Mărturiseşte-ţi păcatele!

"Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!
După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta.
Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Îzbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea v-a lăuda îndurarea Ta.
Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.
În îndurarea Ta, varsă-ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului!
Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei."


Psalmul acesta este un psalm de pocăinţă. Defapt este o rugăciune de pocăinţă, şi de mărturisire înaintea lui Dumnezeu.
„Ai milă de mine Dumnezeule, în bunătatea Ta!... David apelează la bunătatea lui Dumnezeu şi se roagă: „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile..” Doamne, îmi cunosc păcatele, îmi ştiu nelegiuirile, şi pe toate le aduc astăzi înaintea Ta, le mărturisesc astăzi înaintea Ta, pentru că: împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta.”

Dacă până astăzi, n-i s-a părut că mărturisirea este cea mai grea şi mai neplăcut moment într-o rugăciune, atunci astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă, prin mărturisirea făcută de împratul David şi prin răspunsul pe care l-a primit de la Dumnezeu, că nici o altă rugăciune nu îţi aduce mai multă împlinire, şi nu îţi dă mai multă speranţă, şi nu-ţi oferă mai multă eliberare decât rugăciunea de mărturisire.

Mărturisirea sinceră, te va ridica mai mult ca orice altceva din starea în care te afli.
Mărturisind, vei simţi o mare eliberare şi o mare bucurie, ştiind că în bunătatea Lui, Domnul Cel Viu S-a coborât la tine şi cu o mila Sa care întrece orice pricepere şi cu o dragoste care nu poate fi descrisă te va ierta şi te va spăla în Sângele Sfânt al Fiului Său, Domnul Isus Cristos.
Te va ierta de toate nelegiuirile, care, nemărturisite îţi zdrobesc oasele, aşa cum spune David în versetul 8b.

În Psalmul 32:3 spune David: „ Din pricina păcatului nemărturisit, mi se topeau oasele, şi gemeam înlăuntrul meu neîncetat”!
Vina şi ruşinea, însă, l-au adus pe David înapoi lângă harul Dumnezeului Cel Adevărat care-i aduce aminte de bunătatea, de mila, de iubirea Sa fără margini.
„Atunci, spune David, când mi-ai adus aminte de marea Ta bunătate, Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea”
„Când strigă un nenorocit, Domnul aude...”!

Cuvântul Domnului ne învaţă că mărturisirea păcatelor, plină de credinţă este urmată de binecuvântări, care întotdeauna aduc curăţirea inimii, eliberarea de vină şi de ruşine.
Mărturisirea păcatului poate fi comparată cu renovarea unei case.
Tot ce este rău, putred, nefolositor, este aruncat şi reînnoit.
Starea veche: de frică, de ruşine, de vină, s-au dus. Acum am o inimă nouă, curată, o inimă care-L preamăreşte pe Salvatorul.

Ultimul verset din psalmul 32 spune: după ce ne am mărturisit păcatele şi după ce am fost iertaţi, spălaţi, având de acuma o inimă nouă, curată, o inimă veselă, să strigăm de bucurie şi de veselie lăudându-L pe Domnul, care în bunătatea Lui cea mare ne-a restaurat, ne-a reînnoit şi ne-a primit iarăşi cu bunăvoinţă.

Ce cale ţi-ai ales?

Psalmul 1
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori!
Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului,
şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui,
şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit.
Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
De aceea cei răi nu pot ţinea capul sus în ziua judecăţii,
nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi.
Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi,
dar calea păcătoşilor duce la pieire."
Iubite cititorule, să ştii că în viaţă există două căi: una care duce în cerul lui Dumnezeu şi alta care duce în focul gheenei.
O cale care duce în Raiul lui Dumnezeu şi alta care duce în Iadul Diavolului.
O cale pe care merge Însuşi Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, conducându-Şi poporul spre Ţara fericirii veşnice şi o cale pe care merge Satan împreună cu argaţii săi spre judecata veşnică.
Există o cale care te duce spre viaţă veşnică şi alta care te duce spre moarte veşnică.
Astăzi, acum când ai citit pagina aceasta, te invit suflete drag, să alegi Calea mântuirii. Calea care te duce în cer.
Nu te uni cu cei răi, nu te duce la sfatul lor, nu te aşeza pe scaunul batjocoritorilor, ci, după cum te îndeamnă Cuvântul de mai sus, caută-L pe Domnul Isus, găseşte-ţi plăcerea de a sta de vorbă cu El, citind şi cugetând la Legea Sa, la Cuvântul Sfânt şi El Domnul care este Dumnezeu îţi făgăduieşte împreună cu viaţa veşnică, binecuvântări şi biruinţă.
Domnul să te binecuvinteze!

Dumnezeu întreabă

Filipeni 4:19

„Şi Dumnezeul meu să îngrijească de trebuinţele voastre, după bogăţia Sa în slavă, în Isus Cristos.”

Dacă cercetăm Scriptura vom găsi faptul că Domnul Dumnezeu pune cel puţin trei întrebări capitale, omului de care Îi pasă şi căruia vrea cu tot dinadinsul să-i poarte de grijă şi să-i vină în ajutor.
Încă din grădina Edenului şi până în vremea în care Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu era pe pământ, şi până în zilele noastre Domnul din cer îl caută pe om şi-l întreabă, aşa cum l-a întrebat pe Adam:
Genesa 3: 8, 9 :” Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin grădină în răcoarea zilei; şi omul şi nevasta lui s-au ascuns de Faţa Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om, şi i-a zis: Unde eşti?”

Oare, nu ştia Domnul Dumnezeu unde este ascuns Adam împreună cu nevasta lui Eva?
O, ba da, ştia foarte bine pentru că Domnul cunoaşte chiar şi gândurile noastre.

În Psalmul 139 psalmistul David întreabă pe Domnul: „Unde mă voi duce să mă ascund de faţa Ta?” Şi continuuă: „dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;... dacă mă voi duce să locuiesc la marginea mării, chiar şi acolo mâna Ta este peste mine;... şi David continuuă: nici întunericul nopţii nu mă poate ascunde de faţa Ta.?
Domnul Dumnezeu ştia foarte bine că Adam a săvârşit păcatul neascultării, prin faptul că a mâncat împreună cu nevasta lui din pomul interzis, şi că acum de frică şi de ruşine se ascundea printre pomii din grădină.
Dar Domnul a încercat sinceritatea lui Adam.

Astăzi Domnul Cel Viu te întreabă şi pe tine suflete drag, în acelaşi scop: să-ţi vadă sinceritatea: „Unde eşti?”
Adam a fost sincer şi a răspuns fără şovăire: „Sunt aici Doamne, dar sunt gol.”
Tu poţi să-ţi recunoşti goliciunea înaintea lui Dumnezeu?
Poţi să spui şi tu: Sunt aici Doamne, dar sunt murdar, sunt în mocirla păcatului şi mi-e ruşine să-Ţi văd faţa?
Dacă recunoşti lucrul acesta, atunci ieşi din „ascunzătoare” şi predă-ţi viaţa în mâna bună a Domnului Isus, iar El te va primi cu bucurie, te va spăla în Sângele Său Sfânt şi te va îmbrăca cu o haină nouă, curată, imaculată, haina neprihănirii şi astfel nu vei mai umbla gol, nu ţi se va vedea ruşinea goliciunii tale şi vei trăi fericit pe pământ iar veşnicia o vei petrece lângă Mântuitorul în cerul Său.

A DOUA ÎNTREBARE.
În Genesa 4: 9-10: „ Domnul a zis lui Cain: „Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: „NU ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” Şi Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la mine.”
Oare nu ştia Domnul Dumnezeu ce a făcut Cain? Şi cum a omorât pe fratele său Abel?

În Evrei 13:9 Cuvântul Domnului spune: „Totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face.”
Nimic nu este ascuns de ochii Dumnezeului Celui Viu.
Şi astăzi Domnul Dumnezeu îţi pune aceeaşi întrebare: Unde este fratele tău? Ce ai făcut?

Şi să ştii că Domnul aşteaptă un răspuns deosebit de cel al lui Cain, care la întrebarea Creatorului a spus: Ce? Sunt eu păzitorul fratelui meu?
Fii sincer astăzi înaintea Celui ce te întreabă şi spune-I: Doamne, de mult timp nu am mai cercetat pe fratele meu.
De mult timp nu l-am întrebat măcar de sănătate.
Este adevărat că Domnul Dumnezeu nu ne-a pus păzitori peste fraţii noştri, dar ne spune în Evrei 10:24: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.”

A TREIA ÎNTREBARE pe care Domnul Dumnezeu o adresează omului mântuit este scrisă în Evanghelia după Luca 18:41: „Ce vrei să-ţi fac?”
Răspunsul lui Bartimeu a fost: „Doamne, să-mi capăt vederea.”
Să ştii dragă cititorule că Cel ce a creat munţii şi văile şi te-a creat şi pe tine după chipul şi asemănarea Lui, cunoaşte toate nevoile tale, toate dorinţele tale.
El, Domnul îţi cunoaşte viaţa, îţi cunoaşte amărăciunile dar şi bucuriile.
El, Domnul Isus ştie când îţi este foame sau sete, ştie când eşti bolnav tu sau cel drag de lângă tine.
Şi totuşi îţi pune această întrebare: „Ce vrei să-ţi fac?”
Pentru că Domnul şi Mântuitorul lumii vrea să-ţi vadă din nou sinceritatea şi smerenia şi să-I spui Lui toate durerile şi toate nevoile.
Însă înainte de a-I spune Domnului nevoia materială, sau nevoia de vindecare a trupului tău, te invit să-I spui, curat, din toată inima că ai nevoie de El.

Cheamă-L pe Fiul lui Dumnezeu, pe Domnul Isus în inima ta ca Domn şi Mântuitor şi atunci toate celelalte nevoi vor fi ca şi rezolvate.
În Psalmul 103:3-6 Cuvântul Sfânt spune: „El, Domnul, îţi iartă toate fărădelegile tale, El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul.
Domnu face dreptate şi judecată tuturor celor ce sunt ai Lui.”

Suflete drag, inspirat de cuvintele acestei pagini, te îndemn în Numele scump al Mântuitorului meu, Isus să-ţi pleci genunchii înaintea Lui şi să-I spui: Doamne, până acuma m-am ascuns de Tine pentru că eram gol, şi mă târam în mocirla păcatului dar astăzi vin şi îmi cer iertare pentru toată viaţa mea pe care am trăit-o departe de Tine.
Astăzi mă întorc cu pocăinţă şi Te rog să mă ierţi, să mă speli în Sângele tău Sfânt şi să-mi faci după voia Ta, pentru că voia Ta este bună.
Domnul să te binecuvinteze!