7, „ voi care aşteptaţi întoarcerea Domnului Isus, voi fiţi răbdători ca un gospodar care aşteaptă până în toamnă, să-i dea în pârg preţioasa recoltă”. Şi apoi în versetul 8 întăreşte cuvântul acesta şi spune:” Da! Aveţi răbdare şi prindeţi mai mult curaj, căci venirea Domnului este aproape”!
În sensul acesta spune Iacov în versetul 9 „Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor şi surorilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă”!
În capitolul 1:19, se spune: „Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi, de aceea, orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie, căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu!
Lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate, şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele”.
Ce vrea să ne spună apostolul cu aceste cuvinte?
Pe scurt, învăţătura este aceasta:
Ai grijă, şi păzeşte-ţi limba, mădularul acesta mic, care poate să facă aşa de mult rău, şi care este pricina atâtor necazuri!
Apoi, stăpâneşte-ţi nervii! Fii răbdător în orice lucru! Pentru că se apropie ziua când Domnul va veni şi toate se vor sfârşi!
Cu multă stăruinţă, parcă vrea să ne spună apostolul: Aţintiţi-vă privirile şi inima şi toată atenţia spre acea zi de bucurie, în care vă ve-ţi întâlni cu Mântuitorul.
Ce înseamnă aceasta?
Să ascultăm aşa cum se cuvine Cuvântul Sfânt, şi să-L împlinim în vieţile noastre cu vorba, cu gândul, cu fapta, cu trăirea noastră de credinţă.
Să nu rosteşti vorbe murdare, pentru că sunt urâciune înaintea Domnului!
Cel mai bun lucru şi mai plăcut înaintea lui Dumnezeu, spune Iacov în versetul 13:, este „că dacă ai o supărare, o suferinţă, să te rogi. Iar dacă ai bucurii şi ai inima bună, să cânţi spre slava Celui Înviat din morţi, să cânţi, spre slava Domnului Isus Cristos!
Şi dacă găseşti să te uneşti în căntare, în rugăciune cu fraţii tăi pentru care a murit Cristos Domnul, atunci plăcerea şi bucuria Domnului este şi mai mare.
Îmi spunea un frate care participă în fiecare zi la rugăciune aici la Betel, că se roagă şi acasă, dar aici împreună cu fraţii este cu totul altceva. Acolo unde doi se adună să laude pe Domnul, şi cer un lucru, oricare, le este dat cu bucurie de Tatăl care se bucură de relaţiile frăţeşti în unitate şi dragoste.
Nu vreau să intru prea mult în detalii, şi vreau să las ca Duhul Sfânt să ne vorbească în continuare prin Scritură.
Totuşi pentru cunoştinţa noastră vreau să spun câteva cuvunte despre sfârşitul apostolului Iacov, fratele Domnului.
Se spune că puţin timp înainte de distrugerea Ierusalimului, de către armatele romane, sub comanda lui Titus, în anul 70, pe când evreii se se întorceau la Domnul în număr mare, Ananus, marele preot, împreună cu cărturarii şi fariseii, au convocat Sinedriul şi au hotărât şi i-au poruncit lui Iacov citez: „fratele lui Isus care se numea Cristos”,să proclame de pe una din înălţimile Templului că Isus nu este Mesia.
Dar în loc să facă aşa, Iacov a strigat în gura mare că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi judecătorul lumii.
Atunci, duşmanii Domnului, înfierbântaţi de mânie, l-au aruncat la pământ şi l-au lovit cu pietre până a murit. În timpul acesta Iacov striga: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac”.
Iacov, ascultător de Domnul până la moarte, poate să ne spună şi nouă astăzi tuturor: „apropiaţi-vă de Dumnezeu, cu smerenie, cu bunătate unii faţă de alţii, cu dragoste frăţească, uniţi de acelaşi Duh Sfânt!

Psalmul 133
„Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună!
Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui.
Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.”
Iată de ce este plăcut şi dulce să locuiască fraţii, în Domnul, împreună, pentru că acolo unde se adună doi sau trei în Numele Lui, Domnul Isus este în mijlocul lor Matei 18:20.
Acolo unde se adună fraţii împreună, acolo Domnul Dumnezeu deschide izvoarele cereşti, de Har, binecuvântare şi viaţă.
Acolo unde se adună fraţii împreună, acolo curge apa vie din Tronul lui Dumnezeu.
Aşa cum untdelemnul, în vechime reprezenta Mirul scump care era turnat pentru ungerea şi binecuvântarea regelui şi a preotului, tot aşa Domnul Isus, Mântuitorul toarnă astăzi balsamul alinător, untdelemnul bucuriei peste toţi cei ce se adună la părtăşie, în Numele Scump al Domnului.
Iată de ce este bine să se oprească din alergarea de zi cu zi pe pământul acesta oamenii credincioşi şi împreună să dea Slavă Celui ce a murit şi a înviat, Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.
Pentru că acolo sunt turnate binecuvântările cereşti din belşug.
Precum curgea untdelemnul, turnat pe capul lui Aaron, pe barbă şi până la poalele veşmintelor, tot aşa toarnă Domnul belşugul binecuvântărilor Sale peste copiii Săi.
De aceea este dulce părtăşia cu fraţii şi cu Domnul.
Pentru că acolo toarnă Domnul roua, harul nemeritat care cade din cer de la Tatăl şi înviorează sufletele, aşa cum roua învioreză iarba în verile călduroase, aşa se împrospătează viaţa de credinţă.

1 Petru 1:23
"...fiindcă aţi fost născuţi din nou nu dintr-o sămânţă, care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu şi care rămâne în veac."
Declaraţie:
Conform Cuvântului Sfânt, sunt născut din nou, dintr-o sămânţă care nu poate putrezi.
Sunt născut din Dumnezeu, prin Cuvântul Său care trăieşte în mine şi care lucrează în mine.
Eu sunt născut din Cuvântul Domnului prin bunăvoinţa şi prin puterea Duhului Sfânt.
Şi pentru că Duhul Sfânt, dătătorul de viaţă, locuieşte în mine, lumea şi lucrurile lumii nu mai au nici o putere asupra mea.
Fiindcă Cel ce locuieşte în mine este mai mare şi mai puternic decât cel ce este în lume.
Eu aparţin Domnului Isus, Mântuitorul sufletului meu şi sunt moştenitor al Împărăţiei cereşti împreună cu El, după făgăduinţele Lui.
Toate binecuvântările pe care Le-a făcut lui Avraam sunt şi ale mele.
De aceea eu sunt binecuvântat acasă.
Sunt binecuvântat în călătorie
Sunt binecuvântat la şcoală
Sunt binecuvântat la serviciu
Sunt binecuvântat la plecare
Sunt binecuvântat la venire.
Mâna bună a Domnului stă ca o umbră peste mine de aceea nimic rău nu mă poate atinge şi nici vătăma.
Viaţa Domnului Isus, viaţa Celui Înviat din morţi, curge prin fiinţa mea, prin venele mele din belşug, pentru că sunt fiul Său, răscumpărat în Sângele vărsat la Golgota.
De aceea, sunt mai mult decât biruitor
Sunt vindecat de orice boală pentru că Mântuitorul meu mi-a spus că a luat asupra Lui toate suferinţele mele.
Sunt eliberat de orice slăbiciune
Sunt eliberat de orice duh de frică pentru că Duhul care L-a înviat pe Fiul din morţi locuieşte în mine.
De acuma nu-mi rămâne altceva de făcut, decât să laud Numele Domnului, să-I dau slavă şi să-I mulţumesc pentru toate lucrurile. Amin!

Psalmul 29.
"Fii lui Dumnezeu, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste. Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!
Închinaţi-vă înaintea Domnului îmbrăcaţi cu podoabe sfinte!
Glasul Domnului răsună pe ape, Dumnezeul slavei face să bubuie tunetul:
Domnul este pe ape mari.
Glasul Domnului este puternic, glasul Domnului este măreţ.
Glasul Domnului sfarmă cedrii; Domnul sfarmă cedrii Libanului;
îi face să sară ca nişte viţei, şi Libanul şi Sirionul sar ca nişte pui de bivoli.
Glasul Domnului face să ţâşnească flăcări de foc, glasul Domnului face să se cutremure pustia;
Domnul face să tremure pustia Cades.
Glasul Domnului face pe cerboaice să nască;
El despoaie pădurile; în locaşul Lui totul strigă "Slavă"!
Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu potopul, şi Domnul împărăţeşte în veci pe scaunul Lui de domnie.
Domnul dă tărie poporului Său.
Domnul binecuvintează pe poporul Său cu pace!"
De multe ori suntem tentaţi să ne plângem, înspăimântaţi, de vremea rea ce se abate asupra pământului.
Însă David ne dă o pildă deosebită în acest psalm,
Pe când privea furtuna dezlănţuită care se întindea de la marea cea mare, Marea Mediterană, peste munţii Libanului şi peste pustia Cades, cuprinzând întreaga ţară, o furtună grozavă cu tunete şi fulgere.
O furtună care despuia pădurile şi făcea ca cedrii Libanului să cadă frânţi la pământ, aşa cum de multe ori se întâmplă şi la noi.
David în loc să se plângă înspăimântat, priveşte spre cer cu credinţă, parcă străpungând norii grei de furtună cu privirea, laudă din toată inima pe Cel ce locuieşte dincolo de nori, dincolo de stele, pe Dumnezeul Cel Viu şi Atot puternic..............
Şi ne îndeamnă şi pe noi să ne plecăm astăzi înaintea măreţiei cereşti şi să vestim slava lui Dumnezeu.
Să ne închinăm înaintea Măreţiei Sale cu aurul ascultării şi cu tămâia rugăciunii în smerenie, adorându-L pe Creator.
Numele lui este Isus şi este Domnul!.....
V.10-11
Furtuna a venit şi furtuna a trecut, însă Domnul rămâne veşnic!
Marea se înfurie şi apoi se linişteşte, furtuna se dezlănţuie şi apoi se potoleşte, dar Tronul de slavă al lui Dumnezeu rămâne în veac neclintit, ori cât de mari s-ar ridica valurile. Stânca rămâne!
Chiar şi în faţa potopului, Domnul stă liniştit pe Tronul Său de Dumnezeu.
Dumnezeul nostru este statornic. El este acelaşi ieri, acelaşi astăzi şi acelaşi mâine şi acelaşi Domn în vecii vecilor.
El este deasupra tuturor! El are control asupra universului! El are control asupra mea şi are control asupra ta!
El este tărie! El este putere! El este dragoste!.
Şi în dragostea Lui cea mare, Domnul dă tărie tuturor celor ce se încred în El.
Psalmul acesta ne sugerează o imagine minunată a sufletului care deşi trece prin încercări şi prin necazuri, rămâne liniştit, pentru că a învăţat că Dumnezeu dă tărie poporului Său. El dă linişte şi pace sufletului care Îl primeşte pe Fiul ca Domn şi Mântuitor.
Primeşte-L şi tu astăzi şi nu -ţi va mai fi teamă de "valuri" şi nici de "furtuni", pentru că El, Domnul va fi cu tine în toate căile tale.