Smochinul neroditor Luca 13:6-9
"El a spus şi pilda aceasta:"Un om avea un smochin sădit în via sa.
A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.
Atunci a zis vierului: "iată că sunt trei ani, decând vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă ţi pământul degeaba?"
"Doamne", i-a răspuns vierul, "mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia."
Cuvântul Domnului ne aduce într-o împrejurare, în care , Domnul Isus, Mântuitorul, stă de vorbă cu ucenicii, îndemnându-i mai mult ca oricând, la veghere, ştiind că ceasul răstignirii se apropie; ştiind că ceasul despărţirii este tot mai aproap, tot mai aproape.
Dar în acelaşi timp, Mântuitorul avea în vedere şi venirea Sa pe norii cerului pentru a-Şi lua acasă pe toţi aceia care aveau să primească mântuirea prin jertfa Sa.
Luca 12:35....
Aşa îi îndemna Mântuitorul pe ucenicii Săi. Să vegheze în vederea întâmpinării Mirelui ceresc pe norii cerului.
Aşa cum până în zilele noastre, ori de câte ori ne adunăm împreună la părtăşie, Domnul Isus ne spune şi nouă, să veghem în aşteptarea răpirii despre care s-a vorbit, şi despre care Scriptura ne vorbeşte. În vremea aceea, adică în timp ce stătea de vorbă cu ucenicii, spune Cuvântul Sfânt în v. 1, că „...au venit unii, şi I-au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor”.
Aceşti „unii”, nu erau dintre ucenici, ci se pare că erau din partida zeloţilor, partidă care continua şi în vremea aceea mişcarea de răzvrătire împotriva stăpânirii romane; şi prin această relatare, voiau să-L atragă pe Mântuitorul, să-L provoace să se alăture lor în lupta, sau revolta lor faţă de stăpânitori.
Ştiau zeloţii că Domnul Isus are mare influienţă asupra norodului. Şi dacă Îl atrag pe Isus de partea lor, atunci tot norodul va fi de partea lor.
Ori, Domnul Isus nu a venit în lumea noastră ca să se lupte cu oameni, nici cu orândiuri sociale sau politice, chiar dacă a venit ca rege şă-şi întemeeze Împărăţia.
O Împărăţie care să nu aibă sfârşit.
O Împărăţie în care nu mai sunt lupte şi nici frământări de nici un fel.
Ci Domnul Isus a venit în lumea noastră ca să mântuiască pe cei pierduţi în lumea de păcate; printre care eram şi noi odinioară.
Se pare, deasemenea, că Domnul Isus nu se afla în Ierusalim, atunci când, la una din sărbătoarea Paştelui sau sărbătoarea corturilor, nu spune Cuvântul Sfânt, ce sărbătoare era, nişte galileeni s-au urcat ca să aducă jertfe lui Dumnezeu, iar Pilat, care era guvernator în acel ţinut, i-a măcelărit amestecându-le sângele cu cel al jertfelor lor.
De ce a îngăduit Dumnezeu lucrul acesta nu ni-l spune Scriptura, de aceea nici nu socotim înţelept să scormonim întâmplarea aceasta.
Domnul Isus, însă, care cunoştea gândurile celor ce au venit să Îi relateze această faptă a lui Pilat, le dă un răspuns cu totul neaşteptat:
V.2 „Credeţi voi, le-a răspuns Isus, că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?”
Sau credeţi voi că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam au fost mai răi şi mai păcătoşi?
Nu vreau să intru în amănunte, dar de aici observăm că Domnul Isus Cristos, Mântuitorul, nu se amestecă în luptele de partide, nu se amestecă în treburile politice, ci se ocupă numai de răscumpărarea sufletelor oamenilor de sub robia păcatului şi de împărăţia lui Dumnezeu pregătită să primească pe toţi acei ce se vor întoarce la Dumnezeu, până în zilele noastre, şi până când Harul mai este pe pământ.
De aceea Domnul Isus vorbeşte despre păcat şi despre păcătoşi în loc să vorbească despre iudei, despre romani, sau despre revolte omeneşti, sau partide politice sau partide religioase.
Asemenea cuvinte nu erau în vocabularul Mântuitorului.
Domnul Isus nu-l acuză pe Pilat pentru că a omorât pe acei galileeni. Nu-l vorbeşte de rău, dar nici nu-l laudă pentru faptele sale.
Răspunsul Domnului Isus pentru partida zeloţilor şi a unora ca ei este acela că mântuirea iudeului în particular, şi mântuirea neamului omenesc în general, nu stă în luptă de stradă, nu în lupta pentru putere, nu stă în lupta pentru avuţie nici în faptele de vitejie sau de caritate a cuiva, ci mântuirea oricărui om stă în pocăinţă şi credinţă în Jertfa Fiului lui Dumnezeu.
De aceea spune Domnul Isus Cristos în v. 2”..credeţi voi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi?
Nu! Nu au fost nici mai păcătoşi şi nici mai puţin păcătoşi decât alţii.
„Ci dacă nu vă pocăiţi, spune Domnul, toţi veţi pieri la fel”.
Pentru că aşa cum spune Cuvântul Domnului în Romani 6:23: „... plata păcatului este moartea; dar darul fără plată al lui Dumnezeu, este viaţa veşnică în Isus Cristos Domnul nostru, adică viaţa veşnică se primeşte prin pocăinţă şi prin credinţa în Fiul.
Şi Cuvântul acesta este universal valabil până în zilele noastre, şi până când Domnul va veni să-Şi răpească mireasa la cer.
Până atunci, uşa Harului este deschisă şi pe cei ce se nevoiesc să intre pe ea, Biblia îi numeşte: fericiţi.
Prin aceste cuvinte Domnul Isus concentrează toată atenţia celor ce au venit să-I relateze întâmplarea, a celor ce au venit să-L instige la revoltă le concentrează atenţia spre cele veşnice. Domnul Isus comută discuţia de la lucrurile pământeşti la cele cereşti. Şi anume, asupra salvării, asupra mântuirii şi câştigarea vieţii veşnice prin jertfa pe care avea să o aducă la Calvar Însuşi El, Fiul lui Dumnezeu.
De altfel, şi-n ............ aceasta, acum şi aici Domnul Isus vrea cu tot dinadinsul să ne concentreze gândurile şi inimile noastre, spre salvare, spre pocăinţă, şi aşa cum vom auzi în continuare, spre o viaţă plină de roadele pocăinţei.
Pentru că nu ajunge numai faptul de a crede în jertfa Domnului Isus, Mântuitorul, nu este deajuns să crezi doar că există un Dumnezeu. Nu, nu este deajuns. Şi dracii cred şi se înfioară pentru că ştiu că au şi fost judecaţi ci, trebuie să şi umbli în neprihănire, şi să aduci roade ale neprihănirii. Sau în tremeni populari, în termeni simpli, aşa cum îi foloseşte Mântuitorul: trebuie să ne pocăim şi să facem faptele pocăinţei.
Altfel, degeaba am crezut.
Dacă nu vă pocăiţi, toţi ve-ţi pieri la fel...
Şi pentru ca ucenicii, precum şi acei „unii”, care au venit la Domnul, dar şi noi astăzi să înţelegem mai bine toate aceste lucruri. Mântuitorul spune o pildă şi anume: „Pilda smochinului neroditor”.
Prin ea, prin această pildă, Domnul ilustrează răbdarea lui Dumnezeu, faţă de israel, în primul rând, a cărui zi de judecată se apropia, dar şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, şi aşteptarea ca toţi oamenii să se întoarcă la El, şi să aducă roade pentru împărăţia lui Dumnezeu.
Dacă citim Scriptura cu atenţie vom observa faptul că smochinul nu este ales întâmplător de către Domnul Dumnezeu ca pildă a pocăinţei, sau pildă a rodirii în neprihănire.
În Marcu 13:28, Cuvântul Sfânt spune: „Luaţi învăţătură de la smochin prin pilda lui”.
De ce nu de la spin?
Pentru că smochinul creşte în grădini, în livezi, pe dealuri şi în văi, chiar şi pe marginea drumului.
Am văzut in Iordania în oraşul antic Petra smochini crescuţi în crăpătura stâncii.
Aşa sunt şi oamenii răspândiţi pe toată suprafaţa pământului: la munte ori la mare, în văi sau pe dealuri, în sate sau oraşe, în grote şi pe creste şi Domnul aşteaptă ca toţi să vină la mântuire. Toţi să aducă roade pentru împărăţie. Toţi să se pocăiască.
În Genesa capitolul 3:7 spune Cuvântul Sfânt că primii oameni, Adam şi Eva, după ce au păcătuit împotriva lui Dumnezeu, s-au trezit goi.
Aveau toate bogăţiile grădinii lui Dumnezeu la îndemână şi la dispoziţia lor dar, pentru că n-au ascultat de Domnul, s-au trezit descoperiţi, săraci, fără nici un ajutor, şi departe de Dumnezeu.
Pentru că păcatul te înstrăinează de Dumnezeu.
Aşa cum sunt şi astăzi oamenii care nu-L au pe Domnul ca Mântuitor pe tronul inimii lor şi sunt: „ticăloşi, nenorociţi, săraci, orbi şi goi.” Apocalipsa 3:17 Adică, morţi faţă de Dumnezeu.
Şi Adam şi Eva, văzându-şi goliciunea, văzându-şi starea s-au îndreptat spre un smochin, dar în loc să culeagă fructele dulci, moi şi zemoase pentru aşi astâmpăra foamea, au cules frunze pe care le-au cusut la olaltă şi şi-au făcut şorţuri. Crezând astfel că vor acoperi golul lăsat de pierderea celui mai bun avut. Pierderea lui Dumnezeu. S-au trezit despărţiţi de Creatorul.
Măcar că Domnul le spusese: „în clipa în care veţi mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului, veşi muri negreşit”
Pentru că cel ce nu-L are pe Dumnezeu este gol şi este sărac lipit, chiar dacă are toate bogăţiile lumii.
Şi astăzi oamenii caută „frunze”, „scuze”, ca să-şi acopere goliciunea şi starea de păcat în loc să caute pe Cel ce cu adevărat acopere păcatul prin Sângele lui Sfânt şi acopere goliciunea cu haina jertfei Sale, cu haina neprihănirii.
Aşa a intrat în istorie smochinul, nu prin fructele sale hrănitoare ci prin frunzele seci, care odată ce se usucă sunt aruncate în foc pentru că nu sunt de nici un folos.
Apoi întâlnim un alt smochin mare şi frumos în mijlocul unei vii. Smochinul din pilda Domnului Isus.
La umbra acestui smochin nu creştea nimic, dimpotrivă, cuprindea şi pământul degeaba.
Dar stăpânul aştepta roade de la smochin pentru că înainte de a se coace strugurii în vară, se bucura de fructele pomului care ar fi trebuit să se coacă primele şi anume primăvara.
Însă, dezamăgire!
După o perioadă bună de aşteptare, Stăpânul nu găseşte nici o roadă.
Atunci îi spune vierului: Taiel! Taie-l de la rădăcină! Să nu mai facă umbră pământului.
Stăpâne, mai lasă-l un an.
Îl voi îngriji, am să-l sap împrejur, şi am săi pun gunoi la rădăcină, am să-i spun că este păcătos am să-i arăt calea mântuirii, am să-i spun că poate să capete mântuirea prin Sângele Domnului Isus, am să mă rog pentru el, am să-i arăt prin exemplul meu personal Calea spre cer.
Nu ştim ce s-a întâmplat cu smochinul în anul următor. Nu ştim dacă stăpânul s-a apropiat de el cu coşul pentru a-i culege roadele sau s-a apropiat cu toporul ca să-l taie de la rădăcină.
Nu ne spune Mântuitorul în pilda aceasta.
Aşa cum nu ştiu să spun nici eu astăzi, ce se va întâmpla cu mine şi cu tine suflete drag, mâine.
Astăzi, însă Marele Stăpân te îndeamnă la pocăinţă.
Astăzi Marele Stăpân, Domnul Isus Cristos, Cel ce a lăsat cerul şi a coborât la Betel pentru tine suflete drag, şi pentru mine, îţi spune duios...Apocalipsa 3:18:
Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe,(nu frunze, nu scuze), ci haine albe ca să te îmbraci cu ele, şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; cumpără şi doctorie pentru ochi pentru ca să vezi bine lucrările minunate ale Celui ce Şi-a dat viaţa pentru tine.” .......
În al treilea rând găsim un alt smochin chiar pe drumul care urcă spre cetatea sfântă, spre Ierusalim.
Era primăvara, vremea când primele smochine începeau să se coacă.
Sub umbra acestui smochin s-a oprit călătorul ceresc, Isus Cristos Domnul. Mântuitorul lumii şi Mântuitorul tău şi al meu.
Era obosit, şi era flămând.
Apleacă o creangă, apoi alta, caută pe sub frunze şi spre uimirea Lui nu găseşte nici un rod.
Domnul nu are trebuinţă de frunze. El nu culege frunze, ci are trebuinţă de roadele bune şi gustoase, pe care vrea să le culeagă şi de la tine şi de la mine.
Astăzi Minunatul călător ceresc Domnul Isus, s-a oprit la Betel „căci acolo unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor” zice Domnul şi .....cercetează fiecare suflet, cercetează fiecare inimă prezentă aici, trece de la inimă la inimă.
Poate că va găsi roade.
Poate că va găsi inimi primitoare.
Poate că va găsi o inimă care Îi va spune: Stăpâne, Doamne, începând de astăzi vreau să aduc roade numai pentru Tine.
M-am săturat să tot aduc frunze pentru lumea aceasta.
Domnul trece de la inimă la inimă!
Poate că va găsi Domnul o inimă care-I va spune: Da Doamne, sunt aici la dispoziţia Ta.
Suflete drag, Călătorul ceresc, stă şi bate la uşa inimii tale de atâta timp, obosit, însetat şi flămând aşteptând să-I deschizi, să te întorci la El şi să aduci roade pentru împărăţie.
Astăzi, acum şi aici, te îndemn suflete drag, deschide-I larg inima ta.
Primeşte-L pe Minunatul Stăpân şi El se va îngriji de tine.
Te va curăţa de tot ce este nefolositor, te va curăţa de tot ce te leagă de pământul acesta, îţi va tăia toate legăturile care te ţin legat de iad, te va uda cu ploaia Duhului Sfânt şi vei aduce roade pe care Însuşi El, Domnul domnilor şi Împărat al împăraţilor le va gusta cu mare plăcere.
Ai ceva pentru Domnul Isus astăzi?
Ai vreun rod bun? Ai vreo vorbă mulţumire?
Ai vreun cuvânt de laudă la adresa Domnului?
Adu-I astăzi roada buzelor tale.
Dar nu uita:
„Fiule, fiică, zice Domnul în Proverbe 23:26 „dă-Mi inima ta,(aceasta este roada plăcută Mie.) şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele”.
După inima ta sunt însetat şi după inima ta sunt flămând.
În pilda Domnului Isus, vierul mai cere un răgaz.
„Mai lasă-l Doamne un an, mai lasă-l şi anul acesta...”
Mă voi îngriji de el şi poate va face rod.
Nu ştiu să-ţi spun suflete drag, când se va sfârşi răgazul pe care ţi l-a dat ţie Stăpânul ceresc.
Poate să fie astăzi ultima zi.
Poate că astăzi, Domnul îţi vorbeşte pentru ultima dată.
Nu amâna.
Poate este ultima chemare.
Poate că eşti sădit în via Domnului ca un smochin frumos de 2-3-30 de ani şi încă nu ai adus nici un rod.
Ai adus numai frunze: ură, invidie, clevetire, vorbire de rău.....
Sau poate că încă n-ai fost sădit în via Domnului.
Încă nu L-ai primit ca Domn şi Mântuitor pe Minunatul Stăpân ceresc.
Uită-te în sus spre Tronul de milă şi de îndurare al lui Dumnezeu, pentru că de acolo îţi vine şi izbăvirea şi iertarea şi mântuirea.
Predă-ţi viaţa în mâna bună a Domnului. Pentru căse apropie Stăpânul. Cu coşul să culeagă roadele, sau cu toporul să taie de la rădăcină!
Depinde de tine şi depinde de mine.

rugăciune pentru ţară

„Vă îndemn dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să putem duce astfel o viaţă paşnică, şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Lucrul acesta este bun şi bine privit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului!”
1 Timotei 2:1-4.
Spunea cineva că rugăciunea credinciosului, poate ajunge ori unde poate ajunge Domnul, Dumnezeu. Şi cum Dumnezeu este prezent pretutindeni şi oricând, rugăciunea făcută cu credinţă poate ajunge, într-o clipă până la marginile pământului.
Aceasta înseamnă că noi am primit, prin rugăciune, dreptul să pătrundem în orice loc de pe pământ, dar mai ales am primit dreptul să intrăm în prezenţa lui Dumnezeu.
Cine are acest privilegiu?
Biblia ne spune că toţi cei ce L-au primit pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor sunt „preoţi ai Domnului” Isaia 61:6; adică sunt cei ce stau de vorbă cu Dumnezeu.
De aceea, când vom înălţa rugăciunile noastre spre scaunul de domnie al Domnului, El î-şi va întinde mâinile spre casa pentru care ne vom ruga, spre familia pe care o vom aduce în mijlocire, spre soţul, soţia, copilul, sau părinţii noştri, sau prietenii noştri, sau vrăşmaşii noştri.
Cu toată încrederea , aşa cum ne îndeamnă Pavel, vă îndemn şi eu să venim înaintea Domnului cu rugăciunea de laudă, de mulţumire şi de mijlocire pentru cei dragi.
Nu sta nepăsător, nu sta nepăsătoare , şi roagă-te acolo unde eşti, pentru că rugăciunea ta poate aduce o mare binecuvântare şi o mare schimbare în inima celor dragi, fără să stai în frig, fără să faci un efort prea mare, fără să cheltui bani din buzunar, doar stând aici în faţa calculatorului sau sub cerul deschis şi rugându-te Domnului cu credinţă. Vedeţi ce putere nemaipomenită ne-a dat Domnul?
Rugăciunea ta mişcă mâna care ţine universul!
De aceea, vă încredinţez de faptul că la rugăciunile noastre, aşa cum spune psalmistul în Ps. 22:27, că „Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul, şi toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Lui”
Roagă-te ca ţara ta să fie binecuvântată cu belşug de pâine, cu pace şi înţelegere.
Roagă-te pentru cei aşezaţi în "dregătorii" (preşedenţie, guvern, parlament şi ori unde ar fi, să-şi îndrepte privirile spre cer pentru că de acolo vine izbăvirea, ieşirea din criză şi înţelepciunea.