Mărturiseşte-ţi păcatele!

"Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta!
După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea.
Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am ce este rău înaintea Ta; aşa că vei fi drept în hotărârea Ta, şi fără vină în judecata Ta.
Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea.
Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu!
Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada.
Fă-mă să aud veselie şi bucurie, şi oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.
Întoarce-ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!
Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic!
Nu mă lepăda de la Faţa Ta, şi nu lua de la mine Duhul Tău Cel Sfânt.
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Îzbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea v-a lăuda îndurarea Ta.
Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.
În îndurarea Ta, varsă-ţi binefacerile asupra Sionului, şi zideşte zidurile Ierusalimului!
Atunci vei primi jertfe neprihănite, arderi de tot şi jertfe întregi; atunci se vor aduce pe altarul Tău viţei."


Psalmul acesta este un psalm de pocăinţă. Defapt este o rugăciune de pocăinţă, şi de mărturisire înaintea lui Dumnezeu.
„Ai milă de mine Dumnezeule, în bunătatea Ta!... David apelează la bunătatea lui Dumnezeu şi se roagă: „Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile..” Doamne, îmi cunosc păcatele, îmi ştiu nelegiuirile, şi pe toate le aduc astăzi înaintea Ta, le mărturisesc astăzi înaintea Ta, pentru că: împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit şi am făcut ce este rău înaintea Ta.”

Dacă până astăzi, n-i s-a părut că mărturisirea este cea mai grea şi mai neplăcut moment într-o rugăciune, atunci astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă, prin mărturisirea făcută de împratul David şi prin răspunsul pe care l-a primit de la Dumnezeu, că nici o altă rugăciune nu îţi aduce mai multă împlinire, şi nu îţi dă mai multă speranţă, şi nu-ţi oferă mai multă eliberare decât rugăciunea de mărturisire.

Mărturisirea sinceră, te va ridica mai mult ca orice altceva din starea în care te afli.
Mărturisind, vei simţi o mare eliberare şi o mare bucurie, ştiind că în bunătatea Lui, Domnul Cel Viu S-a coborât la tine şi cu o mila Sa care întrece orice pricepere şi cu o dragoste care nu poate fi descrisă te va ierta şi te va spăla în Sângele Sfânt al Fiului Său, Domnul Isus Cristos.
Te va ierta de toate nelegiuirile, care, nemărturisite îţi zdrobesc oasele, aşa cum spune David în versetul 8b.

În Psalmul 32:3 spune David: „ Din pricina păcatului nemărturisit, mi se topeau oasele, şi gemeam înlăuntrul meu neîncetat”!
Vina şi ruşinea, însă, l-au adus pe David înapoi lângă harul Dumnezeului Cel Adevărat care-i aduce aminte de bunătatea, de mila, de iubirea Sa fără margini.
„Atunci, spune David, când mi-ai adus aminte de marea Ta bunătate, Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea”
„Când strigă un nenorocit, Domnul aude...”!

Cuvântul Domnului ne învaţă că mărturisirea păcatelor, plină de credinţă este urmată de binecuvântări, care întotdeauna aduc curăţirea inimii, eliberarea de vină şi de ruşine.
Mărturisirea păcatului poate fi comparată cu renovarea unei case.
Tot ce este rău, putred, nefolositor, este aruncat şi reînnoit.
Starea veche: de frică, de ruşine, de vină, s-au dus. Acum am o inimă nouă, curată, o inimă care-L preamăreşte pe Salvatorul.

Ultimul verset din psalmul 32 spune: după ce ne am mărturisit păcatele şi după ce am fost iertaţi, spălaţi, având de acuma o inimă nouă, curată, o inimă veselă, să strigăm de bucurie şi de veselie lăudându-L pe Domnul, care în bunătatea Lui cea mare ne-a restaurat, ne-a reînnoit şi ne-a primit iarăşi cu bunăvoinţă.